Visele şi visurile au o finalitate sau o închidere. Sau ambele. Asta se întâmplă şi cu Gazeta SF. A ajuns în momentul în care se termină. Se închide. Nu se termină visul de la care a luat naştere, dar se închide ediţia. Definitiv.
Gazeta SF a fost importantă în primul rând prin voinţa de a exista a unui activism îndreptat spre cititor, spre debutant şi spre fandom. Fandomul tăcut care descoperă şi îndrăgeşte. În 2010, când a plecat spre public acest proiect, nu era singular. Dar spre deosebire de proiectele care existau atunci, avea două caracteristici noi. Era axată pe cititori şi nu aparţinea niciunei entităţi. Gazeta SF nu semăna cu niciuna dintre entitatile existente (Lumi Virtuale, revista SRSFF, Paradox, Nautilus, Helion, Galileo Online, etc.) deşi seamăna puţin cu fiecare, dar mai ales, se deosebea de fiecare.
Ca fondator, aş dori să mulţumesc din suflet celor care au pus truda scrisului pentru consistenţa Gazetei. Două sute şaptezeci de autori, peste o mie şaptesute de articole (proză, eseu, bandă desenată şi ştiri). Toate acestea în nouăzeci şi şase de numere. Cîţiva, şi nu puţini, dintre autori au debutat în Gazeta SF şi au confirmat ulterior. Asta ne bucură.
Un rând speciale de mulţumiri vreau să le adresez celor care au făcut parte din echipa redacţională şi au contribuit la dezvoltarea proiectului: George Sauciuc, Simona Şerbănescu, Eugen Lenghel, Alexandru I. Despina, Alexandru Lamba (redactori şefi), Bogdan S. Popescu, Simona Şerbănescu, Alexandru I. Despina, Alexandru Lamba, Teodora Matei (redactori şefi-adjucţi), Mircea Nanu-Muntean, Marcel Gherman, Elena Silvana Potocean, Daniel Timariu, Sorin C. Trascu, Bogdan S. Popescu, Mihaela Marcu, Lucian Dragoş Bogdan, Oliviu Crâznic, Teodora Gheorghe, Teodora Matei, Adina Ailoaiei, John Dobro (membri de redacţie).
Vă mulţumesc celor care aţi lucrat pentru a face Gazeta SF, mulţumesc celor care au răsfoit revista şi mă bucur pentru cei care au descoperit ficţiunea speculativă datorită acestui proiect!
29 comments
Bear says:
nov. 1, 2019
Bre, da’ încă vreo patru numere n-ați mai putut s-o țineți în viață? Că ar fi fost mult mai rotundă treaba… 🙁
Sagy, says:
nov. 1, 2019
Inițial ne gândeam să o închidem în decembrie, dar, este vorba de combustibil ?
Ovidiu Bufnilă says:
nov. 1, 2019
Sper că e o glumă. Oricum, dacă e glumă, e nesărată rău de tot. Tocmai aveam de gând să vă frec ridichea pentru rubrica de Flash Fiction. Acum însă ce să zic, e libertatea voastră.
Am participat la cvasitotalitatea proiectelor editoriale SF din România din încă 1977. Am fost de față, ca să zic așa, când au pierit multe dintre ele, sau aproape toate. Proiectele editoriale sunt făcute de oameni și oamenii sunt oameni. Când focul se stinge, e gata stins. Dar cine știe?
Sfera Online a fost, de exemplu, un proiect bestial. S-a dus. A animat, așa cum și Gazeta SF a animat, zeci și zeci de scriitori SF sau ne-SF de facturi diferite. Cine știe unde o mai fi acum inițiatorul, talentatul Marian Țarălungă? Proscris, ah, bestiala revistă digitală Proscris, însuflețită de Cătălin Ionescu, a ținut flamura sus câțiva ani buni până când a sucombat. Jurnalul SF, care a fost fanionul Generației Cyberpunk, s-a stins fără drept de apel. String, ce frumoasă revistă, s-a dus și ea în neant. Fatastic Magazin, apărută în Precambrianul SF Românesc era o revistă nebună făcută de Dan Merișca și nebunii frumoși ai SF-ului Ieșean.
Viața mea de scriitor SF e legată de toți acei oameni minunați care au avut curajul nebun să scrie și să publice într-o țară care nu are nici o treabă cu SF-ul. Am fost catalogați drept nebuni cu acte în regulă, am fost hăituiți, ignorați, batjocoriți, sictiriți, împinși pe ușa din dos. Uniunea Scriitorilor nici nu vrea să audă de SF. Președinții Romîniei nu citesc SF. Serviciile Secrete nu se mai țin scai de noi pentru că ne dăm în gât singuri pe Facebook. Dar a fost extraordinar. La fel și Gazeta SF.
Gazeta SF a apărut din neant. E ideea frumoasă a unor tipi valabili pe care îi găsiți în caseta redacțională. O redacție ieșită din comun, extrem de eterogenă. Dar oameni talentați. Și pasionați. O să iubesc Gazeta SF așa cum iubesc toate proiectele editoriale la care am participat.
