Sfârşitul lumii… Apocalipsa… Conspiraţii… Amurg. Iar lista de teme demne de best-seller poate continua. Să nu mai pomenim şi de faptul că la un moment dat un regizor creativ din punct de vedere economic se va gândi să le şi ecranizeze.

Cartea despre care vreau să vă vorbesc azi nu se vrea un best-seller, iar autorul ei nu are nicio intenţie ca această carte să aibă drept finalitate un documentar.

Cartea aceasta nu vorbeşte de sfârşitul lumii, nici de apocalipsă sau de cine ştie ce conspiraţii. Vorbeşte despre sfârşitul unui imperiu, sfârşitul Americii. Ea aduce în prim plan o problemă pe cât de gravă, pe atât de ‘invizibilă’. Întreabă un peşte care este cel mai predominant element din mediul său. Îţi va spune despre alge, diferite forme de pietriş, dar în mult prea puţine cazuri îţi va spune ‘apă’. Acesta este modul de funcţionare al oricărei culturi, spune Morris Berman. Iar ‘marea’ în care este cufundat Imperiul American poartă numele de consumerism.

America, cea care a avut ca temelie un vis, sau, dacă preferaţi, un mit (pentru a da dreptate celor de la Studii Americane) riscă să fie devorată de propria ei fundaţie. Autorul indică alte nume de botez acestui stat înghiţit de frigiditatea consumerismului: Bostock, McWorld.

Declinul Americii aşa cum este văzut el de Berman este dat de următorii factori: creşterea analfabetismului, excluderea clasei de mijloc (care în opinia autorului este, de fapt, marele promotor autentic al valorilor culturale), ‘spiritualizarea’ Americii, datorată mişcării New Age (extrem de populară în anii ’60 ai veacului trecut, cu multe reminiscenţe până în zilele noastre) rezultând astfel doar două echipe ‘finaliste’: una mică, a elitei învingătoare; cea de-a doua a masei de înfrânţi. Să vedem ce spun statisticile selectate de Berman: 53% dintre americani nu ştiu că perioada de rotire completă a pământului în jurul soarelui este de un an; 60% dintre adulţii americani nu au citit niciodată o carte; 70% din americani cred în îngeri. Berman oferă o paralelă între Imperiul Roman (cu a sa cădere) şi ‘Imperiul American’.

Poate că datele oferite de Berman nu sunt pe atât de precise pe cât ar dori el să fie. Oricum nu este singurul care oferă o listă de statistici ce duc la ideea că America se debilizează. Desigur, poate că sursele sale nu sunt din cele mai sigure. Deloc ieşită din context este şi asocierea acestei cărţi cu o altă carte, mult mai cunoscută şi mai criticată, Criza spiritului American de Allan Bloom. Unii critici îi acuză pe Berman şi Bloom de faptul că suferă de o formă de nostalgie a vremurilor trecute, când McDonalds sau Coca Cola nu se regăseau la fiecare colţ de stradă, când încă nu era cunoscută noţiunea de cultură de masă şi boom-ul produs de aceasta. Vremuri de aur, ar zice unii.

Despre criză se tot vorbeşte, fie că este ea de ordin economic, spirituală sau (de ce nu?) şi intelectuală. Aşadar, sfârşitul este iminent şi se apropie. ‘Ce ne facem?’ ar suna o replică dintr-un celebru blockbuster american. Berman consideră că distrugerea este inevitabilă, ea fiind înscrisă în ‘codul genetic’ al oricărei civilizaţii? De ce? Răspunsul este unul simplu, dat fiind faptul că ‘civilizaţia’, luată ca un concept cultural, este considerată a fi o anomalie. Societăţile primitive o singură soluţie pentru a supravieţui: nomadismul. Nomadismul, în alte cuvinte, însemna o dezvoltare pe ‘orizontală’. Sedentarismul implică o dezvoltare pe ‘verticală’. Iar odată cu creşterea civilizaţiei, rodeşte şi sămânţa distrugerii sale.

Soluţia propusă de Berman poartă numele de Noul Monasticism, o soluţie care nu este instantanee şi rapidă aşa cum este ea prescrisă la reclamele pentru detergenţi-minune. Şi este o soluţie care nu are vreo legătură directă cu Biserica sau cu vreun ordin monahal. Dar ea este o soluţie testată în timp şi care ar putea ameliora situaţia în care ne aflăm. Ea nu este o soluţie de masă. Din acest motiv, comparaţia anterioară cu Imperiul Roman încă stă în picioare. Salvarea fondului cultural de după căderea Imperiului Roman se datorează unei mâini de călugări care au ştiut să treacă prin sită valorile promovate atunci, păstrând astfel ceea ce ei au considerat cu adevărat valoros şi transmisibil. Păstrând analogia pentru situaţia actuală, ‘noii călugări’ îşi propun o misiune dificilă, cea de a cerne cultura din zilele noastre, selectând cu atenţie valorile perene de elementele bombardatoare ale culturii de masă. Aceşti oameni refuză kitsch-ul, consumerismul, puterea sau faima proprie, pentru a asigura supravieţuirea unei comori. Berman îşi pune încrederea în individ şi nu în colectiv. O reacţie ‘normală’ a generaţiei ‘New Age’ la o astfel de propunere ar fi realizarea unui cult sau a unei societăţi, lucru nedorit de autor. Istoria ne învaţă totuşi că schimbările majore au fost realizate prin acţiuni ale maselor, şi nu ale indivizilor. Berman nu garantează pentru soluţia sa. ‘It’s a long shot’, spune el. Dar e soluţia care nu ar trebui neglijată.

Pe parcursul lecturii acestei cărţi, nu mă puteam opri la a face analogii cu o carte mai veche a lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451. Această analogie este justificată de unul din capitolele cele mai interesante din această carte, Testimonialul Literaturii, unde Berman înşiruie o listă de cărţi care propun în mod indirect o formă de monasticism. Fahrenheit 451 (cartea, dar şi filmul lui Francois Truffaut) este unul din exemplele cele mai edificatoare ale noului monasticism.

Cultura clasică a Romei a supravieţuit datorită unui mic grup de oameni care au conlucrat în obscuritate. Va reuşi oare noul monasticism să salveze din fondul cultural autentic ceea ce a mai rămas? ‘It’s a long shot!’ dar rămîne de văzut.


Articolul a fost publicat sub titlul de Amurgul culturii americane – Morris Berman pe mixuldecultura.ro

Bogdan Sorin PopescuBogdan Popescu, este grafician de carte, traducător şi iubitor de jazz. S-a născut pe 22 martie 1988. A absolvit Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare – Suceava, secţia engleză-germană.

A fondat şi dezvoltat proiectul Mixul de Cultură. A iniţiat proiectul Romanian Book Design.

În prezent este redactor de ştiri la cotidianul electronic News Me.