„Arca” părea un biet cărăbuş, între uriaşele şi puternicele păsări de pradă spaţiale care o înconjurau. Se adunaseră aici din toate zonele galaxiei, din galaxii învecinate sau mai îndepărtate.

Pentru bătrânii piraţi ori traficanţi, atracţia Ladronei, această planetă-magnet, acţiona precum un drog puternic la care nu mai poţi renunţa oricât ai încerca. Aici se traficau specimene rare, prohibite, pe cale de dispariţie, unele chiar de curând descoperite. Împrejur mişuna o aşa-zisă „faună” atât de diversă, adusă aici de cele mai stranii şi curioase fiinţe din univers, înzestrate cu raţiune. La tot pasul te împiedicai de negustori, dealeri, hoţi, vânători cu ochi sălbatici, criminali căutaţi pe zeci de planete locuite şi în zeci de sisteme solare, transformaţi acum in vânzători si negociatori, lupi cu blana schimbată, dar cu aceleaşi năravuri care ieşeau la iveală atunci când te aşteptai mai puţin. Puteai întâlni aici aproape toate tipurile de caractere galactice, printre care se amestecaseră, precum nişte muşte aterizate în lapte cald, un htonian supus şi naiv, să-l numim aici pe Flăcau şi un hârşit, recte Unchiu’ Krunk, un cefalopod plin de sine, un rătăcitor bezmetic.

În marea piaţă centrală din imediata apropiere a astroportului domnea o învălmăşeală permanentă, un fel de talmeş-balmeş de forme, culori, fizionomii, rase, dar şi foarte, foarte multe cuşti, cutii, cutiuţe, lăzi, lădiţe, conteinere etc. ş.a.m.d.

Aici se tranzacţionau cu înverşunare la schimb ori cash, curiozităţi vii, unele minuscule, altele de-a dreptul monstruoase, animale exotice, alge marine, plante neobişnuite, aeriene, anaerobe, agăţătoare, carnivore, ambulatoare chiar si minerale dintre cele mai diverse.

Bieţii Ţâcniţi aduşi de Krunk intr-o cuşcă cu ajutorul Flăcăului erau incluşi în acea categorie de animale zise „speciale”, iar cefalopodul credea că i-a sosit vremea şi lui să se retragă. Dorea o retragere cu galactini cât mai mulţi, nu cu torţe! Era aproape sigur de succes şi poate s-ar fi întâmplat chiar aşa… doar dacă…

Cuştile au fost coborâte de pe Arcă şi etalate alături de altele în piaţă, pentru a-şi afla eventualii cumpărători. Un supraveghetor într-un mic vehicul zburător, pe post de broker, inspecta si consulta vânzătorii, listând marfa într-un fel de bursă ad-hoc. Ofertele curgeau de-a valma şi în toată hărmălaia, în tot acest balamuc fractal, a venit în sfârşit şi rândul lui Krunk şi a mărfii sale. Brokerul anunţă un preţ după un consult prealabil cu cefalopodul.

Astfel, acesta din urmă scăpă pe rând de caudalodont la un preţ bunicel, îl „mărită” pe petrostrictor fără prea multe dureri de cap ori regrete tardive în final, scoţând în faţă Ţâcniţii, atracţia numărul unu. Le venise în sfârşit şi lor rândul. După o evaluare sumară, brokerul strigă preţul cerut de Krunk:

– 3000 de galactini! Oferă cineva mai mult?

Un thalmasian gras si urât răcni cât îl ţineau bojocii:

– 3100!

– 3100, o dată… de două ori…

– 3200!  se auzi un glas subţirel al unei femele rexane cu ochi de diamant.

-3200, o dată, de…

– 3500! ţiui asurzitor o insectă uriaşă de pe Olaz, mişcându-şi frenetic mandibulele-i dezgustătoare.

– 3500, o dată, de două ori, de trei ori. Adjudecat de către olazian!

Sincer nu ai fi putut pricepe scopul pentru care îi cumpăra, pentru că nu părea a fi un colecţionar, cu atât mai puţin un admirator. Poate doar pentru a-i folosi chinuindu-i ca sclavi ori pur şi simplu pentru a-i mânca, deşi nu se justifica preţul pentru o asemenea destinaţie! Însă nu era o altă explicaţie.

Dar Krunk nu avea timp de aşa ceva. Fiind un tip pragmatic, nici nu se gândea. Pentru el acum numai preţul conta, nicidecum viaţa Ţâcniţilor sau viitorul lor.

Însă chiar în timpul transbordării din sectorul lui Krunk în vehiculul olazianului, o bombă venită nu se ştie de unde se înfipse în acesta din urmă, distrugându-l, iar cuşca se rostogoli pe caldarâmul pieţei, dezmembrându-se.

Curând noi şi noi explozii creară panică şi învălmăşeală în rândul celor adunaţi acolo, dispersându-i rapid. Toate rămaseră abandonate, iar frica de moarte începu să îi urmărească pe cei care, cu numai ceva timp în urmă, erau atât de siguri pe ei!