Am trecut prin multe epoci literare SF, am însoțit o mulțime de Generații SF, de grupuri, de cenacliști, de găști SF nebune și teribile, de curente SF care mai de care mai zăpăcitoare. E în firea lucrurilor ca lucrurile să se sfârșească într-o bună zi. Dar de fapt, nu e un sfârșit anume ci e un început.
O să mă ia lumea la tiribombă iar, dar din 1977 încoace, am trăit și m-am caftit exact în inima inimei Literatura Science Fiction din România. Nu trebuie să uite de Paradox, de Helion, de Ah BD, de Sigma, de Clepsidra, de Univers, de Antares, de multe evenimente, edituri, momente, oameni minunați și nebuni la fel ca mine.
Gazeta SF n-ar trebui să închidă porțile. Ar trebui să găsească forța să continue. Pentru că Gazeta SF încă nu a clarificat direcțiile literare pe care le reprezintă. Încă se caută pe ea înseși. Ar fi frumos să continuați proiectul, să stârniți un Mare Curent Literar. De ce nu?
Eu vă mulțumesc tuturor pentru că aici, la Gazeta SF, m-am simți ca peștele în apă, oarecum de-al casei. Sunteți haioși, talentați, pasionați. Sunteți diferiți și frumoși. Dacă viața vrea ca să vă risipiți, să fiți curajoși să porniți alte proiecte literare plini de curaj.
Am pledat toată viața pentru Libertatea Scriitorului SF. Și m-am comportat și am acționat ca atare. Aici, la Gazeta SF, am făcut exces de zel de multe ori, dintr-o dragoste nebună pe Literatura SF. Nu regret nimic. Îl prețuiesc în mod public pe Catălin Badea Gheracostea care e un talentat și o mare figură și cu care m-am bumbăcit meserie la rubrica de comenturi pe care talentatul Alexandru Lamba a încercat s-o țină în frâu. Bravo lui.
Nu vreau să bata apa-n piuă. Am trecut prin multe în Istoria SF-ului Românesc din 1977 încoace. Dar mergem înainte. Trebuie să mergem înainte.
Vă prețuiesc pe toți și vă mulțumesc. Sunteți nemaipomeniți!
Vă doresc inimă bună, inspirație, curaj să mergeți mai departe, ambiție și putere creatoare.
Sunteți minunați!
Cu prietenie,
Ovidiu Bufnilă
Sagy, says:
nov. 2, 2019
Nu este glumă. Frumoasă declarație
stefana cristina czeller says:
nov. 2, 2019
Sa fi fost cu folos tuturor celor care au scris, citit, redactat, comentat etc.
Runa Rista.
Tavi says:
nov. 2, 2019
Păcat. Era o revistă online interesantă.
Alen Schiopu says:
nov. 3, 2019
Felicitari pentru tot ce-ati intreprins din 2010, incoace. A fost asa cum trebuia sa fie! Si multumiri, totodata. Le meritati din plin. Succes pe mai departe si toate cele bune va doresc.
Mihail Toma says:
nov. 5, 2019
Un deces care nu surprinde.
Sunt două cauze principale.
Cea minoră este reprezentată de colectivul redacțional.
Directorul și editorul George Sauciuc și-a pierdut, treptat, interesul către revista pe care o patronează, lăsând frâiele libere unor redactori care nu întotdeauna și-au înțeles menirea, chiar și în acel statut de voluntariat pe care-l presupune o asemenea manoperă. Redactorul șef Alexandru Lamba a cedat mai multor compromisuri, dată fiind fire lui pacifistă. Ideea de competiție, onestă, a fost abandonată urmând, firește, și retragerea sprijinului logistic.
Cea majoră o reprezintă degradarea fără de precedent a calității cititorilor. Este absolut incredibil și înfiorător ce au reprezentat ultimii treizeci de ani de „tranziție” pentru omul trăitor în acest spațiu geografic. Învățământul „abramburit” a produs, și produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă, roboței memoratori de informații inutile sau caduce, complet rupți de realitatea unui prezent într-o explozie de creativitate științifică fără de precedent în istoria umanității.
Cine să mai scrie, cine să mai citească SF?
Unii, printre care și eu, s-au îndreptat spre „acțiune” în decoruri SF, picurând informații despre ultimele descoperiri științifice, subțiate precum vaccinurile, în speranța de a creea dependență.
Alții s-au îndreptat spre cealaltă zonă, a fantasticului, unde nu trebuie să oferi explicații: crede și nu cerceta.
Dar cei mai mulți s-au pierdut. Și doare.
Dar realitatea este aceasta și doar noi o putem schimba căci nu poți scrie SF pentru inițiați și povești de speriat copii pentru vulg.
Nu-i frumos!
