Nebu-Nuşarban lovi cu palma carcasa cablofaxului, rolele din plastic scârţâiră şi peticul de hârtie ieşi încet, centimetru cu centimetru, motolit şi pătat de tuş. Citi şi înjură timp de 2-3 minute tot sistemul administrativ al confederaţiei, apoi se ridică şi trase un şut în lădoiul ruginit care ventila aerul din încăpere, iar mecanismul dinăuntrul lui se opinti, hârâi câteva secunde şi în cele din urmă se opri. Sudui din nou, de toţi zeii și entitățile malefice din galaxie. Pe Gliese 666, după entuziasmul primilor ani de teraformare, traiul cotidian devenise un chin. Pe lângă furtunile magnetice, tornadele de praf şi clima nemaipomenit de capricioasă, cu diferenţe de 30 grade între zi şi noapte, birocraţii de pe Terra îl aprovizionau cu echipamente rablagite şi o tehnologie ieşită din uz de câteva decenii. Nu se mira nimeni, colonia era una de mâna a treia, aici trudeau numai amărăştenii care nu se puteau adapta la rigorile civilizaţiei.

          Un cap rotund, cu păr sârmos, pielea ciocolatie, ochii oblici şi un nas surprinzător de coroiat se ivi în vizorul uşii.

          „Probleme, buana?” rânji Kunguru, un contramaistru din sectorul de exploatare C.

          „O inspecţie asta îmi lipsea!”, bombăni şi îi făcu semn să intre.

          „Supărat, buana?” întrebă acesta după ce se aşeză pe una din pernele aruncate pe podea şi-şi aprinse un chiştoc negru.

          „Am încurcat-o, corbule, ne vine în control un mahăr de la ministerul resurselor Protectoratului !”

          Kunguru scoase un colac alb, mirosind a putregai dulce-încins pe nări:

          „Oaaa, buana, controalele e nasulie, vine, pleacă şi săracu om munceşte mai mult pe mai puţin ban!”

          „Bwana” se aplecă şi îi smulse mucul dintre buzele violete.

          „Te repezi în galerii şi vezi dacă treaba merge la parametrii raportaţi…după aia, controlezi stocul de mielonelită, că vin şi eu imediat!”

          Celălalt se urni bălăngănindu-şi braţele de gorilă, iar când ajunse în dreptul se întoarse:

          „Buana, nu supăra, inspecţie trece ca apa pe pietre, ei plecat, noi rămas, de ce să face sânge rău!”

          „Are dreptate” admise Nebu în gând, apoi adăugă cu voce tare” du-te şi în tabăra doi şi adu două-trei pipiţe tinere, care ştiu să danseze…ştii tu, pe Yolanda şi pe Zuleida!”

          Metisatul rânji din nou, de fapt mutra lui era un hlizit continuu:

          „Yolanda avut fierbinţeală rea, denga şi când supărat la ea zgârie rău şi scuipă…mai bine aduc Mcehzaji, fata subţirel şi bombat bine, unde trebuie, ea,mult frumos!”

          „Adu pe cine vrei tu, dar dă-le întâi o raţie suplimentară de apă ca să se spele bine!”

          După ce subalternul ieşi se întoarse la birou, de fapt o masă şchioapă şi scorojită din melamină şi începu să lovească tastatura unui fujitsu-siemens de dinaintea perioadei fukushima.

          ***

          Marele auditor, cu rang de varlinge şi consultant principal în consiliul Protectoratului, Seymous Lort arăta ca un bâtlan cenuşiu: umerii înguşti, spinarea cocârjată, braţele slabe afundate în buzunarele largi ale combinezonului din kevlar ca nişte aripi lipite de trup, picioarele lungi, subţiri şi mai ales mutra osoasă cu craniul împodobit doar de o creastă rară de păr sur şi nasul ascuţit, aproape lipit de buza superioară desăvârşeau asemănarea. Păşea printre bolovani grijuliu, întocmai ca o pasăre de apă în căutarea unui mormoloc sau peştişor şi vorbea fonfăit, pesemne că praful din carieră nu-i pria defel.

          „Dumneata, herren Nepu, nu eşti un troglodit, un lumpen de categoria a treia, realizezi importanţa şi ponderea în economia gliesiană a postului pe care îl ocupi, nu-i aşa?!”

