Acesta este un punct de vedere al unui scriitor care crede că universul, oamenii și timpul se văluresc în toate direcțiile.
MOTTO
Singurul lucru pe care îl ai cu adevărat este ceea ce eşti. Şi-l ai tot timpul cu tine.
Mihaela Bufnilă
Premise
a) Dacă Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasă şi de ce ar mai fiinţa sau funcţiona frumosul în adâncul oceanelor?
b) Multiplicându-mă şi metamorfozându-mă într-un nor de puncte sub presiunea cîmpurilor magnetice, îmi pot mări suprafaţa informaţională?
c) Miracolul ultim e felul în care o mulţime de puncte îşi dă seama că este o mulţime de puncte.
[1]
Omul vălurit pare să fie omul tuturor timpurilor turnat în corporalitatea contemporaneităţii. Dacă nu e tocmai aşa, atunci trebuie să fie la mijloc doar greşita mea raportare la real, nerămîndu-mi decît să accept ficţiunea generalizată şi generalizantă potrivit căreia eu nici nu exist neputînd fi martor al meu. Aceasta însemnînd că, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care să mă spionez pe deplin dedat plăcerii perverse a principiului lui unu care se multiplică.
Omul vălurit pare a fi prins în fălcile istoriei gata, gata să fie făcut praf fie de patimile lui, de propriile lui ficţiuni, fie de mulţimile care se unduiesc ca valurile unui ocean lărmuitor, fie de revoluţii şi războaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care şi ea nu mai e natură.
Ca şi construct de lumi, omul vălurit nu pare a fi construit prin adăugire, părelnică părînd să fie ideea unui timp aflat în scurgere. Mai degrabă timpul pare vălurit, ubicuitatea dînd aparenţa talazului care, iată se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cînd sus, sub reflectorul conştienţei, cînd dispărut, în adîncurile oceanului plin de universuri, spre neliniştea navigatorului.
[2]
Omul vălurit pare să fie omul pe care îl simţi alături de tine, aidoma ţie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-şi suficient.
Adeseori, omul vălurit sfârșește în ridicol, în tragic sau în anecdotic. E ca şi cum, supărat că înaintaşii nu-i sînt alături în încercările sale, i-ar pedepsi sfîrşindu-i odată cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a înţelege finitul.
De multe ori, fiind fiinţă fragmentată, omul vălurit nu reuşeşte să înţeleagă, să cuprindă, să afle, să i se releve sensul lucrurilor şi atunci este ras din registrul de navigaţie dintr-o singură mişcare. Dar poate că nici nu vrea, acesta fiind un semn felului în care îşi înţelege el libertatea de a fi liber.
Pare să fie vălurit nu numai pentru că e învecinat cu tine ci pentru că într-un fel intim, profund, eşti solidar cu el. Fie că îl judeci aspru, fie că îl deplîngi, fie că îl ucizi într-o metaforă, într-un articol de ziar sau într-un schimb de focuri, fie că nu-l cunoşti sau refuzi să iei la cunoştinţă de prezenţa lui, nu va muri decît odată cu tine.
Fie că e un roman, sau un incaş, fie că e un pigmeu, un iacobin sau un puşcaş marin ucis, fie că e primul om ajuns pe Lună sau încîntătorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numărul trei, fie că este preşedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om vălurit.
Ştii o mulţime de lucruri despre el sau eşti pe cale să afli totul despre el, fie că vrei, fie că nu vrei iar el te umple adesea de sens.
Omul vălurit ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tău, sensul tău. Omul vălurit te locuieşte sau se pregăteşte să se aşeze în sinele tău pe negîndite. Şi aceasta se întîmplă să fie aşa pentru că este expresia tuturor oamenilor care au trăit vreodată pe această planetă şi despre care, tu, crezi sau vei fi încredinţat că ştii sau că simţi o mulţime de lucruri, aceasta fiind să spunem enciclopedia ta.
[3]
Omul vălurit este tocmai învecinarea ta cu restul lumii fiind în acelaşi timp întregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astăzi eşti la fel de vălurit cu împăratul cel viu, cu preşedintele care tocmai a murit şi cu legendarul spadasin care bîntuie marele ecran şi propriul tău imaginar, tu fiind godzila.
Poate că nu e tocmai în acest fel şi atunci se cheamă că graniţele ar putea fi chiar aievea. Dar în propriul tău imaginar lucrurile nu stau chiar aşa. Imaginarul te guvernează cu perversitate în timp ce raţionalul încearcă din răsputeri să-şi revendice rolul de busolă.
