O plimbare până la capătul grădinii (II)
*** De data asta Bădia a venit însoţit de căpitan. Amândoi erau vizibil îngrijoraţi. Au deşertat vreo trei containere de nanoboţi, ne-au făcut vânt din infirmerie şi s-au pus pe verificări. L-am înşfăcat pe Ivan de-o aripă şi am pornit spre bucătărie. Simţeam nevoia să mă liniştesc. – Măcar...
Întunericul sinelui (VI)
Darkmound îşi termină prânzul şi se ridică de la masă, privindu-l întrebător pe înger. – Acum sunt pregătit, spuse cu hotărâre. Nu voi mai face mofturi, nu mă voi mai purta ca un copil răsfăţat. Angel îl privi zâmbind şi îi făcu semn să se aşeze înapoi...
Întunericul sinelui (II)
Cum scara nu avea balustrade şi treptele erau ciobite pe alocuri, Darkmound avea senzaţia că din clipă în clipă avea să alunece în gol. Nu-i era teamă că s-ar fi lovit în cădere, ci să nu nimerească în mijlocul vreunui grup de drăcuşori, pe care ar fi trebuit să-i bată...
comentarii recente