„Nemuritorul” (This Immortal) a primit premiul Hugo 1966 la categoria roman. E una din cărţile neancorate într-un timp anume. Orice vârstă am avea, oricâţi ani ar trece de la publicare, universul creat de Zelazny e la fel de captivant.
Conrad (fost Constantin) Nomikos trăieşte pe insula Kos din Mediterană împreună cu soţia Cassandra. Femeia e tânără şi frumoasă. Conrad e opusul acesteia, sub aparenţele unui bărbat blocat la o vârstă incertă, între douăzeci şi treizeci de ani. Are chip jumătate de demon, jumătate de semizeu.
La acel moment, planeta e condusă de un director, numit de guvernatorul de pe Taler, căruia i se supune. Directorul conduce Oficiul pentru Decoraţii, Distincţii, Însemne, Simboluri şi Heraldică, al cărui membru este şi Conrad. Populaţia e de patru milioane de locuitori: oameni şi mutanţi. Mişcarea returnistă are ca scop întoarcerea pământenilor pe planeta natală.
Eroul primeşte misiunea de a-l însoţi pe Cort Myshtigo, actor şi ziarist din Vega, într-o călătorie care să-i prezinte ce mai rămăsese din Pământ. Veganul e intrigat de discrepanţa datelor găsite în arhivele pământene referitoare la Conrad, motiv pentru care l-a ales să-i fie gazdă prin Locurile Vechi. Pe de altă parte, crede că vârsta înaintată, incertă, a ghidului şi legendele despre acesta i-ar garanta supravieţuirea. Myshtigo stabileşte traseul, evitând India, Orientul Mijlociu şi Extremul Orient, spunând că se documentează pentru o carte. Încropesc un grup din care fac parte şi alţi membri ai Oficiului.
Atitudinea asupritoare şi arogantă a veganilor faţă de pământeni generează o antipatie profundă între cei doi. Conrad simte că omenirea ar trebui să fie recunoscătoare albaştrilor pentru că, după Cele Trei Zile care au adus sfârşitul civilizaţiei, i-a oferit adăpost. Recunoştinţa acestuia se opreşte în faţa curiozităţii manifestate de ceilalţi faţă de ruinele unei civilizaţii distruse. Are îndoieli în ce priveşte scopul călătoriei.
Deasupra Vechiului Cairo, skimmerul le este atacat de Cei Fierbinţi, forme întunecate uriaşe cu aspect uman. La marginea oraşului, vaca cu şase picioare scoate apă învârtind o roată, iar piramida lui Keops e demolată pentru a obţine materiale de construcţie. Veganul e atacat, pe malul Nilului, de un boadil (încrucişare între şarpele boa şi crocodil).
Tot în Egipt, călătorii sunt surprinşi de un cutremur cu epicentrul în apropierea insulei Kios. Conrad află că insula a dispărut de pe hartă şi are un moment de furie, în care îşi arată puterile supra-omeneşti. Tovarăşii săi cred că el ar putea fi legendarul asasin Karaghiosis, apărătorul Pământului.
La Atena, Conrad e avertizat de povestitorul satului să se ferească de „luptătorul străin”. Află legenda Bestei Negre, a Omului Mort şi a câinelui Bortan, copoiul Iadului. Într-o pădure din Volos interpretează la nai melodii ce adună satirii, ceea ce-i face pe însoţitori să-l considere zeul Pan.
Încercând să apere viaţa lui Mysthigo, provoacă la duel un alt participant la misiune, Hasan, cel cu vârsta cât jumătatea Timpului. Acesta alege, ca armă, praştia lui David. Duelul e întrerupt de un atac al canibalilor care-i iau ostatici. Pot fi eliberaţi dacă înving Omul Mort. Grupul reuşeşte să scape şi continuă drumul spre Pagasea, locul de pornire al Argonauţilor în căutarea Lânii de Aur.
Veganul decide să-şi întrerupă călătoria, declarându-se mulţumit cu datele obţinute până atunci. Conrad află de intenţiile pământenilor de pe Taler de a renunţa la ideea întoarcerii pe Pământ şi de dobândire a autonomiei. Veganii se îndepărtează şi ei de principiile returnismului. Mysthigo nu fusese decât un cercetaş. Trebuia să adune date despre cel mai bun, viteaz, altruist pământean.
Pământul e răscumpărat de la talerieni de familia lui Cort; acesta moare, iar beneficiarul testamentului e Conrad. Eroul moşteneşte o planetă pe care trebuie să reclădească civilizaţia.
Ce a adus nou: Ar fi un roman de aventuri combinat cu personaje mitologice dacă acţiunea nu s-ar petrece pe un Pământ ce a cunoscut Apocalipsa, plin de Locuri Fierbinţi radioactive. Muncile eroului sunt deseori comparate cu ale legendarului Hercule. Le duce la împlinire alături de un extraterestru albastru, vorbeşte despre tratamentul S-S de menţinere a tinereţii şi îşi poate îndeplini dorinţele prin telepatie, un fel de transfer al spiritului într-un trup aflat la distanţă. Cartea abundă în trimiteri la mitologia greacă, dar şi la texte aparţinând lui Tom Paine, James Joyce, Thomas Carlyle, Wordsworth, Byron, Yeats. De altfel, unul din conflictele lui Cort cu un poet pământean plecase de la disputa asupra celui mai bun poet al lumii, considerat a fi un vegan. Romanul e o declaraţie de dragoste făcută Pământului cu metaforele avute la îndemână de un scriitor de SF. Deloc puține, deloc seci.
Cu ce am rămas: „Iată de ce mă simt reîmprospătat ori de câte ori mă întorc, pentru că acum, când sunt un bărbat cu mulţi ani în cârcă, simt la fel despre întregul Pământ. Iată de ce-am luptat, de ce-am ucis şi-am pus bombe, de ce-am încercat orice şmecherie juridică legală pentru a-i împiedica pe vegani să cumpere Terra, bucată cu bucată, de la guvernul în contumacie aflat pe Taler. Iată de ce mi-am croit drum, de fiecare dată sub un alt nume, în marele aparat administrativ care conduce această planetă şi în mod deosebit la departamentul de Arte, Monumente şi Arhive. Acolo aş putea lupta pentru a păstra ce-a mai rămas, aşteptând între timp evoluţia evenimentelor.”