El e permanent de cart în timp ce imaginarul, undeva, în gabie, sus, pe catarg, adulmecă depărtările tropăind.
Omul vălurit pare să fie doar o construcţie fictivă dar de trebuinţă nouă tuturor celor cărora aparenţa oceanului plin de universuri le construieşte un amăgitor continuu temporal.
Poate că finitul e doar o construcţie de trebuinţă pentru ca tu să capeţi sens. În afara lui, existenţa ta nu ar mai avea noimă. Sau poate că tu însuţi fiind omul vălurit.
Tu eşti subiectul ştirilor macabre de televiziune.
Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale războaielor de enclavă. Tu, care ai fost ciopîrţit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otrăvit şi curtat, ars pe rug, gonit şi chemat în sînul lucrurilor de taină de-a lungul istoriei.
Despre tine spun filozofii că eşti expirat şi primitiv, că eşti stupid şi necivilizat, că eşti sfîrşitul istoriei sau chiar Satana în persoană.
Poate că eşti înger decăzut. Eşti ticăloşit. Eşti plin de păcate. Un fragmentat.
Eşti aşa, o construcţie imperfectă. Eşti fie fascist transmutat în antifascist, fie rebelul anilor şaptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sînge reeşapat sub masca neoliberalismului.
Dar nu imperfecţiunea este şansa ta de a fi?
Eu cred că eşti doar vălurit. Şi înţeleg prin aceasta că îmi eşti învecinat, că te pot atinge fizic sau metaforic, în imaginar, că te pot înţelege, cunoaşte şi numi.
Ca om vălurit, eşti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ţi sînt superior şi nici nu mă simt aşa. Cred că eşti doar bulversat şi tulburat de existenţa-ta-în lume.
Nu l-ai îngropat pe Dumnezeu. Îl păstrezi într-un fiind al tău, de taină. Poate că nici nu ştii că fiindul e în cuprinsul tău.
[4]
Eşti fie un Napoleon, fie un Elvis, fie Godzila sau un Berlioz, fie bătrîna cerşetoare care aseară mi-a urat sănătate pentru bancnota pusă în palmă, fie un Sartre sau un Eminem sau un Vangelis, sau un Larry King, sau o Shakira, sau un Nostradamus sau Le Pen sau Ataturk sau Ghandi sau Maria Calas sau Queen sau Gagarin sau Garbo sau Joan Baez sau Pink Floyd sau The Truks sau Hruşciov sau Camus sau Bellow sau Borges sau Ciociolina sau Diana sau Peter, Yoko sau Abdul sau Freddy sau Maiusea sau chiar întreaga enciclopedie.
Pentru tine au pervertit arta cinematografică. Au răscolit imaginile de la propaganda pro Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari sau Eminem sau AC/DC sau Osama Bin Laden sau Sex Pistols sau XXX Movies sau Godzila, la scufundarea sensului teribilului Titanic a cărui ecranizare enunţă principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu maliţie, acela că superbogaţii sânt salvaţi de săraci.
Dar superbogaţii şi-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.
Superbogaţii sînt arestaţi în corporalitatea maselor flămînde aşa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet aşteaptă mulţimile sublunare ale minelor minierilor care sînt gata, gata să radă centrul, mărşăluind simbolic cu garoafă la butonieră şi scrie cu nesaţiu despre fiinţa fragmentată.
Dar cum să fie expirată fiinţa cînd ea navighează încă spre ultimul sens?
Căci am putea descoperi, ridicîndu-se vălul de pe ochii noştri, că însăşi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbîndu-şi înfăţişările sub masca corporalităţii omului aproiat. Iar dacă nu e sens, atunci trebuie să fie manifestarea lui ludică sau poate a atitudinii lui mustrătoare.