– Urmaţi-mă! Nu vă îndepărtaţi dacă doriţi cu adevărat să scăpaţi de aici! îi îndemnă Alged, protejându-i cu braţele. Oniz si Donn nu aveau de ales. Alged smulse cu putere o armă ori ceva asemănător din chelicerele insectei pe care aceasta o îndrepta chiar spre ei, lovind-o cu cotul în mandibulele-i fremătătoare şi îmbrâncind-o. Insecta, prinsă sub resturile vehiculului său distrus, rămase inertă, călcată fară milă în picioare de cei care încercau să scape teferi.

– Să fugim spre rampa aceea, este o navetă acolo! îi îndemnă Alged.

– Da, stă agăţată ca o muscă într-o plasă de păianjen, confirmă Donn.

– Să ne grăbim până nu ne-o vor lua alţii înainte! se sperie Oniz, agitându-se.

Într-adevăr, undeva în faţă la capătul unui ponton suspendat se vedea un mic vehicul ca o navetă, plutind precum un vas ancorat la mal.

O explozie puternică lovi chiar lângă acesta, făcându-l să se balanseze şi să se legene, însă, ca printr-o minune, scăpă neatins. Aveau noroc. Se apropiară de vehicul, alergând înnebuniţi. Era unica lor şansă de a scăpa cu viaţă din acest infern. În jur explozii tot mai dese şi mai apropiate. Zeci de crucişătoare spaţiale uriaşe acopereau acum cerul, pe care cei trei sori în buchet şi duzina de sateliţi naturali aproape că nu mai puteau fi zăriţi. Unele dintre navele fugare erau abătute din goana lor spre libertate, chiar atunci când încercau să se ridice în zbor de pe astroport, de razele distrugătoare ale navelor invadatoare, care le topeau transformându-le în pete, umbre ori cenuşă.

În sinea lor, cei trei se întrebau cine sunt aceşti eliberatori, aceşti „purtători ai razelor morţii”…

– Galacticii! se auzi, de undeva, un glas speriat strigând.

– Decimatorii galactici! se mai auzi un ţipăt de fiară încolţită.

Era, într-adevăr, Forţa Galactică de Intervenţie, ce urmărea pe cei care se ocupau cu traficul de specii rare, dar scopul lor era să desfiinţeze comerţul cu fiinţe gânditoare. Altfel spus comerţul cu sclavi, care exista de când apăruse noţiunea de colonizare şi expansiune necontrolată. Cei descoperiţi că s-ar îndeletnici cu aşa ceva erau aspru pedepsiţi, iar, în caz de nesupunere, chiar executaţi.

În tot acest timp, cei trei reuşiseră să ajungă la mica navetă şi să se urce în ea chiar in ultimul moment. Alged intră primul, urmat de nerăbdătoarea Oniz, iar Donn trase trapa închizând-o în urma sa. Apucând energic manşa cu mâna dreaptă, în timp ce regla cu stânga comenzile auxiliare, Alged trase de ea până la refuz. Cu forţajul la maxim, vehiculul spintecă spaţiul precum un glonţ răsucindu-se în spirală.

– Să fugim oriunde şi oricum, numai să scăpăm cu viaţă! Acesta este ţelul nostru şi va fi de acum încolo! îi lămuri Alged pe companionii săi speriaţi.

– Să-ncercăm să rămânem lucizi, spuse Donn.

În mulţimea de stele şi nave nimeni nu se mai ocupa de mica ambarcaţiune în care se aflau cei trei fugari. Făcând slalom printre marile cuirasate ori răsucindu-se în loopinguri si tonouri, Alged le arătă partenerilor săi că se pricepe bine la pilotaj şi cu un efort suprem reuşi să se îndepărteze de zona de conflict. Păreau salvaţi.

– Dar acum, încotro? întrebă Oniz.

– Oriunde, numai nu într-o altă cuşcă. Spre libertate şi de ce nu, spre Pământ ori o altă planetă asemeni lui, o lămuri Alged accelerând până la viteza luminii. Apoi hiperspaţiul îi absorbi, dematerializându-i.

Paul-Teodor Ivan s-a născut la 14 iulie 1954, in București. Copilăria și-a petrecut-o mutându-se cu familia dintr-un oraș în altul, singura pasiune stabilă fiind carțile și revistele.

Locuind, în momentul de față, în micul Caracal, a reușit să-și construiască o mică bibliotecă personală, în care se afundă in fiecare după-amiază pentru a studia ceva nou sau pentru a mai găsi un strop de inspirație.

Grafician, traducator si nu in ultimul rand prozator, pasionat de astronomie și cartografie, în cei aproape 40 de ani de creație a parcurs cu tact drumurile artelor frumoase, rămânând veșnic puștiul timid ce privește stelele și visează la o călatorie dincolo de ele.

Blog personal : http://paultheodorsworld.blogspot.ro/