O carte superbă, pentru cei care au suficientă deschidere, înţelegere şi sunt lipsiţi de vanitatea specifică epocii actuale. Deşi crează o atmosferă desuetă, specifică anilor ’50 în care a fost scrisă. Deşi abundă în idei progresiste la acea vreme, dar care acum par simple naivităţi puerile. Deşi este impregnată de teamă războiului atomic, în vogă pe atunci – aproape inexistentă acum. Deşi răzbat puternic perceptele specifice societăţii americane din acei ani. Şi deşi evoluţia s-a îndreptat în altă direcţie, atât la nivel planetar cât şi la nivelul lucrurilor mărunte. Şi chiar deşi ideea în sine este demult depăşită.
Cu toate acestea, nu ai cum să ignori geniul care răzbate din modul de povestire, din imaginile create, mai mult sugestive decât descriptive. Din modul în care capitole – aparent disparate – încheagă o continuitate şi crează un suspans care îţi lipesc cartea de mână. Modul în care transpune în lectură şi implicit în mintea cititorului nu numai povestea, dar mai ales substratul ei.
Şi nu în ultimul rând, ideea de bază, actuală prin consecinţe şi nu prin cauze. Modalitatea în care surprinde spiritul uman – distructiv şi chiar pe cel american – red neck-ul care nu s-a schimbat foarte mult, deşi a cucerit spaţiul cosmic.
Deşi Ray Bradbury a tratat o problemă globală, contemporană lui, evident, el nu s-a putut desprinde de realităţile americane. Din acest motiv romanul apare uşor desuet pentru consumatorul modern de literatură ştiinţifico-fantastică. Descrierile, deşi frumoase, acum, după 60 de ani, nu mai reuşesc să te transpună într-o lume extraterestră, mai ales marţiană, devenită cvasi-cunoscută între timp. Întâmplările se petrec pe Marte, însă atât limbajul cât şi recuzita măruntă sunt mai primitive decât tehnologia care ar permite însăşi călătoria. Te aştepţi că inclusiv limbajul cărţii şi al personajelor să fie evoluat odată cu tehnologia, dar nu se întâmplă aşa. Acum ştim, faţă de povestea cărţii, că lucrurile au evoluat într-o altă direcţie, nu numai ca deznodământ, ci şi că tehnologii.
Însă marele merit al cărţii este o anumită filozofie, absolut actuală vis-a-vis de distrugerea planetei materne de către om şi mai ales modalitatea ingenioasă şi originală a naraţiunii.
Eugen Gombos, născut la Targu Mures in 1969, absolvent al scolii de arta sectia pictura si al facutlatii de drept in 1996. Pasionat de natura, alpinism, tir cu arcul, fotografie si literatura.
Povestiri-nuvele publicate in Revista Literara Astra, iar in 2009 publica volumul de proza scurta SF&F „Supraveghetorii”