3 comments
Ovidiu Bufnilă says:
dec. 29, 2017
Strategiile de Comunicare şi Imagine ICAN
de
Ovidiu Bufnilă
Strategiile de Comunicare şi Imagine ICAN încearcă să abordeze problemele legate de Comunicare şi Imagine dintr-o perspectivă complexă, non-liniară şi interactivă. ICAN este un Cod de Imagine care are o structură ternară, non-liniară şi deschisă oricăror încercări de decodificare. ICAN este fundamentat pe baze ştiinţifice dar nu exclude şi o abordare metaforică sau metafizică potrivit dorinţei tuturor celor care vor fie să se iniţieze fie să se desăvârşească în această direcţie. ICAN este un concept de imagine vălurit şi văluritor care foloseşte bifurcaţii de sens liber şi neîngrădit, oferind posibilitatea tuturor celor ce vor să-şi încerce puterile creative să dezvolte ICAN în direcţii de lucru originale şi străluminătoare de noi sensuri neaşteptate. ICAN are mai multe nivele de decodificare la care putem ajunge din orice punct real sau imaginar ne-am afla pentru că în corporalitatea acestui Cod de Imagine TIMPUL este nu liniar si nici circular ci VĂLURIT. Strategiile de Imagine şi Comunicare ICAN pot fi abordate în stil insurgent şi creator de instituţii, organizaţii, companii şi asociaţii, de grupuri de lucru sau de echipe de imagine, de oameni care vor să-şi construiască propria lor imagine pornind de la ideea că Imaginea este nu o reprezentare sau o imitaţie ci o RELAŢIE. Trăim într-o lume de imagini. Ne exprimăm şi suntem la rândul nostru interpretaţi ca imagini. Mai mult, Universul pare construit pentru a fi văzut. El este, la rigoare, Imaginea Ultimă pe care fiinţele, în vălurirea lor înspre un sens necesar supravieţuirii lor încearcă înainte de toate să o numească. Din perspectiva simţurilor, ne confruntăm cu cinci tipuri de imagini generate sau decodificate prin, văz, auz, pipăit, miros. Oricine poate construi idei valoroase pornind din acest unghi de vedere îmbogăţind astfel cunoaşterea în aceste nesfârşite Domenii ale Imaginii despre Lume şi despre Ceilalţi. Mulţi dintre noi sunt convinşi că Imaginile sunt fie privite ca oglinzi, fie ca aparenţe, fie ca obiecte imaginate. ICAN spune că Imaginile sunt relaţii şi că, dincolo de geometria euclidiană, Imaginile sunt tocmai esenţa Lumii în care trăim. Asta ar însemna că un cub nu este doar cub şi este cub pentru că aşa îl văd eu acum ca fiind un cub. Ultimele niveluri ale ICAN răspund unor întrebări de genul: dacă Lumea este într-adevăr reală este ea construită sau o construim noi? ICAN consideră că liniaritatea este constrângătoare şi că amintirile sunt imagini vălurite de vreme ce noi nu suntem aceeaşi de anul trecut dar putem fi ceilalţi de anul viitor. Deşi în viaţa de toate zilele avem convingerea că trăim într-o anume lume, unică, de fapt descoperim că lumea noastră nu este aceeaşi cu lumea celorlalţi deşi, în marile cadre de imagine, găsim proprietăţi similare pentru lumile infinite care se văluresc în câmpurile noastre de imagine. Câmpurile de imagine sunt construcţii care ne ajută să folosim enciclopediile care cuprind termeni, categorii, prejudecăţi, amintiri, ipostaze, vise, dorinţe, evenimente mici sau mari pe care le sondăm încercând să descoperim un sens diriguitor care să motiveze sau să explice într-un fel propriu benefic şi practic sau ideatic, dându-ne posibilitatea de a înainta în experienţa noastră fie imaginară, fie imaginată sau fie ca imagine pe care şi-o fac ceilalţi despre fiinţa-noastră-în-întregul-ei. Dacă aceste câmpuri de imagine există doar în imaginarul nostru sau sunt construcţii independente de noi nu este obiectul acestui prim nivel de decodificare ICAN Vom observa însă că pentru ca Lumea noastră să existe într-o formă sau alta noi trebuie să numim această lume în vreun fel sau altul. Ce este Lumea? Ce înseamnă Ceilalţi? Filozofii au încercat să dea răspunsuri, savanţii şi scriitorii, oamenii credinţei, asemenea. Punându-ne astfel de întrebări NUMIM de fapt câmpuri de imagine în care se află LUCRURILE care aşteaptă parcă se le