Introducere

         De mai mult de o sută de ani Einstein a pus lumea la treabă! Din 1905, „Anul Miracolelor”, neîncetat, oamenii de ştiinţă dar şi artiştii şi oamenii obişnuiţi îşi pun întrebări asupra existenţei şi naturii timpului, fără a ajunge însă la o certitudine… Desigur că teorii despre timp au fost de când este lumea, dar ideile UNICULUI Einstein ne-au bulversat pentru totdeauna… au împins ştiinţa către imposibil, dincolo de graniţele imaginaţiei…

         GIGANTICUL Einstein a deschis cutia gândirii către descifrarea imposibilului: cele două postulate, dilatarea timpului prin dependenţa lui de viteză, relaţia spaţiu – timp, spaţiul 4-dimensional… teoria relativităţii. De atunci, oamenii de ştiinţă, în mod special fizicienii, au încercat să demonstreze fie că teoria relativităţii poate fi depăşită, fie că nu este valabilă. Pornind de la teoria lui Einstein, au fost dezvoltate o serie de alte idei: maşina timpului sau călătoria în timp în cele două sensuri, capsula timpului, multi-univers (many worlds), Universul oglindă, teoria corzilor (string theory), pisica lui Schrodinger, universuri paralele, momentul creaţiei sau Big Bang, Universul etern şi ciclic, teoria M (imaginea 11- dimensională asupra Universului sau Multivers-ul), găurile negre, teoria inflaţiei eterne a Universului, extradimensiuni sau spaţiul Calabi-Yan, etc

         Din perspectiva einsteiniană, 4-dimensională, Universul oscilează între perioade de expansiune şi contracţie. Văzut din 11-dimensiuni, Universul este infinit, în sensul că cele două membrane se întind la infinit iar ceea ce oscilează este doar distanţa dintre ele, adică cea de-a 11-a dimensiune. Azi se conturează câteva „Teorii asupra Timpului” fără, însă, ca vreuna din ele să fie cea perfectă… Poate că, unindu-le într-o singură teorie, lumea va descoperi adevărul sau vom putea fi mult mai aproape de el, cât mai curând…

         Conţinutul lucrării de faţă se referă în mod special la un „international bestseller”, nuvela Science-Fiction „Einstein’s Dreams”, scrisă în 1993 de profesorul de fizică american, Alan Lightman şi tradusă în limba română în 2005. Acţiunea se petrece în Berna, în aprilie-iunie 1905, când Einstein a locuit acolo.

         Nuvela „Visele lui Einstein” se adresează celor care se regăsesc în vechiul proverb Aztec care ne spune că, nu venim pe această lume ca să trăim, ci „ca să visăm”.. În fiecare capitol are loc câte o imortalizare a „făpturii” timpului. Şi sunt 30 de aspecte legate de timp! Timpul nu prea stă locului la descusut în capitolele nuvelei. E ca şi cum ţi-ai ţine respiraţia o clipă dar apoi ai nevoie să inspiri-expiri din nou. O singură clipă aduce cu sine o întreagă lume. Apoi vine alta, şi alta, şi alta… Şi fiecare lume este un vis, desigur, un vis al binecunoscutului funcţionar de la Biroul Elveţian de Patente, din Berna, ULUITORUL Albert Einstein!

         De multe ori mi-am pus şi eu întrebările pe care şi le pun personajele nuvelei sau am avut senzaţia că trec prin momente asemănătoare dar cred că, acum pot să spun, cu teamă, că, mi-am dat seama că fac parte dintre cei care trăiesc după timpul mecanic şi nu după cel biologic, al corpului, total împinsă de împrejurări, aşa cum se întâmplă de altfel cu toată societatea actuală, azi, mai mult ca oricând în istoria omenirii. Care este adevărul asupra timpului? Când îl vom şti? Ce va fi cu noi atunci?

         Am fost în Berna, am călcat prin locurile în care a trăit Einstein, am fost pătrunsă involuntar de misterele acelor locuri, acelor timpuri, trecute pentru noi, am vizitat casa în care a locuit Einstein… Numai trecând pe acolo… poţi să înţelegi inspiraţia autorului nuvelei atunci când a „visat”, a imaginat, a fost inspirat şi a scris despre „ce a visat Einstein”. Partea veche a oraşului păstrează nealterată atmosfera secolelor trecute. Casa-Muzeu Einstein te transferă în atmosfera din acea perioadă, te ajută să pătrunzi în mintea lui Einstein. Parcă trăieşti printre personajele nuvelei, în acele timpuri. Impresia este că muzeul nu are scopul de a pune în evidenţă meritul teoriilor lui Einstein asupra ştiinței ci mai degrabă de a ne „transporta peste ani”, în atmosfera în care a trăit, de a ne ajuta să înţelegem ce l-a inspirat în etapa de început în teoriile ştiinţifice enunţate şi în filosofia lui despre viaţă.

         Poate că nuvela „Einstein’s Dreams” trebuie citită din nou şi din nou şi din nou….

         Ce înseamnă OM VERSUS MIT: Eşti curios să reciteşti nuvela până când răspunzi la întrebări ca: Cine este Einstein din carte? Cum diferă tânărul Einstein din „Visele lui Einstein” de ideile tale preconcepute despre FABULOSUL Einstein?