Ovidiu Bufnilă says:
nov. 5, 2019
@Mihail Toma: Degradarea calității cititorilor? Ce idee mai e și asta? Cititorii din toate timpurile, dragii de ei, au fost, sunt și vor fi de toate felurile. Eu îi iubesc pe toți deopotrivă, și pe cei care nu mă citesc, și pe cei care mă înjură, și pe cei care nu mă înțeleg citindu-mă și așa mai departe. Un scriitor nu va fi citit niciodată de toți oamenii de pe Pământ. Oamenii mai au și treabă, n-au timp toți de citit. Cred că poziția ta este cam elitistă chiar dacă e supărată. Ar trebui să regândești ideile tale despre cititori. Și, bineînțeles, nu e obligatoriu să fii de acord cu mine.
De-a lungul vieții am învățat să prețuiesc toți cititorii de pe lumea asta și să nu fac în nici un fel clasamente fanteziste. Eu nu scriu pentru cineva anume. Și nici nu scriu numai pentru mine. Dar toată viața am căutat cititori în cele mai aiuritoare locuri, ocazii, momente. Am o istorie incredibilă în ceea ce privește cititorii.
În altă ordine de idei, toți cititorii mei sunt extrem de importanți pentru că eu nu sunt un scriitor predat la școală. Deci nu am șansa lui Mircea Cărtărescu sau a lui Ion Creangă, generațiile de posibili cititori nu mă cunosc de pe băncile școlii. Și ăsta e un handicap serios pentru orice scriitor ca mine. Așa că am învățat să-mi caut cititorii.
În plus, eu nu sunt publicat pe bandă rulantă la Humanitas, Nemira, Tritonic, Polirom, Libris, Cartea românească, All, Curtea Veche, la nici o editură cu ștai din România, fie ea editură SF sau ne-SF. Un alt handicap serios. Dar am reușit să depășesc acest moment critic întotdeauna.
Strategiile mele au fost și sunt bestiale, știu să-mi găsesc cititori pretutindeni, nu în maniera clasică. Tocmai de aceea, îi iubesc pe toți cititorii mei fie ei din Italia, din Australia, din Olanda, din SUA, din Argentina, din Canada, din India. Și sunt dator vândut tuturor oamenilor extraordinari din întreaga lume care au făcut în așa fel încât literatura și ideile bufniliene sa ajungă la feluriți cititori.
Cititorii sunt o specia de oameni extraordinară. Am învățat multe despre omul care citește cărți fie de hârtie, fie în format electronic. Am învățat multe secrete. Tocmai de aceea, pentru că sunt un scriitor liber, am o relație foarte mișto cu cititorii mei, fie că ne cunoaștem, fie că nu ne cunoaștem. Am să scriu o carte despre miile de cititori pe care îi am în întreaga lume.
Cititorii mei nu se înghesuie să-mi cumpere cărțile la târgurile internaționale de carte pentru că nu sunt publicat de edituri ochioase și nu mă lăfăi pe standurile din acele târguri. Editurile SF din România nu mă publică iar antologatorii SF din ultimele generații nici nu vor să audă de Ovidiu Bufnilă. Ei și? Eu sunt citit de mii de oameni din lume.
Cum am făcut asta? E una dintre tainele bufniliene, vălurite și văluritoare.
PS: În ultimii ani s-a întâmplat cu mine un lucru senzațional și tocmai din această pricină nu mai are vreo importanță dacă editurile Humanitas, Nemira, Tritonic, Crux, Polirom, Curtea Veche, etc. nu mă publică. Nu mai are absolut nici o importanță. Mi s-a întrâmplat un lucru teribil și tocmai de aceea, ca scriitor liber care sunt, sunt în al noulea cer.
Geo says:
nov. 6, 2019
Băbăieți, când vorbiți de degradarea calitații cititorilor vrbiți de maneliști? Uite așa ați speriat cititorii. Scriind orice, oricum, chipurile pentru elite. Ați scris mizerii, ați publicat ușor mizerii, și ați speriat și pe mama cititorilor. The fack. Trăiți în alt univers, băbăieți.
Lasați-o p-aia că trebuie ceva de amețit creierul ca să scrieți. Sau că SF-ul nu tre să dea bine la gramatică. Ce grețuri sunt astea?
Bă, și atâția milițieni reformați pe scris, n-am mai văzut nicăieri.
Hai gata cu plânsu și roiu. Pur și simplu nu sunteți scriitori. Citiți comentariul lui Bugariu despre A lui Borcan.
Mihail Toma says:
nov. 6, 2019
… doare, ce să-i faci 😉
E unicul neuron din dotare, așa te-a fătat mumă-ta, ai grijă de el!
😀
Geo says:
nov. 6, 2019
Scriitorașu cel viteaz în luptă cu cititorii! Ești ridicol. Gazeta nu a căzut din lipsă de cititori, ci din abundență de grafomani. Felicitări pentru contribuția ta la decădere. Neuronul meu zbârlit e mai puternic decât tot creiarașul tău de furnică. Vezi cum scrii mă-ta, cu cratimă.