numească cineva, să le vadă, să le pună în valoare sau în lumină. Pentru a atribui SENS imaginilor care ne scaldă din toate direcţiile vălurindu-se în ceea ce numim întreaga-noastră-fiinţă în acest curs, imaginile primesc diverse coduri care pot fi identificate şi decodificate în diverse moduri fie dintr-o perspectivă culturală fie din alte perspective strict personale nenumărate, stranii sau magice. Întreaga-noastră-fiinţă este în acest curs un concept mare, profund, dincolo de necesităţile noastre zilnice, este mai mult decât întregul nostru creier. Imaginile care se văluresc în toate ipostazele spală necontenit întreaga noastră fiinţă aceasta însemnând că de fapt imaginile capătă viaţă şi înţeles numai în măsura în care sunt considerate a fi RELAŢII. Suntem pentru că suntem-în-relaţie-cu-lumea-înconjurătoare, adevărurile noastre despre IMAGINI fiind de fapt o chestiune de raport între ceva şi altceva. În general avem libertatea de a decodifica Imaginile şi de a ne mişca liberi prin câmpurile de imagine dar în adevăr suntem condiţionaţi în multe feluri. Unele imagini sunt gata decodificate şi nu trebuie decât să întrăm în relaţie cu ele, altele sunt încă indescifrabile sau chiar scapă atenţiei noastre. Condiţionările de diverse naturi de la cele naturale la cele sociale influenţează puterea şi felul nostru de a decodifica o imagine. Multe imagini ne sunt necunoscute. Nu ştim dacă ele sunt independente sau dacă nu cumva câmpurile de imagine sunt instrucţionate în structurile noastre intime şi tocmai de aceea avem libertatea de a crea, de a folosi metafora sau de a construi metode metafizice. ICAN admite că, dacă există o necunoscută atunci există o serie vălurită de necunoscute astfel încât fiinţa-noastră-în-întregul-ei trebuie să completeze, să umple golurile Imaginilor. Nu avem siguranţa în nici un fel că suntem în relaţie ca Imagine cu alte Lucruri din Univers dar bănuim că numai aşa PUTEM FI PRIVIŢI. Vedem fie cu ochii fie cu ochii minţii în jurul nostru RELAŢII care pot fi inventariate, codificate sau decodificate dar trebuie să avem puterea de a recunoaşte că nu accedem la un întreg adevăr oricare ar fi mijloacele sau metoda. Tocmai de aceea intrăm în relaţie cu alte fiinţe acţiunile şi ipostazele noastre fiind de fapt NUMIRI ale IMAGINILOR care se desvăluresc în ceea ce numim de obicei „experienţa noastră de viaţă”. Numirea Imaginilor în ICAN este o operaţiune însufleţitoare şi riscantă pentru că, prin strategiile de comunicare şi imagine ICAN pornim de la bun început de la ideea că nimic nu este convingător şi că a da sentinţe în această direcţie e echivalent cu a construi linii de vulnerabilitate. ICAN este, la prim nivel, o libertate a NUMIRII IMAGINILOR. Aici ICAN se apropie în mod natural de încercări repetate reuşite sau nereuşite prin care o fiinţă, oricare ar fi ea, face o DESCOPERIRE a unei IMAGINI importante pentru supravieţuirea ei, pentru îndeplinirea proiectului ei de existenţă. Din aceasta perspectivă, ICAN spune că dacă o Imagine a fost Numită incorect, există suficiente abilităţi ale fiinţei-care-suntem-în-întregul-ei ca orice acţiune legată de acea imagine să fie benefică pentru păstrarea tendinţei proiectului. În funcţie de încercarea de a numi se organizează celelalte operaţiuni specifice: interpretarea, relaţionarea, potenţarea, valorificarea unei imagini. Imaginile bune rămân în experienţa şi imaginarul nostru ca fiind imagini bune în timp ce imaginile greşite rămân astfel catalogate. Experienţe ulterioare, revelaţii, diverse stadii noi de pregătire pot modifica credinţa în aceste imagini asimilate, stocate. Sunt sigur că ştiţi că, fie că vrem, fie că nu vrem, avem o imagine. Şi despre noi înşine, si despre ceilalţi. Creierul nefiind un obiect geometric, Imaginarul se vălureşte de acolo acolo nefiind cu adevărat fixat. Dar şi piciorul nostru are o Imagine despre lume. Şi piciorul nostru numeşte Imaginile din jurul nostru. Putem spune că este piciorul nostru independent de noi sau ar fi mai corect