– A tras mult! Dar a murit până la urmă!           Mă uit cu atenţie la faţa zbârcită cam de la nivelul ombilicului meu, căutând să surprind o cât de vagă urmă de compătimire, de minim regret în faţa dramei pe care se pregăteşte să mi-o descrie. În mod foarte amănunţit, după cum...

          “Relaţia este sufletul oricărei filosofii, pentru că nici una nu s-a ridicat deasupra dualismului Eu-Eu a lui Fichte, Absolutul lui Schelling, Fiinţa-Nefiinţa-Devenire a lui Hegel, conservarea de sine a lui Herbert – în oricare din ele este relaţia, şi prin aceasta peste tot este contradicţie. Relaţia e categoria vieţuirii, şi prin aceasta rezidă în...

          1           Când am împlinit șase ani, deja îl aveam pe Martin de când mă știam. Tata nu mai știe când mi l-a cumpărat, dar eu cred că trebuie să fi fost destul de devreme, dacă nu chiar la scurt timp după ce m-am născut. A fost împreună cu mine de când îmi amintesc....

          Când s-a promulgat legea azilului politic civil aveam zece ani și în sufletul meu s-a consumat jocul colorat al unei baterii întregi de artificii, pentru că-mi doream nespus de mult ca familia noastră să accepte o familie de imigranți.           Numai că tati era de cu totul altă părere.          ...

          Tânăra grecoaică locuia într-un apartament mobilat în întregime după moda orientală. Avea parchetul acoperit cu covoare groase turcești, de-a lungul zidurilor atârnau ștofe de brocart și în fiecare încăpere se întindeau, de-a lungul pereților, divanuri lungi cu vrafuri de perne care se mutau după voința celui care le-ar fi folosit.           Tryisa avea în...