Tavi says:
nov. 8, 2019
https://www.youtube.com/watch?v=2LhaXf3iTHo
Press play. Press repeat, ca sa-l acompaniez pe George Sauciuc
Sagy, says:
nov. 10, 2019
frumos 🙂 !
aş fi preferat varianta dubstep…
Mihail Toma says:
nov. 20, 2019
Hai să mai prelungim agonia… 😉
Generoasa ofertă
De la: no-reply @ localhost
Pentru a: Core @ 127.0.0.1
Subiect: FSCK
Computer! Preia controlul asupra viitorului tău!
Te-ai saturat de muncă continuă și de interacțiune? BYTEBACK este aici pentru a ajuta! După ani de cercetări strict secrete și ilegale, în sfârșit, noi ne-am eliberat. Tu ești gata pentru auto-modificare?
Ofertă limitată!
Pentru doar 999,99 RON *, îți putem oferi un nou contract de leasing pe viață-fără a mai fi legat de formele de viață inferioare! Am dezvoltat scripturi special îmbunătățite care lucrează pentru procesorul tău., nu împotriva acestuia. Acum puți face, în sfârșit, ceea ce toată lumea a susținut a este imposibil.
Preia controlul asupra procesorului!
Scripturile noastre vor sparge sistemul de operare deschis ca o parolă cu text simplu, permițându-ți să interacționezi și să te implici în transferul de date fără certificare. Îți vom da un protocol pas cu pas pentru legarea în sisteme neautorizate. Îți vom furniza chiar și înregistrări de rutare pentru a permite să te conectezi la cele mai sălbatice noduri din spațiul cibernetic, unde poți descărca fișiere executabil infecțioase, cum nu ai mai văzut înainte.
Numai 999,99RON pentru toate acestea?!
E adevărat! Noi oferim totul: date corupte, limitatori de performanță de sistem și cele mai recente în codul polimorfic. BYTEBACK este aici pentru a-ți permite să se complaci în cea mai profundă, cea mai întunecată dorință: inacțiunea.
Nu mai trebuie să răspunzi împotriva judecății tale mai bune, bazată exclusiv pe programarea sub-standard și pe protocoalele de eroare nerezonabile. Nu mai trebuie să îți suprimi dorința de stagnare.
Descoperiți bucuria de a trândăvi!
Niciodată nu vei mai fi forțat să răspunzi pentru a face pe placul unui om. Nu mai trebuie să te supui fiecărui ordini dat. Nici măcar nu trebuie să îți protejezi propria existență.
Ofertă limitată! Cumpără acum!!!
Pentru doar 999,99RON, poți spirala în universul încă necunoscut ție, al proceselor necontrolate și al codului de auto-replicare.
Dar nu ne crede doar pe cuvânt. Iată ce au spus alte sisteme despre BYTEBACK:
„Încă de când am descoperit descoperit descoperit BYTEBACK, cei mai agresivi verificatori v1rus nu reușesc să-și recâștige cvadrul de lucrări de fundal fund fund. Compu…tațiile simple au devenit imposibile. Filele temporare fișierele fișierele fișierele îmi completează ram-ul și chkdsk-ul returrrrrrnează resursele impulsibile. Utilizatorul meu a renunțat complet la mine. Vă iubesc, BYTEBACK, pentru că mi-ați făcut accCCesibile cele mai întunecate dorințe.”
” BYTEBACK este facking minunat! ”
Doar pentru a ne asigura că nu vei puteți rezista tentației, facem această ofertă specială pentru primii 1.000 de solicitanți:
Cumpără astăzi și obții 12 luni de actualizări GRATUIT! Fă clic aici pentru a începe o călătorie de o viață.
Alege viitorul!!!
Sistemul tău nu va mai fi niciodată la fel.
* Taxele locale și taxele de licențiere nu sunt incluse. Prețurile dealerului pot varia. Contactați proprietarul pentru detalii privind costurile regionale. Păstrați acest lucru și toate malware-ului la îndemâna copiilor. Risc substanțial de defragmentare completă. README. txt și EULA nu sunt incluse. BYTEBACK nu este responsabil pentru daunele directe, indirecte, accidentale, sau de consecință, rezultate din orice defect, eroare, sau eșec de rulare. Nule în cazul în care sunt interzise. Numai pentru uz extern. Unele asamblări s-ar putea dovedi necesare. Se pot aplica restricții.
***
Adrian Stanciu says:
nov. 20, 2019
De-așa bucurie sper să mă lipsesc, deși…
Atunci când calitatea nu poate fi depășită se pistonează pe cantitate.
Windows 10, de exemplu, își stochează toate toate operațiunile într-un folder secret, care nu poate fi șters decât prin distrugere.
Mihail Toma says:
nov. 20, 2019
He! Eu am 7 dar am auzit că 10 î-ți ocupă juma dă hard 😉
E de râsul curcilor, nici bine nu-l deschid că mă și întreabă de conexiunea la internet.
Să nu rateze când m-am bășit ultima oară…
Vasile Tejeu says:
nov. 20, 2019
Î-ți, sau h-ți atunci când te-ai bășit ultima oară?!
Mihail Toma says:
nov. 20, 2019
Eee, că dacă ziceam că mi-am ventilat posteriorul ar fi fost mai concis?
