Viața lui Martin
1 Când am împlinit șase ani, deja îl aveam pe Martin de când mă știam. Tata nu mai știe când mi l-a cumpărat, dar eu cred că trebuie să fi fost destul de devreme, dacă nu chiar la scurt timp după ce m-am născut. A fost împreună cu mine de când îmi amintesc....
Legea azilului politic civil
Când s-a promulgat legea azilului politic civil aveam zece ani și în sufletul meu s-a consumat jocul colorat al unei baterii întregi de artificii, pentru că-mi doream nespus de mult ca familia noastră să accepte o familie de imigranți. Numai că tati era de cu totul altă părere. ...
Prințesa
Tânăra grecoaică locuia într-un apartament mobilat în întregime după moda orientală. Avea parchetul acoperit cu covoare groase turcești, de-a lungul zidurilor atârnau ștofe de brocart și în fiecare încăpere se întindeau, de-a lungul pereților, divanuri lungi cu vrafuri de perne care se mutau după voința celui care le-ar fi folosit. Tryisa avea în...
Haina cenușie a amurgului
Aveam 32 de ani, o nevastă, doi copii și o slujbă. Aveam destui bani și îmi puteam permite câteva chestii drăguțe, cum ar fi o mașină, un smartphone sau un laptop. Locuiam într-o căsuță în oraș. Pe neașteptate, situația politică din țara noastră s-a schimbat și câteva luni mai târziu...
Ploaia din Kiar
— Copiii mei, dragii mei copii! începe domnul Tuga, privind în gol. Dumnezeu a creat atâtea lucruri! Uitați-vă în jur! Rasa umană a reușit să supraviețuiască până acum, în anul 3419, un an plin de recolte. Toate sunt date de la Dumnezeu, dar toate vin cu câte o etichetă. Mai...
Liniște
Se trezi înfrigurat și dârdâind sub pilotă. Camera se zguduise scurt, zgâlțâind patul. Prima reacție pe care a avut-o a fost să sară din pat, pe lângă scaun, băgându-se sub birou, cu pătură cu tot. Crezuse că era un cutremur și nu avea nicidecum încredere în rezistența blocului vechi în...
RRR
Casc de-mi pârâie fălcile: – Am ajuns? Jaris, secundul și unicul membru de echipaj, mă privește de peste postul de pilotaj: – Aproape, Șefu’. – Gunoaie? – Mizerie multă… Doar a fost sectorul rușilor! – Mda! Las’ că am văzut și pe la alte case… Mă duc să-mi beau cafeaua. Belește ochii. Nu...
Socola şi Govora
Planeta Zehn e cam la o aruncătură de băţ galactic de noi, aşa că Abner nici nu se aştepta să găsească aşa aproape o planetă albăstruie pe care pulsa viaţa, şi încă o viaţă plină de înţelepciune. Cu poftă, Abner lăsă o vreme aparatele să-i tălmăcească tot felul de imagini, texte...
„Ameţeli postlumice” de Daniel Timariu
Robert A. Heinlein a vorbit în prelegerea sa din 1969 în Chicago despre posibilitatea extinderii genului science-fiction dincolo de forma sa simplistă și curpinsă în structuri devenite între timp clișeice. Departe de a se limita la simple speculații verosimile, imaginarul science-fiction promite o constantă evoluție, care permite problematizarea granițelor imaginarului...
Genetic GO
Ernst Mayr: „… de ce nu au mai apărut noi tipuri majore în cele 500 de milioane de ani care au trecut din Cambrian?” Cu o tresărire abia perceptibilă, ca un oftat de uşurare, Ogasawara Maru acostă în cochetul port Futami. Cheiul aproape liniar părea construit special după dimensiunile sale. Cu greu şi-ar...
Croitorul
Era pentru prima dată în ultimii ani când autoritățile puteau să spună că „fuseseră luate pe nepregătite“. Viscolul începuse de mai puțin de-o zi, dar deja așezase vreo juma’ de metru de zăpadă în mormane. Ce-i drept, fiind abia început de noiembrie, nu se aștepta nimeni să ningă, darămite coșcogea viforul de înghețau și buștenii...
Cai verzi pe pereţi verzi
Roşul nisipului din înfricoşătorul Deşert Kalahari îi juca în ochii arşi de sete. Breyten ştia că direcţia este cea bună, foarte bună, după vântul fierbinte care îi bătea din faţă, aruncând cu nisip în aerul irespirabil. Mai ştia şi că muşchii săi istoviţi nu vor mai răbda cele vro 60 de...
comentarii recente