GSF86banner-650

          Oldman îşi răsuci braţele încet, pivotând în gol. Bramba nu reuşi să-i smulgă urechile.

          Rânji. Fluieră. Plescăi din buzele-i groase. Îl ştia el mai demult pe Oldman. Făcea tot felul de figuri, ticălosul. Pe vremuri luase forma unui automobil exact în faţa Băncii Centrale. În timpul unui jaf armat.

          — Nu te mai prosti! strigă Bramba scoţând un şiş din carâmbul cizmei. Ştii că-mi trebuie urechile tale, pramatie! Tipii de la ASTRO vor să facă din ele un spaţiu virtual de grad 999. Mi-au spus că eşti singurul din zonă care are asemenea urechi mişto! Hai, nu te mai prosti!

          — Băiete, ia-o din loc! strigă copacul în care se preschimbase Oldman. O să-ţi fac de petrecanie, o să vezi!

          Bramba rânji şi se aruncă înainte. Brusc, sub el se căscă un canal de fugă clocotitor. Se înecă într-o clipă. Oldman lăsă apa să se scurgă de-a lungul trupului său metamorfozat după formulele lui Habral. Apoi îşi reluă forma şi porni sprinten către cartierul virtual construit de cei de la ASTRO dintr-un schelet de mangustă.