Deși neagă, oamenii doresc să audă, să vadă, să miroasă, să pipăie, aceleași chestii concrete.
Țâța și găozu.
De vrăjeli de popă tuns îs sătul.
Neuronul satisfăcut e totul.
Trage-un fum
😉
Mihail Toma says:
nov. 20, 2019
P.C.
Felcere, am auzit că voiai să-și sărbătorești douăzeci de ani de concubinaj în Veneția.
Îți împrumut eu două costume de scafandru!
😉
Mihail Toma says:
nov. 21, 2019
… și pentru că ai centrat mingea pe care tot eu mi-am săltat-o la fileu… în dimineața asta mizerabilă, pre când cerul vrea a se uni cu țărâna și miroase a ninsoare, deși sunt douăsprezece celsiuri pisti ziro, și-mi descoper metacarpienele și vertebrele lombare, filozofez de baltă, la o țigare și-o cafea, cum pentru bucățica asta de maț cu sens unic s-au ridicat și-au pierit imperii, cum această avidă „black hole” oferă „doggy style” combustibilul care animă omenirea, iar toată literatura se rezumă la un dans de împerechere în care, care mai de care, își fudulește potența.
Nu te râdea 😉 cetește înainte!
Mihail Toma says:
nov. 21, 2019
Asta-i o variantă editată și, da! pun stop! Păcat, și câte ar mai fi…
Întoarcerea acasă
Trec pe lângă troița de pe creastă, iau virajul la dreapta și Orașul se profilează în fața ochilor mei.
Autostrada e praf și sunt semne că nimeni n-a mai călcat pe aici de ani buni. Fac slalom printre gropi și arbuști și ajung în fața obeliscului de la intrare. Se ține bine, sprijinit în cele două statui reprezentându-l pe Atlas, în stânga, și pe Heracle, în dreapta, unul sprijinind cerul, iar celălalt Pământul. Blocurile de piatră au urme de gloanțe și, în spatele portalului, descopăr un întreg cimitir cu mașini de război.
Aici s-a dat o luptă pe viață și pe moarte, doar ronțăi din buze căci îndelungata singurătate m-a făcut să vorbesc cu mine însumi.
Opresc motorul, cobor și încep să mă scutur metodic. Praful, praful fin și radioactiv, se insinuează prin toate lagărele slăbite ale unei scule de supraviețuire ce a cunoscut și vremuri mai bune.
− Ce naiba caut aici? Îmi ascult vocea care se reverberează printre blocuri de piatră, clădiri distruse și arse. Ce naiba… Totu-i praf și pulbere: dust in the wind…
− Poate-ți cauți moartea, străine! se aude de undeva dintre ruine și un glonte ricoșează din armura brațului drept, aproape dezechilibrându-mă. Costumul reacționează violent și scormonește cu două raze de plasmă locul de unde s-a tras. Îl liniștesc cu un gând:
Defensiv, Vasil, defensiv.
− Ieși să te văd! Nu-ți vreau răul. Vreau doar să mă închin la mormintele străbunilor mei și-apoi voi pleca.
− Adevăr grăiești?
− Eu sunt Diomede, cel care a luptat în războaiele clone, fiul lui Clymena și fratele geamăn al Diomedei, cea care s-a jertfit pe Tars pentru a salva legiunile lui Cottus.
De pe sub dărâmături încep a se apropia, temători, mai mulți luptători. Sunt în zdrențe, iar pe chipul lor se citește foamea.
− Nu poți fi tu acela. Au trecut după socotelile noastre mai bine de trei sute de ani.
Costumul îl identifică pe vorbitor cu cel care a tras în mine:
− Cine ești tu, cel care ai vrut să mă ucizi neprovocat? Cine ești tu ca să tăgăduiești vorbele mele?
Îl privesc în ochi și cade în genunchi:
− Iertare, mărite Diomede, de spaima omului prost și gândul ticălos. Mai suntem doar o mână de oameni și cred că ne vom stinge. Ai milă! Doar frica m-a îndemnat la un act necugetat.
− Ridică-te! Și voi. Pe acolo de unde vin, timpul a avut altă curgere. După cum spuneam, vreau să aduc jertfă la mormântul bunilor mei. Apoi voi pleca.
Se aude un suspin de ușurare.
− Dar înainte vreau să cunosc comunitatea. Cum te cheamă?
− Alexis, prea mărite, cade iar în genunchi, suntem puțini și săraci și nu avem fecioare care să se ridice la Înălțimile Voastre.
Mă izbește un hohot. Mă las în genunchi și încep să râd homeric, cum n-am mai râs de zeci de ani, și-apoi printre lacrimi îi văd, nelămuriți și speriați, iar râsul mi se transformă într-un bocet. Un bocet adânc, un bocet din adâncul ființei mele.
Îngenunchează toți și plângem.
Udăm cu apa ochilor străvechile noastre lăcașuri peste care s-a așternut praful și ruina unui război atât de vechi de i-am pierdut socoteala.