          „Realizez pe născătoarea mă-tii, gândi Nebu-Nuşarban şi-şi pipăi prin deschizătura salopetei lănţugul cu amuleta ankh din argint pur şi-l lăsă să turuie nestingherit poliloghia pe care o auzea periodic, la toate teleconferinţele cu şefii.

          „Mielonelita extrasă în această exploatare este, fără exagerare, o resursă vitală…fără ea speranţa de viaţă a reprezentanţilor elitei noastre şi mai ales a superclasei liderilor protectori s-ar situa undeva sub suta de ani…de aceea, eficientizarea procesului de extracţie este primordial, iar un randament ridicat, peste media de 95% este imperios necesar…bineînţeles, trebuie analizată şi varianta scăderii producţiei pe Gliese 6-6-6 şi pe Kepler 40, caz în care epuizarea într-un ritm accelerat ar conduce imediat şi o corelare eficientă între preţul per tonă de produs finit şi costurile implicite din carieră!”

          Deasupra capetelor lor protejate cu căşti groase din polietilenă huruiau cupele dinţate ale utilajului care muşca stânca şi căra fragmentele de piatră spre un concasor gigantic, de zece ori mai mare decât coşmelia care adăpostea birourile. Lort se opri şi culese de jos o pietricică vânătă cu striaţii portocalii cât un fir de aţă şi i-o arătă:

          „Analizele mineralogice sunt efectuate periodic?!Uite, bucata asta conţine suficientă mielonelită activă, e o nescuzabilă risipă să fie aruncată în halda de steril!”

          Nebu care rătăcea cu mintea aiurea, între amenajarea unei căzi unde să se cureţe de jeg şi meniul pe care plănuia să-l servească înaltului funcţionar, tresări şi ridică din umeri:

          „Din câte ştiu eu…să zic aşa, am situaţia completă, rapoartele şi tot ce trebuie în birou…dacă doriţi să le consultaţi acolo, ar fi mai comod, aici e praf, zăpuşeală, zgomot la greu!”

          Bâtlanul plescăi nemulţumit din buzele-i subţiri.

          „E inadmisibil, dumneata nu ai o unitate informatică portabilă, unde să stochezi rapid şi să accesezi la nevoie toate informaţiile?”

          „Am avut un laptop, dar n-a rezistat la căldură şi praf, i s-au prăjit circuitele acu’ ceva vreme!”

          „De fapt, nu ai nicio vină, vinovaţi sunt cei care nu au prevăzut cheltuielile necesare…am să sesizez acest amănunt vital în următoarea şedinţă a consiliului markeţial!” spuse Lort şi se lăsă condus spre aeroglisorul, un hovercraft nou-nouţ, vopsit în oranj ţipător, care îl transportase până acolo.

          ***

          „O fi macacul de Kunguru un microcefal, dar la potol, băutură şi distracţie se pricepe!” îşi spuse Nebu.Totul decurse aşa cum plănuise dinaintea sosirii inspecției. Când se întoarseră în birouri şi marele controlor vroise să îi răsfoiască hârţoagele electronice se oprise, ca un făcut, alimentarea cu energie. Pasămite, o furtună iscată din senin scosese din circuit toate panourile helio şi prăjise sursele de rezervă şi, aşteptând să se dreagă defecţiunea, Nebu îl poftise la o gustare frugală. Imediat apărură platourile cu haleală aleasă, purtate de trei curviştine seminude şi se porni bairamul. Avusese ceva emoţii gândind că constipatul de birocrat va refuza să participe la chiolhan, dar acesta acceptase.

          „E şi el om, i-o fi foame şi sete!” își spuse privind satisfăcut cum înaltul inspector al resurselor molfăie un copan bine rumenit de nandu, adus cu mare cheltuială dintr-o fermă teriană. Făcu semn lăutarului, un sino-african pitic cu o lăută electrică în mâini, să cânte ceva duios şi se întinse spre carafa cu hidromel întrebând cu o notă de servilism fals în glas:

          „Binevoiţi să gustaţi din licoarea asta, are o aromă discretă de etanol şi e sută la sută bio, preparată din miere de bărzăuni sălbatici?”

