Multivers (Fragment – I)
Lucruri ciudate începură să se întămple în lumea Stark. Viaţa locuitorilor săi, în care nimic nu părea să se schimbe vreodată, era bulversată de mici incidente pe care nimeni dintre starkieni nu putea să şi le explice. În unele cartiere, timpul se oprea, pe intervale atât de scurte încât cei...
Republica VI
– fragment de Luminiţa Dobrea – Omul începu să vorbească cu voce aspră, smulgând-o pe Isidora din negurile gândurilor. – Elohi-barat, sunt aici pentru că avem interese comune. Tot ce vreau pentru poporul meu este un trai mai bun şi fără asuprire. Ozul-barat şi roboţii lui sunt o...
Republica V
— fragment de Lucian-Dragoş Bogdan — 8 – Cum ai spus? mugi Elohi-barat. Chipul ridat al aghiotantului păli. Abia atunci îşi dădu seama că folosise involuntar expresia pe care o auzise printre oameni. De când se hotărâse să-şi ia o soţie umană, Elohi-barat îl trimisese să înveţe despre această specie...
O plimbare până la capătul grădinii (VI)
*** Căpitanul ne primi cu un amestec de interes şi îngrijorare. Ştia cât de convingători putem fi şi în timpul discuţiilor îşi puse la bătaie tot arsenalul de contraargumente. – Şi dacă medicamentele îi vor face rău? – Folosim doze mici şi numai din medicamente reversibile… cu antidot – încerca...
Republica IV
— fragment de Cezar PÂRLOG — Motto: Oriunde ar ajunge în Galaxie, cu sau fără voia lor, oamenii rămân oameni. (Carl Sagan, astrofizician) – Mărite Elohi, oare chiar trebuie să…, încercă să-l îmbuneze Isidora, dar n-a mai apucat să spună niciun cuvânt. Lumina exploziei îi mări instantaneu pupilele. Suflul...
O plimbare până la capătul grădinii (V)
*** Ne-am desprins cu greu de scena misterioasei întâlniri. Bădia îşi mângâia nedumerit obrazul vindecat. În sala motoarelor domnea liniştea. La o primă inspecţie totul părea în ordine. – Copilă, nu eşti obosită? Am negat energic din cap şi am atins consola mare din mijlocul sălii. În holograma...
Republica (III)
— Fragment de Teodora Matei — 5 Mâna Isidorei întârziase pe oblonul de lemn greu, întunecat. Ura crepsuculul de șase luni de pe Barateea. Ar fi dat orice pentru zilele și nopțile Pământului, pentru verile și iernile lui. Duse. Aproape uitate. Zăpada era albă sau tradafirie? Trăsese atentă zăvorul...
Republica (II)
– Fragment de Bogdan Lazăr – 3 Amadi gonea nebunește. Sângele îi fierbea în vene. Simțurile îi erau încordate la maximum. Era prea aproape… Acesta e momentul! Nimic nu trebuia să strice planul. Era dator semenilor lui care fuseseră exterminați de acești grași oribili care acum își...
O plimbare până la capătul grădinii (IV)
*** Cina a decurs în tăcere, fără glume, fără cântece. Îngrijorarea săpase riduri adânci pe frunţile tuturor. Pofta de mâncare ne părăsise pe toţi. Din respect pentru „mama”, mestecarăm conştiincioşi până la ultima firmitură. Căpitanul plecă cu Grig spre puntea de comandă. Ivan îmi verifică licuricii de pe frunte şi...
Întunericul sinelui (VII)
– Scopul şi durata vizitei. Vocea creaturii bondoace, apărută ca din senin în faţa lui, îl aduse la realitate. – Po-poftim?… se bâlbâi Darkmound, aruncând priviri speriate în jurul său. Se aflau pe acelaşi platou, iar piticania lovea ritmic, nerăbdătoare, cu pixul în carneţelul deschis din mâinile...
O plimbare până la capătul grădinii (III)
*** – 725 cu 38, 420 cu 90, 322 cu 45. Căpitanul verifica cu grijă fiecare introducere a valorilor. – 10:50, spuse privindu-şi ceasul. Grig, verifică stadiul pregătirilor. – Am primit datele de la toţi, suntem pregătiţi. – Cheamă-i pe punte. Semnalul „toată lumea la posturi”...
Republica (I)
– Fragment de Daniel Boca – 1 Copacii alergau unul câte unul în direcţia opusă. Printre crengile înfrunzite razele celor două luni îşi aruncau argintul sau arama, în funcţie de care era vizibilă din goana unimotorului. Cerul era parţial acoperit, din loc în loc ploaia stropea abia stârnind colbul, iar unimotorul aluneca fără...
comentarii recente