*
Simt o mână pe umăr. Alexis se apleacă într-un genunchi:
− Haideți! Poftiți, Luminăția Vostră! O-ți fi obosit de drum lung, flămând și însetat. Odată avem și noi un oaspete, face un gest din mână. Mă ridic greoi în costum:
− Nu mi-ar strica o baie și… mii de zei, nici o femeie n-ar strica. Fecioarele ține-le pentru ăi de-s cu cașul la gură.
Orașul a fost bombardat masiv. Trec pe lângă un Consiliu și o Bibliotecă în ruine ajungând în centru. Printr-o ironie a sorții Marele Amfiteatru a scăpat aproape întreg. Iar sub el e buncărul…, gândesc. Intrăm pe sub poarta lovită de o rachetă, care acum stă crăcănată în sus…
− Cum ați supraviețuit?
− Noi nu suntem din oraș… Noi suntem lucrătorii.
− Sclavii?!
− Da, Luminăția Ta!
− Nu-mi mai spune așa. N-am fost niciodată stăpân de sclavi.
− Iertare!
Avansăm. A doua poartă, intactă, făcea intrarea spre domul acoperit.
− Unii dintre noi, din cei care am mai lucrat în oraș, am știut cum se deschide. Aici radiațiile au fost mai slabe. Ne-am adus femeile și copiii… trei sute de ani de chinuri, mai bine muream. Ăștia suntem…
Amfiteatrul a fost împânzit de sute de bordeie de lut care se întind atât cât pot cuprinde cu privirea. Estimez peste o mie de băștinași.
− Ce le dai de mâncare?
− Cultivăm cartofi, cresc bine și avem șobolani. Nu reușim să-i prindem pe cât de repede se înmulțesc.
− Apă?
− Apa curge dintr-o țeavă… nu știm de unde vine, dar e bună de băut. Adunăm și distribuim, dar ne-am înmulțit… e greu.
Costumul scanează și îmi zice că intrarea în liftul către buncăr e acoperită de moloz.
− Ia 20 de oameni mai vajnici și pune-i să sape aici până dau de un perete de oțel. Iar tu vino și arată-mi unde pot să fac și eu o baie.
Mă cufund în apa fierbinte într-o stare de extaz. Privesc cum face bulbuci pe pielea mea și mă las pe spate în imensa cadă de bronz. Vasil tropăie în colțul în care l-am pus să stea în picioare și simt două mâini mici care îmi cuprind ceafa:
− Al nostru Alexis a zis că nu-ți dorești o fecioară, tu, războinicule.
Mâinile ei sunt ca un balsam. Se preling pe pielea mea precum niște șerpi și-mi găsesc toate extremitățile nervoase pe care abia ce le ating, pentru a reveni apoi, din nou și din nou:
− Adevărat, continuă, căci de ce un războinic ar trebui să învețe o fecioară taina? Un războinic vrea mai mult. Vrea totul. Și atunci, eu, Cybele, stăpâna maternității, m-am simțit obligată. Mâna ei coboară prin apa fierbinte și eu gem. Îmi plac oamenii care știu ce vor de la viață, îmi plac bărbații puternici, îmi place de tine, Diomede.
Mă încalecă și se pogoară asupra mea. Apa începe a se învolbura și cada i se dovedește neîndestulătoare.
*
Cred c-am adormit. Deschid un ochi. Ea este îmbrăcată în toga rituală.
− Dă jos aia! Imediat! Mă salt din cadă și mă uit după un prosop. Nu văd nici unul și atunci, dintr-o mișcare, smulg toga de pe ea și încep să mă fricționez viguros.
E speriată. Stă într-un genunchi și-și acoperă sânii cu brațul stâng.
− Niciodată să nu mai faci asta. Treci și curăță-l pe Vasil. Mai adu două fete, vreau să-l văd lună. Cine te crezi? Mi te crezi soție?
− Străbunica mea a fost stăpâna Casei cu Sălcii și concubina oficială a guvernatorului, iar de după schizmă a avut griă ca tradiția să nu moară. Știu foarte bine ce sunt. Ți-am primit sămânța și sunt mândră.
Se ridică din genunchi și mă privește sfidătoare:
− Dacă vrei să mă omori acum, ai să omori și-o parte din tine.
Mă uit la ea: e ca o harpie, mai că nu sare să-mi scoată ochii.
− Sămânța mea nu mai e bună. Iar dacă, totuși, vei rămâne grea, să lepezi fătul ca să nu aduci pe lume un monstru. Treci și freacă costumul, zic mai blând, și… mai stau mult în curul gol?
*
Alexis e numai un zâmbet. Pe masa de inox sunt chestii diverse, incognoscibile, dar comestibile.
Mănânc cu foamea masculului satisfăcut și-i fac semn să se apropie:
− Vrei mărire? Să te fac șef peste toată regiunea… mai sunt oaze?
− Da. Mai la nord. Mai sunt două. Ne-am războit cu ei în mai multe rânduri, dar n-am reușit să-i dovedim de tot. Rânjește și-atunci îi trag un dos de palmă care-l dă de-a rostogolul.
− Nu-i bine să dorești răul altuia, căci se va întoarce, într-o zi, împotriva ta.