         Nu am intenţia de a susţine matematic sau prin fizica teoretică ideile despre timp ale lui Einstein. Prezint însa câteva lucrări realizate de oameni de ştiinţă dar şi ale unor artişti. Nuvela pe care o voi recomanda în aceasta lucrare, „Einstein’s Dreams”, se bazează pe documente sau manuscrise lăsate de Einstein. Restul conţinutului nuvelei reprezintă completări şi interpretări, imaginaţia autorului. Nu am scopul de a face, în acest articol, aprecieri cu valoare ştiinţifică ci doar să subliniez că am găsit în nuvelă puncte de vedere foarte interesante asupra naturii şi existenţei timpului, a modului în care este perceput de oameni şi a influenţei timpului asupra vieţii. Ele exprimă dorinţa eternă a omului de a şti „ce se întâmplă dincolo de viaţă” şi despre legătura dintre timp şi existenţa considerată de noi palpabilă.

         CUVINTE MEMORABILE ale lui Albert Einstein care stau la baza temei alese

         „Cum se face că nimeni nu mă înţelege, dar toată lumea mă iubeşte?”- se întreba Einstein într-un interviu din 1944

         „Există două căi de a-ţi trăi viaţa. Una este să crezi că nimic nu este miracol. Cealaltă este să crezi că totul este miracol.”

         „Logica te poate duce din punctul A în punctul B. Imaginaţia te poate duce oriunde.”

         „Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.”

         „Secretul creativitatii stă în a dormi bine şi a deschide mintea posibilităţilor infinite. Ce este un om fără vise?”

         „Când petreci două ore lângă o fată frumoasă, ţi se par două minute. Când petreci două minute în căldură mare, îţi par două ore. Aceasta este relativitatea.”

         „Sper să nu fim un vis al lui Dumnezeu, sau viitorul nostru va fi foarte relativ”.

         „Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.”

         „Fiecare dintre noi vizitează Pământul involuntar şi fără invitaţie. Pentru mine este suficient să mă minunez la secretele lu.i”

         „Creativitatea este inteligenţă amestecată cu distracţie.”

             

         Despre nuvela „Einstein’s Dreams”

         Profesorul de fizică american, Alan Lightman a atras atenţia prin „best-selling book”-ul, nuvela Science-Fiction „Einstein’s Dreams”, apărută în 1993, tradusă în cel puţin 30 de limbi şi editată în România mai târziu, la mai mult de zece ani, în 2005.

         Alan Lightman este fizician şi educator, nuvelist, eseist, membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinte din 1996. Actual el ocupă postul de profesor adjunct la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Alan Lightman este autorul a numeroase cărţi de ştiinţă ca: „Ancient Light: Our Changing View of the Universe” (1991) şi „Origins: The Lives and Worlds of Modern Cosmologists” (cu R. Brawer, 1990). Lucrările Science Fiction ale lui Lightman includ: „Einstein’s Dreams” (1993), „The Diagnosis” (2000), care a obţinut Premiul Naţional de carte şi, cea mai recentă, „Reunion” (2003). Alan Lightman, ca scriitor science-fiction, are, evident, un avantaj: nu este numai scriitor, ci şi fizician.

         Nuvela „Einstein’s Dreams” reprezintă incursiune şi meditaţie asupra a multe şi diferite interpretări ale timpului. În cele 30 de scurte scene de viaţă autorul portretizează totul ca în visele pe care el crede că le-a avut TÂNĂRUL Einstein.

         În stil clasic-modern, nuvela „Einstein’s Dreams” este un colaj fictiv de povești „visate” de Albert Einstein în 1905, atunci când el a lucrat într-un birou de brevete din Elveţia. Considerat sfidător de unii, dar, în acelaşi timp, un sensibil tânăr geniu, el a creat în această perioadă teoria relativităţii, o nouă concepție despre timp, imaginându-şi multe lumi posibile.

         Timpul în care se petrece acţiunea din nuvelă este aprilie–iunie 1905 iar spaţiul: Berna, Elvetia, când Einstein locuia acolo. Autorul nuvelei „Einstein’s Dreams” a adunat fel de fel de vorbe, idei, afirmaţii, pilde memorabile, gânduri exprimate de Einstein, împreună cu fragmente din scrisori şi documente recent descoperite, alcătuind prin reconstituire o antologie care dă imaginea vie şi complexă a SAVANTULUI SECOLULUI DOUĂZECI. Einstein ne „vorbeşte” în nuvelă despre sine şi despre familie, despre moarte, omenire, viaţă, Dumnezeu, muzică, război, patriotism, farfurii zburătoare, intuiţie, femei, ştiinţă…

         Să presupunem că aveţi ocazia să citiţi jurnalul din perioada elveţiană ţinut de Albert Einstein în anul teoriei relativităţii. Găsiţi în paginile lui două personaje la fel de misterioase: un tânăr fizician pe cale să elaboreze o teorie care zguduie lumea şi Timpul lui, care nu se lasă cunoscut decât prin vise aproape romantice. Ce era în mintea lui Einstein la 1905? Vizita în creierul lui, graţie fizicianului-scriitor Alan Lightman, este nu numai posibilă, ci şi uşoară, iar teoriile ştiinţifice care îl vor fi bântuit se lasă îmblânzite în metafore limpezi, plastice, tragice sau comice.

         Să presupunem că timpul este un cerc, că este o buclă, că este reversibil sau ireversibil, ca este repetabil, că stă pe loc, că se grăbeşte, că nu există… Cum ar arăta viaţa cotidiană în condiţiile de mai sus? Şi, până la urmă, cum arătăm noi în lupta cu timpul?

         Într-una din poveşti, timpul este circular, astfel încât oamenii sunt sortiți să repete triumfurile și eșecurile mereu și mereu. În alta, exista un „loc” unde timpul „stă permanent în loc”, în care personajul este vizitat de iubiţi şi de părinții agățându-se de copiii lor şi nimic altceva nu se întâmplă. În alta, timpul este o „privighetoare”, uneori prinsă sub un clopot de sticlă.

