Îngerii sărută cu ochii deschişi
Kareim îşi adânceşte sabia în umărul demonului, prăbuşindu-se amândoi printre stelele eterice ale Raiului. Îi vede ochii de-o întunecime sticloasă şi ghiceşte în ei furia lipsită de vitalitate a învinsului, resemnarea faţă de revolta mereu înăbuşită şi durerea confuză de dincolo de cuvinte. Orizonturile sclipesc tot mai rubiniu, tinzând spre materialitate. Trebuie să se grăbească,...
Eu sunt cosmic
I. O nucă îşi reneagă creanga, căzând pe un pământ răbdător. În urma impactului se dezbracă de coaja verde şi se rostogoleşte ameţită la picioarele mele. O ridic prin simpla încordare a privirii până-mi pluteşte deasupra degetelor şi gândesc: ”Ce lume ciudată! Pe aici toate fiinţele stau ascunse în haine multiple, ba chiar îşi construiesc...
Frânturi
Când mi-au revenit simţurile, mi-am dat seama că picioarele mele erau în aer. Totul în jurul meu era lipsit de formă. Nu puteam să văd nimic. Atunci mi-am dat seama ce se petrecuse de fapt… Vedeam în faţa ochilor camera. Era un exemplu minunat de arhitectură veneţiană. „Camera dogilor”, ne spusese recepţionerul în timp ce...
Începutul sfârşitului
Nu m-am priceput niciodata la începuturi, nereușind să duc ceva din punctul A în punctual B. Când am început ceva a fost de undeva din punctu A1 sau A secund. Şi după această introducere cam aridă în care povestesc despre o anumită incapacitate de a începe ceva, îmi dau un timp de...
Dincolo de umbre
Lui Sagy, care a vrut ca această poveste să trăiască … Îi distingea trupul alb lucind stins, în nuanţe de sidef, printre cutele aşternutului de culoare închisă. Părul ei lung se revărsa peste marginea patului ca o cascadă cu ape întunecate. Ținea buzele întredeschise într-un surâs şi ochii închişi. „Mă iubeşti, Bianca?” ...
2049
Unreal seeming yet more real than life, Truer than things true, If dreams these were or captured images, Dream’s truth made false earth’s vain realities. –Sri Aurobindo Ochii săi contemplau valurile învolburate ale Oceanului Indian în amurg. Fu cuprins de exaltare în faţa acestui prodigiu al naturii. O simfonie fără de început şi fără de...
Leacul
Sunt ecuaţii ce dau drept sigură existenţa vieţii în galaxia noastră. Universul e atât de mare, cu atât de multe stele, cu atât de multe planete, încât, matematic, pare imposibil să fim singuri. Oare cum ar arăta cei care ne sunt vecini? Mă rog, vecini foarte îndepărtaţi, cel puţin din punctul nostru de vedere. Am...
Uscăţivul
Spre un anumit punct al vieţii, pentru fiecare dintre noi, lumea devine normală şi nu o mai punem sub semnul întrebării, ca în anii tinereţii, ci acceptăm şi lăsăm lucrurile, oricare ar fi ele, pe seama destinului sau a naturii… singurele ce ne mai pun însă cu adevărat pe gânduri fiind, totuşi, coincidenţele. Tindem să...
Pentru lacrimile Liviei
“Diavolul joacă cinstit şi are grijă de ai lui.” W.Somerset Maugham Pe ruinele capelei construite acolo la începutul altui secol, fantomele cimitirului se adunau în noaptea de Anul Nou pentru a serba trecerea dintre ani aşa cum ştiau ei: povestind istorii care de care mai groteşti, mai dureroase, un clasor de amintiri care să...
Dacă Adam n-ar fi muşcat din măr…
– Partenogeneza Evei – Adam aleargă şi simte moliciunea pământului răcindu-i tălpile cu o prospeţime ca de zmeură. Cerurile pline de sori sticloşi împrăştie lumini aurii şi contururi spectrale. Iar ea îi pare atât de frumoasă în orizontul lor… Zâmbetul lui este ecoul râsului Evei. Animalele Edenului le urmăresc fuga, aprinzându-şi curioase fosforescenţa ochilor. Orice...
Vremuri tainice (V)
Greu de acceptat ca o persoană pe care abia o cunoscuse să îl determine a se îndoi de acţiunile lui, când nici propriii părinţi nu-i inspiraseră vreodată respectul şi ascultarea. Nu se simţea vinovat de denunţarea lui Sakis şi, totuşi, nu putea susţine privirea întristată a Jelenei. Vagonul în care urcaseră nu era aglomerat şi...
Poveste
– Citeşte-mi o poveste, se trezi într-o dimineaţă de iarnă Luciana rugându-mă. – Am scris câteva rânduri, într-adevăr, am spus îngăduitor. Câteva pagini, am mai adăugat, simţind nevoia unei lămuriri. În ultimul timp, nu prea mai reuşesc să duc ceva până la capăt. – E bine şi atât. Te ascult. Mi-am îndreptat spatele, tuşind didactic...



comentarii recente