          Când se aplecă să toarne lichidul auriu într-o cupă de cristal verzuliu, crucea ankh îi ieşi de sub ţoale şi se bălăngăni lovind paharul.

          Lort tresări ca muşcat de o viespe, se holbă la talisman şi şuieră mânios:

          „Ce-i asta, dumneata eşti eretic, bigot, fanatic al vechilor religii interzise de Protectorat?”

          Nebu încremeni cu carafa în mână, rotindu-şi neajutorat ochii spre cei din jur. Baiaderele, muzicantul şi Kunguru se opriră şi ei ca la un semn nefast, doar una din fete, cea căreia i se spunea Mcehzaji, o mulatră de maxim optsprezece ani, făcu un pas sprinten înainte unduindu-şi aţâţător şoldurile şi bustul dezgolit şi înşfăcă lănţugul.

          „Vaaai, talismanul meu, cât l-am căutat…până şi-n budă am scotocit după el!”

         
Îşi puse crucea la gât şi se ploconi la picioarele lor.

          „Nu mă pedepsi, buana, e-al meu, îl am de la părinți…bate-mă cu o cravaşă, smulge-mi părul, zgârie-mi pielea, fă să-mi năboiască sângele prin toate orificiile dar nu mă pedepsi!”

          Înaltul controlor al resurselor cofenderale zâmbi îngăduitor şi îi întinse mâna să i-o ţocăie:

          „Eeei, la o paria din clasa bellydance se permite să poarte podoabe dintr-astea!”

          Se întoarse spre Nebu-Nuşarban care dârdâia încă de spaimă:

          „Mă miram eu ca un reprezentant al castei tehnologice să parte o amuletă primitivă…sunteţi meridional, domnule Nepu, de etnie farsi sau mesopotaniană nu-i aşa? De fapt, nu e nicio ruşine, chiar marele Nekaznetzar, primul nostru lord protector a fost de origine din Shiraz!”

          Idiotul de Kuguru se băgă în vorbă:

          „Şiraz beutura n-avem! Bei vin de la smochinul, zeama cu miere şi apa de la ploi!”

          Nebu se ridică şi-i trase o scatoalcă peste moacă, iar metisul se retrase, făcând temeneli şi ţinându-se de obrazul dureros.

          După acest incident, Lort se chercheli binişor şi-şi manifestă dorinţa să se retragă la culcare cu una din fete. Nebu îl însoţi în spaţiul de noapte, utilat cu perne din catifea şi pilote din puf genuin şi-şi permise să îi pună o întrebare:

          „Nu te supăra, nene, dar la ce-i bună mielonelita asta? Se colporteză zvonuri că s-ar fabrica din ea un plastic impenetrabil la radiaţii…alţii zic că s-ar pisa şi s-ar scoate din ea un leac care injectat în vene ţi-ar prelungi viaţa cu un secol… o fi adevărat?!”

          Celălalt îi răspunse, cu limba împleticindu-i-se, vizibil ameţit de alcool:

          „Dil…dir…di-rect în teaca de mielină, altfel nu are efect!”

          „Şi n-are efecte nasoale, dintr-alea nedorite: îţi pică dinţii, părul, te lasă memoria, îţi moare bărbăţia?”

          Seymous Lort râse şi îşi ciocăni prima oară fruntea, apoi etuiul rigid de sub cingătoare:

          „Din contră se fac tari ca piatra!”

          A doua zi, Nebu-Nușarban primi, stând smirnă, cu fața imobilă și privirea respectuos coborâtă spre vârful încălțărilor, un exemplar din raportul de inspecție. Cam palid și mahmur, marele inspector al resurselor îi comunică sec în timp ce-și plimba ochii injectați pe miniecranul unei agende nou-nouţe:

          „Pentru unele neglijențe constatate în procesul tehnologic de extracție a mielonelitei brute din sectorul C punct 3 veți fi sancționat cu tăierea salariului pe jumătate de an şi o lună de recluziune, apă-pâine-oxigen limitat, pe Terra.”

          „Nici nu-i chiar așa de rău, își zise inspectatul, ăla dinaintea mea a fost trimis să putrezească un deceniu într-o temniță de pe Marte.”