         Privind afară, din camera de zi a apartamentului de la etajul doi, din Berna, în care a locuit Einstein în 1903-1905, îţi imaginezi lumea care l-a inspirat pe MIRABILUL om de ştiinţă dar şi ce a visat el…

         Nuvela deschide o serie de multe alte idei, legate de perspectiva prin care a privit Einstein natura timpului. Sunt convinsă că MINTEA NEÎNŢELEASĂ de oamenii obişnuiţi, preocupaţi de existenţa zilnică, a imaginat sau au trăit evenimente ca cele descrise în nuvelă. Sunt convinsă că Einstein a avut şi a simţit mult mai multe lucruri ciudate legate de timp şi care nu au fost cuprinse în teoria relativităţii… dar care acum fac obiectul studiului oamenilor de ştiinţă.

         Cartea „Visele lui Einstein” reprezintă primul roman al lui Alan Lightman, fizician atras şi de literatură şi care, înainte de acestă carte, a publicat atât articole ştiinţifice în reviste de specialitate, cât şi eseuri scurte în reviste literare. Prin ea, Alan Lightman concepe „jurnalul complet” al lui Einstein din „timpul naşterii” teoriei relativităţii. Cartea este structurată asemenea unui jurnal împărţit în patru părţi, despărţite de scurte interludii care redau anumite momente petrecute de Einstein alături de prietenul său Besso. Fiecare „notă de jurnal” reprezintă câte o idee despre funcţionarea timpului, despre cum acesta poate să fie unic sau să se repete ca într-o buclă, să stea pe loc sau să se grăbească, să fie finit sau infinit, continuu sau discontinuu. Toate aceste idei sunt transpuse, expuse, prin intermediul întâmplărilor şi oamenilor şi reprezintă viziunea fizicianului despre cum ele ar putea transforma vieţile oamenilor şi cum s-ar putea adapta aceştia la diferite situaţii. Oare cum ar trăi omul dacă nu ar avea memorie, dacă nu şi-ar aminti trecutul… Probabil pentru el fiecare pas ar fi primul, fiecare sărut ar fi primul sărut, fiecare lucru l-ar face pentru prima data, adică ar fi „lipit” de prezent.

         Interesant este că, „Visele lui Einstein” de Alan Lightman este o carte în care Einstein este un personaj fictiv şi apare ca un om de ştiinţă tânăr care are probleme cu visele sale, în timp ce lucrează la teoria relativităţii în 1905. Fiecare vis implică un concept asupra timpului iar unele scenarii sunt exagerări asupra adevăratului fenomen al relativităţii. Aparent, cartea nu este despre fizică ci, despre… vise. Alan Lightman este un fizician de la MIT (Massachusetts Institute of Technology) care a trecut cu succes graniţa între ştiinţele naturii şi ştiinţele umaniste. Este un „om al luminii”, care încearcă să pătrundă în toate ungherele întunecate ale Universului, a cunoscut la faţa locului biografia lui Eistein şi felul în care pare că acesta a privit viaţa… a relatat, a povestit totul cu o lumina blândă, caldă, fără să deranjeze, să stingherească sau să ucidă umbrele ce adăpostesc misterele vitale legate de Einstein.

         Deşi fiecare capitol-povestire are cel mult o pagină, „este suficient timp” pentru a putea arunca o privire în această „lume visată”, din fiecare capitol. Cum trăiesc oamenii în acea lume, cum înţeleg ei Universul, cum arată viitorul lor, cum se mişcă ei pentru a atinge „timpul viitor”. Într-una din lumi, timpul este lipicios: „Unele părţi ale oraşelor rămân parcă lipite într-un moment al istoriei şi nu mai ies. Tot astfel, unii se lipesc de un punct al vieţii lor şi nu se mai eliberează.” În altă lume, timpul este un simţ, iar „surzii de timp” au un sentiment extraordinar al spaţiului. În alta, nu mai există nici un ceas, în afară de Marele Orologiu de la Templul Timpului. În alta, îşi trăieşte chiar Einstein viaţa de zi cu zi…

         Autorul demască încet, fin cum diferă modul în care simt oamenii identitatea timpului. El a construit pe nerăsuflate lumi închipuite, dar lăsate imaginaţiei cititorului, în suspendare, pentru completarea detaliilor şi pentru rezolvare. Citirea nuvelei este un exerciţiu minunat de a visa, de a filosofa, de a te cufunda mai mult şi mai adânc în câteva din aceste lumi din perspectiva „visătorului Einstein”. Este o carte care deschide noi cămăruţe în spaţiul imaginaţiei, aşa cum spunea Einstein însuşi: „Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Deoarece cunoaşterea este limitată la tot ceea ce cunoaştem şi înţelegem acum, pe când imaginaţia cuprinde lumea întreagă, şi tot ceea ce va fi vreodată de cunoscut şi înţeles.” Einstein imaginează lumea din diferite perspective ale timpului. Timpul ca cerc, ca buclă, tridimensional, reversibil, inexistent, neregulat şi cum ne afectează el existenta. Fiecare pagină a jurnalului este un mod de a privi lumea iar mie mi-a dat senzaţia că poţi alege modul în care îţi trăieşti viaţa.

         „De fapt, este o lume fără viitor. În această lume, timpul e o linie ce se termină în prezent, atât în realitate, cât şi în minte. Într-o lume fără viitor, fiecare râs este ultimul râs. Într-o lume fără viitor, fiecare singurătate este cea finală. Într-o lume fără viitor, oamenii se agaţă de prezent ca de o stâncă.“

         „Eu pot să trăiesc fără multe lucruri. Mă pot lipsi de trecut. Dacă trebuie, mă lipsesc şi de prezent. Dar să nu mi se ia viitorul. Gândul că în viitor am o infinitate de posibilităţi, mă ajută să mă trezesc dimineaţa” o afirmaţie din tulburătoarea zi a lui Einstein, 11 iunie 1905.

         „Mie îmi place timpul-simţ. În aceasta lume, o succesiune de episoade poate fi rapidă ori lentă, confuză ori intensă, sărată ori dulce, cauzală ori lipsită de cauză, ordonată sau întâmplătoare, depinde de istoria privitorului.”

         Oare cum ar fi să trăieşti timpul în moduri diferite de la o săptămână la alta? Jocul s-ar numi „De-a timpurile”. Şi te-ai putea scuza că nu-ţi aminteşti nimic din ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. Pentru că tu trăieşti timpul-imagine.

         Timpul circular: „Lumea se repetă precis, fără sfârşit. Şi, precum toate lucrurile se vor repeta în viitor, toate acestea, întâmplându-se acum, s-au mai întâmplat de un milion de ori înainte. În lumea în care timpul este circular, fiecare strângere de mână, fiecare sărut, fiecare naştere, fiecare vorbă, vor fi repetate precis. Tot astfel se va repeta fiecare moment în care doi prieteni încetează să mai fie prieteni, fiecare dată când o familie se desparte din cauza banilor, se va repeta fiecare remarcă vicioasă dintr-o disputa între soţi, fiecare promisiune nerespectată.

          Câțiva oameni din fiecare oraş, în visele lor, sunt vag conştienţi că totul s-a întâmplat în trecut. Aceştia sunt oameni cu vieţi nefericite, iar ei simt că judecăţile pripite, faptele necuvenite şi ghinionul, s-au petrecut toate, ÎN CERCUL PRECEDENT AL TIMPULUI. Greşelile lor vor fi repetate cu exactitate în această viaţă ca şi în viaţa de dinainte. Din când în când, vreo perturbaţie cosmică va face ca un „pârâu al timpului” să se îndepărteze de la cursul principal, făcând joncţiunea înapoi. Atunci când se întâmplă astfel, păsările, pământul, oamenii – prinşi în afluentul despărţit – se trezesc uneori, duşi brusc spre trecut.

         Un călător din viitor este obligat să fie martor la evenimente fără a lua parte la ele, spre a nu le schimba. Îi invidiază pe cei care trăiesc în propriul lor timp pentru că pot acţiona după dorinţă, uitând viitorul, ignorând efectele acţiunilor lor.

         „În această lume, timpul are trei dimensiuni, asemeni spaţiului. Tot aşa cum un obiect se poate mişca în trei direcţii perpendiculare, un obiect poate lua parte la trei drumuri de viitor, perpendiculare. Fiecare viitor se mişcă într-o direcţie diferită a timpului. FIECARE VIITOR ESTE REAL. În fiecare punct al unei decizii, dacă alegi să vizitezi o femeie la Fribourg sau din contră, să cumperi o haină nouă, lumea se frânge în trei lumi, fiecare cu aceeaşi oameni, dar cu sorţi diferiţi pentru acei oameni.

         ÎN TIMP, EXISTĂ O INFINITATE DE LUMI.

         În această lume sunt DOUĂ TIPURI DE TIMP: timpul mecanic şi timpul trupului. Primul este rigid şi metalic ca un pendul masiv din fier care se mişcă înainte şi înapoi şi este măsurat şi dependent de ceas. Celălalt se zvârcoleşte şi mişună ca un peşte răpitor într-un golf şi depinde de necesităţile vitale ale fiecăruia. Primul este intransigent, predeterminat. Celalalt se hotărăşte pe măsură ce avansează.

         FIECARE TIMP ESTE ADEVĂRAT, DAR ADEVĂRURILE NU SUNT ACELEAŞI. Fiecare ştie că undeva este însemnată clipa în care s-a născut, clipa în care a făcut primul pas, clipa primei pasiuni, clipa în care şi-a luat rămas-bun de la părinţi.

         Să presupunem o lume în care cauza şi efectul sunt dezordonate. Uneori, cea dintâi o precede pe cea de-a doua, alteori, cea de-a doua pe cea dintâi. Ori poate cauza se află de-a pururea în trecut, pe când efectul în viitor, dar viitorul şi trecutul sunt întrepătrunse.

         Mulţi au învăţat cum să trăiască în moment. Argumentul ar fi, că, dacă trecutul are un efect incert asupra prezentului, atunci este nevoie să ne bazăm pe trecut. Iar dacă prezentul are un efect neînsemnat asupra viitorului, acţiunile prezente nu trebuie cântărite în funcţie de consecinţa lor. Mai degrabă, FIECARE ACT ESTE O INSULĂ ÎN TIMP, care să fie judecată izolat.

         „VITEZA TIMPULUI”

         „La piciorul patului, o valiză deschisă, plină pe jumătate cu haine. Priveşte la fotografie, apoi în timp. Viitorul este ademenitor. Se hotărăşte. Fără să termine împachetatul, o zbugheşte afară din casă, în acest punct al vieţii sale, grăbindu-se spre viitor. Trece de un an, de cinci ani, de zece ani, de douăzeci de ani şi în sfârşit, se opreşte. Dar viteza este aşa de mare, încât nu se mai poate opri înainte să atingă cincizeci de ani. FAPTELE AU TRECUT ÎN GOANĂ PE LÂNGĂ EA, APROAPE INVIZIBILE”.

         „În această lume timpul curge dar puţine se întamplă. După cum puţine se întâmplă de la an la an, puţine se întâmplă de la lună la lună, de la zi la zi. Dacă timpul şi curgerea evenimentelor sunt aceleaşi, atunci timpul abia se mişcă. Dacă cineva nu are ambiţii în această lume, suferă inconştient. Daca cineva are ambiţii, suferă conştient, dar foarte lent.”

         Nuvela se poate găsi şi în format electronic, în limba engleză, la adresa:

         http://en.wikipedia.org/wiki/Einstein’s_Dreams

         

          PASAJE DIN NUVELĂ, expuse de Alan Lightman, cu conţinut din documentele lăsate de UIMITORUL Einstein, care se referă la cercetarea şi descoperirile ŞTIINŢIFICE:

         „Altceva intră pe sub piele, vă ține zile și nopți treaz pentru lucru, vă supune la sacrificiul de a dormi și de a mânca, de a da atenție familiei și prietenilor, ceva dincolo de iubirea de a rezolva puzzle-uri. O altă forță este anticiparea de a înțelege ceva despre lume, ceva ce nimeni nu a înțeles niciodată înaintea ta.

         Einstein a scris că, atunci când şi-a dat seama, primul, că gravitația era echivalentă cu o accelerare – o idee care ar putea sta la baza noii sale teorii a gravitației – acesta a fost gândul cel mai fericit din viața mea. „Pe proiecte asupra greutăţii mult mai mici, am experimentat şi este plăcerea de a descoperi ceva nou. Este o senzație rafinată, un sentiment de putere, un val de sânge, un sentiment de a trăi pentru totdeauna, a fi prima navă care deţine acest lucru nou.”

         „Toți oamenii de știință pe care i-am cunoscut au cel puțin o calitate în comun: ei fac ceea ce fac pentru că le place și nu îşi pot imagina să facă altceva. Într-un sens, acesta este motivul real: un om de ştiinţă face ştiinţă. O astfel de constrângere este atât binecuvântare cât și povară. Este o binecuvântare pentru viața de creație oferită, indiferent de efort, este un cadou plin de frumuseţe şi nu este dat la toată lumea. Este o povară deoarece apelul este inexorabil și te poate îneca în tot restul vieții. Acest amestec dintre binecuvântare și povară trebuie să fi fost motivul pentru care astrofizicianul Chandrasekhar a continuat să lucreze până la mijlocul lui-80 şi pentru care un vizitator din apartamentul lui Einstein din Berna l-a găsit pe tânărul fizician balansând copilul său cu o mâna, în timp ce cu cealaltă mână făcea calcule matematice. Acest amestec dintre binecuvântare și povară trebuie să fi fost „dulcele iad”, la care se referea Walt Whitman atunci când a realizat la o vârstă fragedă că i-a fost destinat să fie poet. „Niciodată nu voi mai scăpa”, scria el.

         

          Alte domenii „în căutarea timpului”

         H. G. Wells „The Father of Science Fiction“ (1866 – 1946).

         Putem spune că teoria lui Einstein a fost anticipată de ideile asupra naturii timpului în nuvela science fiction „Maşina Timpului” („The Time Machine”), a lui H. G. Wells, publicată în 1895. Ea a fost adaptată mai târziu în două filme cu acelaşi nume, apoi în două seriale de televiziune şi în multe alte cărţi science fiction…

         Pe de altă parte şi oamenii de artă au exprimat din ce în ce mai mult mai mult viziunea lor asupra problemei timpului prin lucrări de literatură, în special science-fiction, pictură, sculptură dar mai ales în filme, în documentare, în filmuleţe demonstrative pe care le găsim pe YouTube, în desene animate, jocuri pe calculator, etc.

         S-au adaptat filme, desene animate, benzi desenate şi jocuri video pe această temă, apreciate de toate vârstele, cu siguranţă unele din ele inspirate din nuvela science fiction „Visele lui Einstein”.

         Nu pot însă, să nu spun câte ceva şi despre unul dintre cei mai cunoscuţi pictori, sculptori, ai acelor timpuri, Salvador Dali, fascinat până la obsesiv de problema timpului şi de teoria lui Einstein. Prezint câteva din lucrările acestuia, în care tema fluxului timpului este reluată pe parcursul a zeci de ani de creaţie Dali. Picturi: The Persitsence of Memory (1931), The Disintegration of the Persistence of Memory (1950). Sculpturi: Nobility of Time, Profile of Time, Persistence of Memory, DANCE OF TIME I, II, III, Horse Saddled with Time (1980). Prin aceastea doresc să subliniez că a investiga, a cunoaşte realitatea, a pătrunde în tainele lumii, a o descrie, a o înţelege, a o folosi, nu înseamnă numai ştiinţă, ci şi artă, prin lucrări din literatură, pictură, sculptură, film, muzică, etc. Pornind de la Einstein, mai bine de un secol, oamenii de ştiinţă dar şi artiştii şi-au dedicat mare parte din studii „problemei timpului”, încercând să răspundă la o mulţime de întrebări pe această temă.

         Recomand şi câteva filmuleţe cu prezentări ale teoriilor legate de existenţa timpului, relativ recente, foarte interesante, realizate de universităţi de renume din toată lumea, pe care le putem găsi pe YouTube, le putem recomanda elevilor sau le putem folosi în activităţile şcolare

         Despre iluzia timpului: trecutul, prezentul şi viitorul există toate împreună, în:

         http://www.youtube.com/watch?v=j-u1aaltiq4

         http://www.youtube.com/watch?v=y_leHGTm55Y

         http://www.youtube.com/watch?v=NxuZnMEcGVY

         Despre Extraordinarul Geniu Albert Einstein, în:

         http://www.youtube.com/watch?v=nYaRPlEWnXw

         Despre Ecuaţia vieţii şi morţii a lui Einstein sau Bomba Atomică, în:

         http://www.youtube.com/watch?v=p1cXE-bnphc

         Despre ideea cea mai măreaţă, a relaţiei dintre energie şi masă şi întrebarea, de unde venim?, în:

         http://www.youtube.com/watch?v=YgpD4XZP0uM

         Despre cum a funcţionat creerul lui Einstein, în:

         http://www.youtube.com/watch?v=ZaKPuvQ2Liw

         

         În loc de concluzii

         Sugerez că ideile conţinute în lucrare pot fi folosite cu succes pentru pregătirea orelor de fizică dar şi a activităţilor extraşcolare dedicate ştiinţei.

         Cred cu tărie ca profesorul Alan Lightman a studiat toate documentele posibile rămase de la Einstein şi s-a inspirit la faţa locului din atmosfera elveţiană din Berna. Să fie o pură coincidenţă faptul că cele mai bune ceasuri sunt cele elveţiene? Am găsit şi eu multe urme în muzeul din Berna şi am comparat cu relatările din nuvelă. Visele relatate în capitolele nuvelei se bazează indiscutabil pe afirmațiile şi pe nenumăratele gânduri ale COLOSULUI Einstein, lăsate scrise în jurnalul ţinut la Berna. Aici a visat… aici a scris teoriile care au bulversat omenirea….. Ceasul oraşului, măsurând de sute de ani timpul mecanic, văzut de Einstein de la fereastra casei lui, în 1903-1905, ordonând implacabil scurgerea vieţilor oamenilor din oraş.

         Nuvela este un amestec rafinat de fizică modernă cu filosofie de viaţă, cu speranţe umane, cu istoria fizicii, cu muncă de documentare, cu ficţiune…

         Einstein este OMUL VERSUS MIT sau Mitul versus Om

         Fii curios să reciteşti nuvela până când răspunzi la întrebări ca: Cine este Einstein din carte? Cum diferă tânărul Einstein din „Visele lui Einstein” de ideile tale preconcepute despre Einstein?

         A avut vreodată Albert Einstein vise ca acestea?

         Cine poate să ştie cum a simţit Einstein timpul şi cum a trăit el? După timpul mecanic sau după cel biologic? Sau poate mai trăieşte încă, la fel, în „felia de timp din vremea lui”, în „timp” ce noi ne aflăm într-o altă „felie de timp” şi nu putem să-l vedem…

         „Revoluţia” lui Einstein din 1905 a intrat demult în al doilea secol şi de atunci i-a pus pe toţi la treabă. Cât va mai dura oare până ne vom edifica asupra existenţei si naturii timpului?

         Poate ca această carte trebuie citită din nou şi din nou şi din nou… Sunt convinsă că nimeni nu va mai fi la fel după ce a citit această carte. Posibil ca fiecare om să-şi descopere scopul în această lume acum. Este o carte care poate să schimbe punctul de vedere despre această lume, despre viaţă… Ar trebui ca „timpul” să nu mai încurce pe nimeni!

         Lumea era liniştită, aproape convinsă asupra curgerii implacabile, într-un singur sens a timpului. Necazul cu „timpul” a început cu aproape un secol în urmă, atunci când teoria speciala şi cea generală a relativităţii lui Einstein a demolat ideea că timpul este o constantă universală. O consecinţă este faptul că trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt absolute. Teoriile lui Einstein au deschis, de asemenea, o fisură în fizică, deoarece regulile relativităţii generale (care descriu gravitatea şi structura pe scară largă a cosmosului), par a fi incompatibile cu cele ale fizicii cuantice (care reglementează domeniul de mici dimensiuni).

         Într-o bună zi, teoria M va determina poate destinul speciei umane şi, cine ştie, chiar pe cel al „vieţii inteligente” din Univers.

         S-ar putea ca timpul să nu existe sau să fie altceva decât credem noi

         Problema, pe scurt, este că s-ar putea ca timpul să nu existe la nivelul cel mai fundamental al realităţii fizice. Posibilitatea ca timpul nu poate exista este cunoscuta printre fizicieni ca „problema de timp.” Aceasta ar putea fi cea mai mare problemă, dar este departe de a fi singura enigmă a timpului. Teoria inexistenţei timpului luptă pentru locul al doilea al enigmelor ocupat acum de următorul fapt ciudat: „Legile fizicii nu explică de ce timpul atrage mereu către viitor, adică are sens unic.

         Toate legile-indiferent că sunt ale lui Newton (pe la 1 700), ale lui Einstein (pe la 1 900) sau că sunt cele mai excentrice reguli cuantice (pe la 2 000), ar funcţiona la fel de bine, dacă timpul ar curge înapoi. Ceea ce se poate spune, însă, este ca timpul este un proces cu un singur sens, el nu se inversează, nu curge înapoi, chiar dacă nici o lege nu-l limitează.

         ŞI TOTUŞI PENTRU NOI TIMPUL SE SCURGE

         Gândeşte-te! Dacă Lumea se va încheia mâine… Ce vei face azi?

         Time is an Illusion: Man’s Greatest Invention (Timpul este o iluzie: Cea mai mare invenţie a omului)

         În loc de sfârşit! câteva fragmente din nuvelă şi câteva comentarii care sper să vă trezească interesul de a o citi în întregime ― Alan Lightman

         REFERIRI LA NOŢIUNEA DE TIMP… din nuvelă

         „Imaginează-ţi o lume în care nu există timp. Doar imaginează-ţi.”

         „O lume cu o singură lună (month) este o lume de egalitate.”

          „Tragedia acestei lumi este că nimeni nu este fericit, că se blochează într-un moment de durere sau de bucurie. Tragedia acestei lumi este că toată lumea este singur. Pentru că o viață „trăită” în trecut, nu poate fi partajată cu prezentul. Fiecare persoană care devine blocată în timp, este blocată singură”.

         „Fiecare timp este adevărat dar adevărurile nu sunt aceleaşi.”

         „Timpul este claritatea de a vedea binele și răul.“

         „Să presupunem că timpul este un cerc, înfăşurându-se înapoi peste sine. Lumea se repetă, cu precizie, la nesfârșit.”

         „În această lume, timpul are trei dimensiuni, aşa cum are şi spațiul. Așa cum un obiect se poate deplasa în trei direcții perpendiculare, respectiv orizontală, verticală și longitudinală, tot aşa obiectul poate sa participe la trei posibile evenimente viitoare perpendiculare, adică viitorul are trei direcţii. Fiecare „viitor se mișcă” într-o direcție diferită de timp. Fiecare posibil viitor din cele trei, este real. La fiecare punct de decizie, lumea se împarte în trei lumi (corespunzătoare celor trei direcţii ale viitorului), fiecare lume având aceleași persoane, dar cu destine extrem de diferite pentru acei oameni. Astfel, putem să credem că, în timp, există o infinitate de lumi.”

         „Acesta este costul nemuririi. Nici o persoană nu reprezintă întregul. Nici o persoană nu este liberă. De-a lungul timpului, unii au stabilit că singurul mod de a trăi este de a muri. În moarte, un bărbat sau o femeie este „eliberat de greutatea din domeniul trecutului” dar şi din domeniul viitorului. “

         „O lume în care timpul este absolut este o lume de consolare. În timp ce mișcările de oameni sunt imprevizibile, mișcarea de timp este previzibilă. În timp ce oamenii pot fi puşi la îndoială, timpul nu poate fi pus la îndoială. În timp ce oamenii meditează, timpul sare înainte fără să se uite înapoi. În cafenele, în clădiri guvernamentale, în bărci pe Lacul Geneva, oamenii se uită la ceasurile lor și se refugiază în timp. Fiecare persoană știe că undeva se înregistrează momentul în care s-a născut, momentul în care a făcut primii paşi, momentul primei pasiuni, momentul în care a spus la revedere de la părinți.”

         REFERIRI LA TIMPUL TRECUT

         „Dar ce este trecutul? Fermitatea din trecut ar putea fi doar o iluzie? Trecutul ar putea fi un caleidoscop, un model de imagini care se schimbă cu fiecare perturbare dată de o briza bruscă, de un râs, de un gând? Și dacă schimbarea este peste tot, cum am putea noi să știm?“

         „Evenimentele, o dată ce s-au întâmplat, pierd realitatea, se alterează cu o privire, cu o furtună, cu o noapte. Trecutul nu s-a întâmplat niciodată în timp, ci numai în fapte. Dar cine ar putea ști? Cine ar putea ști că trecutul nu este la fel de solid ca şi acest moment…”

         REFERIRI LA TIMPUL VIITOR

         „Într-o lume a viitorului fix, viaţa este un coridor infinit de camere, o cameră este luminată în fiecare clipă iar camera următoare este întunecată dar pregătită pentru a fi folosită. Mergem dintr-o cameră în altă cameră, ne uităm în camera luminată, în momentul de față, apoi mergem mai departe. Noi nu știm dinainte care cameră este în avantaj, dar știm că nu le putem schimba. Noi suntem spectatori ai vieții noastre“.

         „Ce rost mai are să continui atunci când unul a văzut în viitor?”

         „Într-o lume fără viitor, fiecare moment este sfârșitul lumii”

         „Într-o lume a viitorului determinat, nu poate exista bine sau rău. Dreptatea și greșala cer libertatea de alegere, dar dacă fiecare acțiune este deja aleasă, atunci nu mai poate exista nici o libertate de alegere. Într-o lume a viitorului determinată, nici o persoană nu este răspunzătoare. Camerele sunt deja aranjate”.

         „De fapt, aceasta este o lume fără viitor. În această lume, timpul este o linie care se termină la prezent, atât în ​​realitate cât și în minte. În această lume, nici o persoană nu îşi poate imagina viitorul. Imaginarea viitorului este posibilă numai dacă vezi culori ce se află dincolo de culoarea violetă, în afara domeniului vizibil: simțurile nu pot concepe ce se poate afla în viitor, la sfârşitul spectrului vizibil”.

         „Într-o lume fără viitor, fiecare despărțire de prieteni este moartea. Într-o lume fără viitor, fiecare singurătate este definitivă. Într-o lume fără viitor, fiecare râs este râsul cel din urmă. Într-o lume fără un viitor, dincolo de prezent este „nimicul” iar oamenii se agață de prezent ca şi cum s-ar agăța de o stâncă.”

         REFERIRI LA CELE DOUĂ TIPURI DE TIMP

         „În această lume, există două tipuri de timp. Exista timpul mecanic și timpul corpului, biologic.”