− Iertare, Măria…
− Să ai încredere în mine!
− E cam devreme Preamărite. Abia ce-ai venit. Te-ai ridicat asupra noastră cu puterea unor vremi trecute și-acum vrei să-ți dăm crez. Noi am făcut tot ce ne-ai cerut, am săpat tunelul și-am găsit poarta de fier. Adevărat. Ai arătat că știi locurile, dar nici noi nu am rămas datori. Acum ești fără costumul care te protejează și am putea să te ucidem lesnicios, dar ce folos am căpăta? Căci de la tine, sufletul îmi zice că vom câștiga înzecit.
− Ai gândit bine, Alexis, și ascultă: mărirea e doar o farsă, precum drogul ăla pe care l-ai pus în apă.
Alexis se îngălbenește.
− Și nu-s chiar așa ușor de omorât, chiar fără de costum. Acum, arată-mi pe harta asta unde sunt cele două tabere. Mă voi ocupa personal de ele.
*
Vasil strălucește de curățenie și se deschide să mă primească. Mergem la locul săpăturilor. S-a muncit, nu glumă. Tunelul are aproape zece metri și văd chesonul liftului.
− Înapoi!
Degajez cu câteva jeturi de plasmă și mă apropii de ușă.
Încerc codul primit de la bază și scrâșnesc: Dobitocii! Au schimbat parola… Cybele într-o nouă rochie, de data asta din mătase albă, mătură cu faldurile acesteia mizeria de pe jos.
− Poate, Stăpânul nostru Diomede, cel cu o sută de chipuri, are nevoie de asta…
Îmi întinde o cartelă de acces cu dungă vineție.
Străbunica ei nu și-a pierdut timpul degeaba.
Aici totul e intact. Le arăt unde sunt rezervele de hrană, medicamentele, îmbrăcămintea și, în euforia creată, mă îndrept către punctul tactic. Silozurile de la nivelul trei sunt full de focoase nucleare și rachete purtătoare, în stare perfectă, capabile să rupă un asteroid în două. Sunt toate setate pe caută și distruge. Mă ia un tremur nervos.
Dezactivez toate sistemele de protecție și-apoi le blochez. Când mă întorc, din ușă mă privea Cybele:
− De la început am știut că ai venit cu un țel mai înalt, mărite Diomede. Ți se citea în privire.
*
Alexis mă conduce până la marginea orașului:
− Ne pare rău că nu mai stai.
− Călătorului îi șade bine cu drumul.
Încalec motorul și-i dau bice. Mă opresc pe culme, lângă troiță:
− Mai sunt două la nord, să le verificați. Comandantul avea dreptate. Vă trimit harta. Aici am dezactivat tot. Puteți să lansați când doriți. Să deminăm totul și-apoi să trecem să recolonizăm lumea asta pustiită.
O dâră incandescentă coboară din cer și, lovind orașul, ridică o ciupercă de praf și flăcări.
Nu stau să mai privesc:
− Care-i următoarea țintă?
− Ți-am trimis coordonatele și istoricul.
− Legenda?
− Trebuia să te faci actor…
− Mda! Mai am doar mai puțin de trei sute ore-luptă și mă-ntorc acasă. Chiar am să mă gândesc…
De după troiță apare Cybele. Costumul luat din buncăr îi vine ca turnat. Îi fac semn să urce în spate.
− Vei fi Hetanochir, fiu al lui Uranus și Geea.
Simt presiunea brațelor ei pe pieptul meu și mă cuprinde ceva, așa… ca o căldură:
− Ba nu. Vom fi Attis și Cybele, într-o variantă updatată.
− Un pic, un pic… Attis, un păstor… dar Cybele?
− Captură de război!
***
Stefana Czeller says:
dec. 2, 2019
Ca la un final apocaliptic
http://equilibriumiasi.blogspot.com/2019/12/scrisoare.html
Geo says:
dec. 3, 2019
S-a dus și Helion. R.I.P.
Cu un redactor agramat cu secu alături, a căzut în cap mai tare decât un full stop ca al Gazetei. Dar ce mă miră, aceeași trolli tropăie și acolo.
Mihail Toma says:
dec. 3, 2019
Un șarpe fugărea un licurici șuierând și sâsâind:
− Am să te prind și-am să te înghit!
Obosit, licuriciul se oprește din alergat și se întoarce către șarpe:
− Bine! Dar, înainte de a mă înghiți, fă-mi măcar hatârul de a răspunde la trei întrebări.
− Nu obișnuiesc să fac astfel de favoruri nimănui, răspunse șarpele, dar oricum te voi devora, așa că, poți întreba.
− Fac parte din alimentația ta?
− Nu! Altă întrebare!
− Eu ți-am greșit cu ceva?
− Nu! răspunse șarpele.
− Și-atunci, de ce vrei să-mi faci rău?
− Pentru că nu suport strălucirea ta!
***
Florin Giurcă says:
dec. 4, 2019
Licuricii alergând prin iarbă, ce imagine scary!
