– Un băiat aşezat la o masă, într-o cameră goală, cu pereţi cenuşii, identici. Dar unul era ecranul-oglindă din spatele căruia priveam, nevăzut, la cel dinăuntru. Blond, pistruiat, cu ochelari pentru miopie, subiectul nu avea mai mult de zece ani. Pe masă, înaintea lui, două sfere: una roşie, alta albă. Băiatul îşi ţinea...