„A fi critic în SF”, îmi spunea într-o zi Voicu Bugariu, „înseamnă a fi condamnat la complezență. Vrând, nevrând, în mediul acesta, criticul devine promotor.” N-am aprofundat, n-am întrebat de ce, care sunt mecanismele care conduc în acea direcție sau cum s-ar putea evita lucrul acesta, bănuiam răspunsurile, așa cum probabil le bănuiți...