La momentul lansării sale în 1992, pelicula cybepunk „The Lawnmower Man” a constituit un adevărat moment de revelaţie, bucurându-se de un succes deosebit printre tinerii pasionaţi de computere şi fascinaţi de concepte noi precum realitatea virtuală şi ciberspaţiul. Filmul demonstrează potenţialul uriaş al tehnologiilor computerizate, ce au puterea de a-l transforma pe om în mod radical. Astăzi este evidentă contribuţia imensă a computerelor şi a Internet-ului la educaţie, cultură şi la libertatea accesului la informaţie.
Dilemele pe care le implică aceste tehnologii revoluţionare, abordate în film, au fost analizate pe la începutul anilor 90 de către Timothy Leary, care trasa paralele între psihedelic şi ciberspaţiu. Astăzi problema impactului social şi uman al ciberneticii este dezvoltată spre noi orizonturi de către adepţii aşa-numitei mişcări transumaniste, reprezentate de un grup de oameni de ştiinţă ce îşi propun să-l transforme pe om în cel mai radical mod, pentru a-l elibera, după cum pretind aceştia, de sub „tirania biologiei”.
Sociologul Francis Fukuyama se declară în schimb un adversar al transumanismului. Acesta întrezăreşte în bioinginerie pericolul de a anula însăşi natura umană şi principiile morale. Fukuyama a fost pentru o perioadă membru al unei Comisii de Bioetică subordonate Casei Albe, instituită imediat după ce preşedintele Bill Clinton a lansat un decret de interzicere a clonării umane. Aceste probleme legate de implicaţiile etice ale implementării noilor tehnologii sunt popularizate în jocul de computer „Deus Ex 3 Human Revolution”
„The Lawnmower Man” („Omul care tunde iarba”) descrie povestea lui Jobe (interpretat de Jeff Fahey), un retardat, pe care tehnologiile de realitate virtuală, în asociere cu droguri psihoactive, îl transformă mai întâi într-un supraom, iar apoi într-un monstru. Profesorul Angelo (Pierce Brosnan), un cercetător în domeniul militar, are imprudenţa de a-l folosi pe Jobe drept cobai uman pentru experimentele sale.
Evenimentele iau o întorsătură neaşteptată atunci când patronii profesorului Angelo află despre experimentul său neautorizat şi-i introduc lui Jobe nişte preparate menite să-i amplifice agresivitatea, pentru a explora potenţialul militar al noii descoperiri. În final Jobe capătă o putere de zeu şi întreprinde o tentativă de a cuceri întreaga lume. După cum anunţă Jobe, metamorfoza sa finală va fi marcată de apelurile simultane ale tuturor telefoanelor de pe planetă.
„The Lawnmower Man” a avut la origine un scenariu semnat de Stephen King. Însă cunoscutul prozator a rămas atât de nemulţumit de rezultatul final, încât a cerut să-i fie şters numele din titrele filmului. Probabil Stephen King ar fi văzut în această producţie doar o poveste despre „un retardat care devine un geniu”. Un scenariu care s-ar fi înscris perfect în obsesiile sale pentru referinţe la copilărie şi la personaje insipide, ceea ce s-ar putea numi un „sindrom Pinocchio”. Se pare că de aceeaşi afecţiune suferă şi un alt mare artist al contemporaneităţii, regizorul Steven Spielberg, cu ai săi ET, AI şi War of the Worlds (în ultimul ET declanşează atentatele de la 11 septembrie).
Producătorii filmului au abordat acest subiect dintr-o altă perspectivă, fiind mai degrabă fascinaţi de marea aventură ciberspaţială. O replică a doctorului Angelo, în care îşi exprimă exaltarea în faţa creaţiei sale, este deosebit de semnificativă: „Uneori am impresia că am descoperit o nouă planetă. Pur şi simplu, trebuie să vă prezint unul dintre continentele ei.”
Emoţiile pe care le trăiesc exploratorii universului interior sunt la fel de intense precum cele ale unui Columb ajuns la ţărmul Americii sale.
Un trailer al filmului The Lawnmower Man:
Scena finală din The Lawnmower Man:
