2017_01banner

          Prin tradiție, editorialul lunii ianuarie ar trebui să fie cel în care facem retrospective, bilanțuri și alte socoteli, având ca bază de calcul anul care tocmai s-a încheiat. Deși tentația e mare, nu voi respecta această tradiție și de data aceasta. Pentru simplul fapt că mi se pare cumva ridicol să ne tot socotim și numărăm, doar pentru a ajunge la aceleași numere, la aceleași concluzii și a identifica aceleași probleme. Au existat anul trecut câteva evenimente foarte plăcute în lumea SF-ului, am asistat la o multitudine de apariții editoriale și la un val de debuturi destul de consistent, nu e cazul să le enumerăm, știm care sunt, iar aceste lucruri ne îndreptățesc să credem și să sperăm la un an mai bun. Nu mai dezvolt subiectul.

          Aș vrea în schimb să vorbesc puțin despre o temă tangentă cu SF-ul, și anume cea a teoriilor conspiraționiste, iar dintre acestea o voi alege pe cea fascinantă a gratuității energiei care ar deriva din aplicarea unor invenții (fie că e vorba de cele ale lui Tesla sau ale unor iluștri savanți români aflați într-o nemeritată obscuritate) pe care un soi de guvern din umbră al planetei le-ar împiedica să fie exploatate pe larg.

          Nu contest faptul că bunăstarea globală este strâns legată de abundența energetică, dimpotrivă, o găsesc o chestiune cât se poate de logică, însă a spune că această abundență e acum posibilă prin mijloace aflate la îndemâna oricui, dar ea e împiedicată de către liderii lumii, mi se pare o mare bazaconie. Și poate că subiectul nu mi s-ar fi părut demn de interes dacă nu s-ar fi sprijinit pe o oarecare cantitate de adevăr, pe care însă îl denaturează cu abilitate.

          Să luam bunăoară teoria conform căreia ilustrul om de știință Nikola Tesla ar fi inventat un dispozitiv care extrage energie din radiația cosmică, iar utilizarea acestui dispozitiv ar genera energie gratuită. Nu am nicio îndoială că o asemenea instalație există și poate funcționa, sunt chiar convins că o face, însă ar însemna folosirea pe scară largă a unei asemenea tehnologii sfârșitul facturii la electricitate? Ei bine, nu. Și pentru a ne da seama de ce nu, ajunge să ne gândim la faptul că banalul vânt este un producător de energie, exploatat pe scară largă. Ca să nu mai vorbim despre apele curgătoare, despre radiația solară și așa mai departe. Există deja în exploatare o gamă vastă de convertoare de „energii regenerabile”, cum sunt aceste surse virtual inepuizabile de energie, în electricitate. Avem deci energie electrică gratis? Mă tem că nu. De ce? Păi, pentru că aceste aparate în sine sunt scumpe și complicate, iar energia trebuie transportată din punctul de producere în cel de consum, iar acest fapt implică alte costuri (de implementare a rețelei de transport, de întreținere și mentenanță, etc). Pentru că, existând în lumea reală, lucrurile au tendința păcătoasă de a se strica. Ori poate are cineva impresia că circuitele lui Tesla sunt nesupuse trecerii vremii? Sau că vor produce energie oriunde, în orice cantitate, fără a fi nevoie de transport? Sau că cineva le va construi și le va da gratis tuturor celor care le vor dori? În definitiv, de ce nu avem fiecare o turbină eoliană proprie, câteva panouri fotovoltaice, o microhidrocentrală…? Sau, dacă ele tot există undeva, de ce nu ajunge energia produsă de ele gratuit, tot gratuit și la noi, consumatorii?

          De îndată ce ne dăm seama de constrângerile lumii non-ideale, conceptul de energie gratis devine el însuși o himeră. Desigur, cu implementarea de noi și noi soluții de producere a energie electrice, aceasta va deveni din ce în ce mai ieftină, însă acesta este un proces îndelungat și lent, nicidecum o explozie ce abia așteaptă să se producă și pe care doar răutatea unor conducători din umbră o împiedică.

          Nu, regulile cele mai elementare ale societății capitaliste interzic obținerea energiei gratis. Gratis poți avea doar ceea ce poți produce tu însuți. Dacă ai nevoie și de munca altuia pentru a avea ceva, pe acela trebuie să-l plătești. E atât de simplu. Indiferent ce tehnologie folosește acela, sau dacă vorbim despre o corporație multinațională sau despre o persoană care lucrează pe bază de contract. Pentru că energie care să curgă liberă spre consumatori, fără intervenția și eforturile oamenilor care, la rândul lor, au nevoi care trebuie satisfăcute, nu există acum și nu va exista niciodată. Nu atâta vreme cât societatea umană se bazează pe schimbul muncii contra banilor. Nu e nevoie de o conspirație globală pentru a întări această lege. Natura umană e suficientă.

          Poate că atunci când omul își va găsi altă modalitate de recompensare pentru munca depusă, una care să funcționeze motivațional la fel de bine ca banul, când vei merge pe stradă împărțind pâine oamenilor și te vei bucura doar de mulțumirile lor, poate atunci cineva se va ocupa ca tu să ai energie doar de dragul mulțumirii tale. Dar acesta mă tem că e un scenariu de domeniul SF-ului, al acelui gen de SF pe care-l numim „utopie”.