În așteptarea lui Mesia
Cu o şiretenie de care numai animalele şi copiii mici sunt în stare, în cele din urmă Laura m-a dus de mână până în faţă la Modarom fără să îmi dau nicio clipă seama că, de fapt, sunt dus de nas şi că asta fusese ţinta ei de la bun început. Era una...
Florile nu au amintiri
Întinse mâna după ceaşca de cafea, o ridică cu atenţie, suflă uşor fuioarele de abur, sorbi o înghiţitură, apoi încă una, dar o picătură se desprinse şi căzu pe cartea deschisă. Femeia zâmbi amar, aşeză repede ceaşca înapoi pe farfurie şi şterse cu mâna picătura de cafea de pe pagină. Privi îndelung urma...
Full-man
Cei mai mulţi pot fi traşi pe sfoară într-un mod atât de nesubtil încât minţile lor ca nişte creuzete stupide de ars gazu’ refuză sistematic varianta LOSER. Asta e. Dintotdeauna omul a imitat maimuţa, dintotdeauna a imitat calul, pasărea pino, lipitoarea, urechelniţa. Şi aşa mai departe câte milioane de specii or fi existând....
Exilaţii din Siberia
– Un băiat aşezat la o masă, într-o cameră goală, cu pereţi cenuşii, identici. Dar unul era ecranul-oglindă din spatele căruia priveam, nevăzut, la cel dinăuntru. Blond, pistruiat, cu ochelari pentru miopie, subiectul nu avea mai mult de zece ani. Pe masă, înaintea lui, două sfere: una roşie, alta albă. Băiatul îşi ţinea...
„Dincolo de moarte #4: Ultima privire” de Adina Speteanu
Ultima carte a unei serii poartă, întotdeauna o mare responsabilitate. Dacă au fost antrenante, cărţile anterioare sunt suficiente pentru a determina cititorul să meargă mai departe, dornic să afle finalul. Dacă acele volume au inclus unele inconsecvenţe – nu atât de mari încât să ducă la întreruperea lecturii, dar sesizabile –...
Atlasul lui Orfeu (fragment)
7. Lecția de zoologie Ca majoritatea caselor din Dumitrești, și casa profesorului Poenaru era împodobită la stradă cu o galerie împrejmuită cu balustradă și florărie din lemn, frumos ornamentată. Curtea, permanent măturată, într–o pantă lejeră, era pavată cu bolovani de rȃu. Camera de zi a profesorului de geografie și științele naturii era...
Cine doarme și visează
Simt o atingere pe umăr și prin bezna uitării încep să clipocească șiruri de rune albe. Tăcerea mi se prelinge din creier în urechi, prefăcându-se într-un sunet aspru și scurt ca un croncănit de cioară. O lumină pestriţă îmi zgârie ochii. Clipesc de câteva ori până când imaginile şi sunetele îmi devin...
Interviu cu scriitoarea Ana-Maria Negrilă
Bună, Ana-Maria, şi mulţumesc în numele echipei pentru interviu și pentru cartea oferită ca premiu. Cu multă plăcere. Mulțumirile pentru carte aparțin editurii Crux Publishing, care a pus acest exemplar la dispoziție. Vorbește-ne, te rog, despre tine ca autoare și cititoare. Ce îți place să scrii, ce îți...
comentarii recente