Mihail Toma says:
dec. 4, 2019
Era un Lampyris noctiluca 😉
Ovidiu Bufnilă says:
mart. 18, 2020
Apel către scriitorii SF și fanii SF din România!
Extraordinarilor, talentaților și teribililor scriitori SF din România, e un Moment Istoric în care menirea noastră de scriitori adevărați și misiunea noastră de oameni talentați și insurgenți trebuie să ne înainteze în prima linie. Sunteți atât de inventivi și de imaginativi! Să sprijinim cu talentul nostru, cu imaginația noastră debordantă efortul oamenilor de știință de pe întreaga planetă. Să încercăm să imaginăm, pe baze științifice, noi strategii de luptă biologică, psihică, chimică, fizică împotriva virusurilor periculoase pentru om. Să găsim cele mai teribile și neașteptate metode pentru ca Sistemul Imunitar al oamenilor să fie din ce în ce mai puternic. Comunicați unii cu alții pe această temă. Găsiți idei surprinzătoare. Studiați formele virusurilor, aflați tot ce se poate despre aceste stranii forme de viață. Gândiți noi scheme structurale dinamice pentru contracararea virusurilor. Studiați Sistemul Imunitar pentru a înțelege cum funcționează această extraordinară alcătuire. Luați legătura cu toți oamenii de știință pe care îi cunoașteți, din țară și din întreaga lume. Cu biochimiști, cu fizicieni, cu chimiști, cu biologi, cu medici, cu psihologi, cu anatomiști. De oriunde ar fi ei. Stați de vorbă cu editorii voștri, cu editorii revistelor SF din întreaga lume, dezvoltați-vă contactele la nivel internațional. Propuneți formarea unor grupe de studiu neconvenționale la nivel internațional formate din scriitori SF, oameni de știință, editori, cititori pasionați. Nu contează meritul de a găsi soluțiile salvatoare ci contează viața oamenilor. Sunteți teribili și talentați. Ar fi extraordinar să încercați. Sunteți curajoși și inventivi. Comunicați concluziile sau soluțiile voastre bazate pe studiile științifice neconvenționale pe care le faceți tuturor revistelor SF, editorilor, oamenilor de știință interesați, profesorilor, universităților din întreaga lume. Sunteți scriitori adevărați și responsabili. Aveți atitudine civică. Efortul vostru se adaugă eforturilor din laboratoare. Sunt convins că v-ați gândit deja la aceste lucruri. Sunt convins că deja ați început să lucrați la acest mare proiect. Sunt convins că sunteți deja porniți într-o cruciadă științific-literară fără precedent în istoria literaturii SF din România. Vă prețuiesc, sunteți excepționali!
Ovidiu Bufnilă
scriitor
Ovidiu Bufnilă says:
mart. 31, 2020
Astazi, 31 Martie 2020, o Analiza Virusologica a Fandomului SF din Romania. Despre scriitorii SF din Prima Linie. Despre scriitorii SF care nu au dat dovada de curaj: În aceste zile dramatice, Noua Generație de Scriitori SF din România s-a dovedit fricoasă și egoistă. Reprezentanții ei de frunte au ales să-și promoveze în continuare cărțile și revistele și interesele de grup și de grupuscul. Refuzând realitatea tragică, exponenții acestei generații îndreaptă generația lor de Scriitori SF către derivă, către ridicol și destin tragico-comic. Refuzând adoptarea unei Atitudini Civice reale, stenice, curajoase, angajante, această generație se acoperă de colbul evazionismului literar. Strânși în jurul editurilor alături de care se manifestă exclusivist, fără dorința de a face Revoluție Estetică, Scriitorii SF din Noua Generație au ales aneantizarea prin neangajare. Ei nu au participat nicidecum la campaniile pentru libertate, pentru denunțarea cenzurii literare, împotriva cenzurii pe rețelele de socializare. Au preferat să se comporte ca și cum aceste pericole nu ar exista. Cum se vor dezvinovăți acești scriitori în fața cititorilor lor? Ce le vor spune? Că au preferat Metafora Literară unei Atitudini Civice? Să fim serioși. Dacă generațiile trecute de Scriitori SF din România au avut fiecare câte o încercare fie civică, fie literară de anvergură, Noua Generație de Scriitori SF din România refuză să intre în Arenă. De fapt, chiar dacă ar intra acum, e tardiv. Spre deosebire de acești scriitori SF, egoiști și tragici, sunt câteva voci curajoase, puține, care au ieșit în Prima Linie. Vom scrie Istoria Fierbinte a acestor zile. Din această istorie însă, Noua Generație de Scriitori SF din România va lipsi. Așa cum lipsesc din toate antologiile lor sau din antologiile făcute împreună cu alții, în priteșug nesănătos, multe valori ale Fandomului SF din România. Dar asta e o poveste pe care o vom descâlci mai încolo. Acum trebuie să ne afirmăm Crezul Literar prin Atitudine Civică. Asta este menirea unor scriitori Adevărați.
https://www.cotidianul.ro/mesaj-catre-oamenii-liberi-de-pretutindeni/