The Lathe of Heaven: Miracolul visării

Filmul televizat „The Lathe Of Heaven”, produs în 1980 pentru canalul american PBS, este o adaptare a romanului omonim al celebrei scriitoare de fantasy şi SF Ursula Le Guin. Fiică a unui antropolog de renume, această autoare excelează printr-o scriitură ce reia într-o manieră modernă anumite motive ale miturilor arhaice. După părerea Ursulei Le Guin, filmul respectiv este cea mai fidelă ecranizare a creaţiei sale literare. Chiar mai reuşită decât versiunea de animaţie a trilogiei „Wizard of the Earthsea”, regizată de Hayao Miyazaki, considerat drept cel mai talentat cineast al Japoniei zilelor noastre.

În „The Lathe Of Heaven”, regizorii Fred Barzyk şi David Loxton au reuşit să realizeze o producţie ce surprinde prin calitatea scenariului, a jocului actoricesc şi a efectelor speciale, din film nelipsind extratereştri, OZN-uri şi chiar un robot ca în „Forbidden Planet”. Până şi coloana sonoră demonstrează sonorităţi insolite generate cu ajutorul unor sintetizatoare de epocă. Astăzi filmul „The Lathe Of Heaven” reprezintă o adevărată piesă de anticariat, o descoperire pentru cinefilul secolului 21.

Scena de introducere înfăţişează o lume devastată de un război atomic. Personajului George Orr, muribund, radiaţia îi provoacă o mutaţie ce îi acordă darul miraculos de a schimba realitatea cu forţa minţii. El reuşeşte să se transpună cu patru ani în urmă, într-un trecut paşnic. În această nouă viaţă el este însă obsedat de nişte vise stranii, care, după cum i se pare, alterează spaţiul şi timpul.

Ceea ce-l face să apeleze la serviciile unui doctor specialist în vise. Plin de curiozitate ştiinţifică, doctorul îl conectează la un dispozitiv experimental construit de el însuşi, îl introduce în stare de hipnoză şi îi induce prin sugestie un vis care să elimine smogul şi să oprească ploaia acidă ce cădea neîntrerupt în universul alternativ în care trăiau cele două personaje.

Şi imediat în faţa ochilor săi neîncrezători se produce o adevărată minune: norii de ploaie se risipesc şi de după ei răsare soarele. Apoi află că în realitatea alternativă astfel creată nu a mai plouat de doi ani! Iniţial, profesorul lasă impresia că a început să creadă în puterile extraordinare ale lui George Orr, apoi însă, spre decepţia eroului visător, doctorul îl supune unei serii de alte experienţe care să înfăptuiască un program ambiţios de a schimba lumea.

Mai întâi, profesorul îi comandă crearea unui imens institut de ameliorare a vieţii. După care filmul înfăţişează aventura hazardată a progresului uman, în care soluţionarea unei probleme generează o sumedenie de alte necazuri. Nemulţumit de această turnură, George Orr introduce în scenă un avocat care să-i apere drepturile lezate de ambiţiile nemăsurate ale profesorului. Acesta îi sugerează să rezolve problema suprapopulării şi, într-o clipă, trei sferturi din populaţia globului dispar, răpuse de o epidemie ce avusese loc cu 4 ani în urmă!

Urmează o încercare de a aduce pacea mondială şi drept consecinţă umanitatea se uneşte împotriva unui duşman comun, împotriva unei invazii extraterestre. Doctorul dă nas în nas cu unul dintre extratereştri, care până la urmă se dovedesc a fi nişte „tipi de treabă”.

Apoi, văzând lipsa de entuziasm a lui George, doctorul îi cere o maşină cu ajutorul căreia să poată el însuşi schimba lumea după propriul plac. În această clipă George Orr are o viziune indusă de nişte spirite superioare, care-l previn să nu abuzeze de puterea sa.

Profesorul încăpăţânat are apoi un vis dirijat de monstruoasa maşină nou creată. El îşi doreşte să devină Dumnezeu, ceea ce provoacă războiul nuclear prezentat, cel cu care a început filmul şi face ca însăşi structura realităţii să se destrame, lăsând loc haosului.

În scena finală George Orr îl înfruntă pe doctorul odios într-o zonă situată dincolo de spaţiu şi timp.

…Până la urmă lucrurile se aranjează cumva, lumea revine la normal, iar spectatorii rămân cu morala unei „lecţii de valoare”, oricare ar fi aceasta.

Un trailer al filmului „The Lathe Of Heaven”:

http://youtu.be/sbs3Y2HSoiw

Marcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.