         Despre cei care trăiesc după timpul mecanic: „Apoi, sunt cei care cred că organismele lor nu există. Ei trăiesc după timpul mecanic. Ei se trezesc fix la ora șapte dimineața. Ei mănâncă masa de prânz la prânz și cina la ora șase. Ei ajung la întâlniri la timp, tocmai ca un ceas”

         Despre cei care trăiesc după timpul biologic: „Ei nu țin ceasuri în casele lor. În schimb, ei ascultă bătăile inimilor lor. Ei simt ritmul stării de spirit și a dorințelor lor.”

         TIMPUL ŞI VIAŢA

         „Cine s-ar descurca mai bine în această lume a timpului capricios, agitat? Cei care au văzut viitorul și trăiesc o singură viață? Sau cei care nu au văzut viitorul și așteaptă să trăiască viața? Sau cei care neagă viitorul și trăiesc două vieți?“

         „În timp ce oamenii meditează, „Timpul” sare înainte fără să se uite înapoi”

         „Dacă timpul și trecerea evenimentelor sunt identice, atunci timpul nu se mișcă aproape deloc”

         În cazul în care evenimentele şi timpul nu sunt identice, atunci numai oamenii se mișcă. Dacă o persoană nu deține ambiții în această lume, el suferă în necunoștință. Dacă o persoană are ambiții, el suferă cu bună știință, dar foarte lent”

         „O persoană care nu îşi poate imagina viitorul este o persoană care nu poate contempla rezultatele acțiunilor sale. Unii sunt astfel paralizaţi în inacțiune, inactivitate. Ei stau în paturile lor toată ziua, treji dar cu frica de a-şi pune hainele pe ei. Ei beau cafea şi se uită la fotografii.

         Alţii sar din pat dimineața, indiferent că fiecare acțiune conduce în neant, către nicăieri, indiferent că nu-şi pot planifica viața lor. Ei trăiesc clipă de clipă și fiecare clipă este plină. Mai sunt alții care substituie trecutul pentru viitor. Ei povestesc fiecare amintire, fiecare acțiune întreprinsă, fiecare cauză și efect și sunt fascinaţi de modul în care evenimentele le-au dat acest moment, ultima clipă a lumii, capătul de linie care este timpul”.

         TIMPUL SI ORAŞELE

         „Ocazional, un călător se va aventura dintr-un un oraș în altul. Este el nedumerit simţind că ceea ce a durat secunde în Berna ar putea dura ore în Fribourg sau zile în Lucerna. În timpul în care cade într-un loc o frunză, într-un alt loc ar putea înflori o floare. În durata unui fulger într-un loc, doi oameni s-ar putea îndrăgosti în alt loc. În momentul în care un băiat crește devenind om matur, un strop de ploaie ar putea să alunece în jos pe un geam iar călătorul este conștient de aceste discrepanțe … În cazul în care ritmul dorințelor umane rămâne proporțional cu mișcarea valurilor de pe un iaz, cum ar putea călătorul să știe că ceva s-a schimbat?”

         DESPRE REALIZĂRILE UMANE

         „Am decis care a fost marea realizare a epocii noastre: inundațiile temeinice ale planetei cu megabiți în care fiecare imagine şi realitate a devenit un neant fără trup, o digitalizare. Cu rapiditate magnifică, specia noastră a avansat de la Epoca de Piatră până la Revoluția Industrială, la Goliciune, la vidul Digital. Am devenit imponderabilitate, în sensul rău al cuvântului”

         CELE DOUĂ NIVELE ALE VISELOR LUI EINSTEIN

         „Primul nivel conține multe elemente de science-fiction. Se adresează întrebări, cum ar fi: „Ce s-ar întâmpla dacă timpul ar fi circular și l-am cunoaşte numai astfel?” sau „Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista cauzalitate?”

         Cititorii pretenţioşi, care privesc numai acest aspect vor găsi cartea a fi destul de inegală și încordată. De exemplu, o lume cu timpul foarte scurt, redus la un moment, a fost descrisă cu o serie de imagini sugestive și congelate de oameni și lucruri, cum ar fi „O pisică vizionează un eveniment de la fereastra”.

         Al doilea nivel se referă la posibilitatea ca „timpul să nu existe”. Dar o lume fără timp nu ar fi putut ajunge la această stare. Mai degrabă lumile descrise de Lightman au atins o stare, aproximativ ca cea pe care noi am recunoaște-o iar apoi au avut această nouă condiție de timp impusă asupra lor. Dar, aceste excepții pe de o parte, şi logica internă a fiecărei lumii pe de altă parte, pot fi considerate foarte provocatoare.”

         FIZICA ŞI UMANITATEA

         „O lectură mai profundă dezvăluie o imagine fascinantă, foarte atent observată şi fidel redată a omenirii. În cadrul fiecărei lumi există persoane vii care iau decizii și alegeri bazate pe modul în care ei percep timpul. De exemplu, oamenii care trăiesc într-o lume pe cale de a alerga afară din timp, profită de toate momentele ca să abandoneze constrângerile și amărăciunile și ambițiile. Ei dansează goi printre fântâni, îşi îndeplinesc fanteziile care au fost neîmpărtăşite și exprimă dragostea lor pentru familie și prieteni înainte de momentul final”.

         Lightman ne oferă un memento subtil în care mortalitatea noastră, legată indisolubil de timpul finit alocat pentru noi ca specie, influențează deciziile noastre mici, potecile din viață, și filosofiile. Aproape fiecare lume descrie o persoană sau o categorie de persoane pe care le întâlnim în viața noastră de zi cu zi. Văzând cum și de ce aceste persoane fictive actionează, nu-i putem ajuta, dar putem examina propriul nostru comportament în lumea noastră „reală”.