să spunem că noi ne vălurim în imaginarul propriului nostru picior? În ICAN acest lucru pare posibil. Şi ceilalţi au o anumită imagine despre noi, ne numesc prin Imagini. Imaginile numite ne ajută să ne poziţionăm într-o situaţie conflictuală. Imaginea odată numită ne reprezintă în multe momente delicate sau insurgente. Imaginea e o formă de echilibru interior, e o relaţie. O imagine puternică vă ajută în orice loc, în orice situaţie. A interpreta cât mai aproape de adevăr imaginile care ne traversează de dimineaţă şi până seara e nu doar un exerciţiu de percepţie. Suntem un întreg, nu ne putem rupe, nu ne putem trata în părţi ci numim imaginile în întregul lor prin întregul care suntem, vălurit. Vălurirea se regăseşte fizic şi poate fi numită în diverse ipostaze naturale sau biologice sau în concepte şi în limbajul de zi cu zi. Avem posibilitatea de a lua decizii nu pentru că am fi unul după unul ci toţi deodată. Avem posibilitatea de a ne sustrage manipulărilor voite sau involuntare dacă înţelegem ipostazele noastre numind corect sau cât mai aproape de un adevăr imaginile. Căpătăm uşurinţa de a manipula imagini la rândul nostru. Termenul de manipulare nu stă numaidecât sub semnul perversiunii. Putem privi această chestiune şi din perspectivă militară, căci manipula era cea mai mică unitate militară în antichitate. A manipula înseamnă a şti să porţi un război fie cu tine însuţi, fie cu necunoscutele Imaginilor care te văluresc necontenit. O bună cunoaşterii a imaginilor, a strategiilor de imagine ne poate deschide calea succesului sau ne poate salva viaţa. Din fericire, nu putem vorbi despre o reţetă universal valabilă şi nici despre un panaceu de imagine ICAN. Mulţi dintre voi aveţi păreri preconcepute iar unii sunt spirite conservatoare în devenire de vreme ce consideraţi că timpul ar fi liniar. Sigur că aveţi toată libertatea să vă schimbaţi sau nu imaginea, schimbând numirile timpului. Începuturile sunt dificile, numirea pur şi simplu sau renumirea nefiind de ajuns. Unii trebuie să scotocească în memorie. Alţii trebuie să-şi stabilească gradul de notorietate. Ca să nu ne încurcăm, putem începe cu o întrebare aparent banală: Cât de multă lume ne cunoaşte? Cât de mult, cât de tare, cât de intens suntem văluriţi în imaginarul celorlalţi. E greu de răspuns, e dificil să-i numeşti pe ceilalţi. Îi puteţi şti pe toţi cei care vă cunosc? Uneori suntem surprinşi de cât de multă lume ne ştie, ne cunoaşte, ne vorbeşte, ne povesteşte, ne stimează sau înjură. Avem un număr infinit de imagini vălurite în imaginarul celorlalţi. Alteori rămânem dezamăgiţi că de fapt nu suntem prea cunoscuţi. A fi cunoscut şi numit ca imagine are legătură cu actele tale, cu acţiunile tale, cu spaţiul tău imaginar. În imaginarul colectiv tu laşi o urmă, laşi ecouri vălurite. Eşti un altul deşi, în linii mari, o anume matrice de Imagine este fixată în memoriile celorlalţi. Poţi fi fixat pe prima pagină a unui jurnal sau poţi fi în mişcare într-un film documentar, într-un film artistic sau pe videocaseta unui turist sau a unui prieten. Te poţi filma tu pe tine. Dar poţi fi numit în Imagini dinamice care nu au legătură cu Istoria, cu Biografia ta. Părţi din tine se regăsesc în ceilalţi, nasul tău poate fi al lui Cezar sau invers. Cât eşti de vălurit e important pentru că în acest fel te deschizi către univers ca o mare meduză. Eşti mai cunoscut în mediile bancare? Eşti faimos în cartierul tău? Opinia publică e obişnuită cu imaginea ta? Cine sunt toţi acei care şi-au format o imagine despre tine? Nu-i poţi ghici. Nu-i poţi număra. În fiecare clipă, ceilalţi sunt sau nu conectaţi unii cu alţii. În fiecare clipă eşti vălurit tu însuţi. Problema ta e să-ţi creşti numărul de conexiuni vălurite. Poţi fi introvertit. Poţi fi extrovertit. Vei fi numit ca Imagine într-un fel sau altul. Ai însă o mulţime de contacte cu cei din jurul tău. Unele sunt directe, altele indirecte. Faţă-n faţă, în convorbiri telefonice, în e-mailuri, pe messenger, în chat, la o bere cu prietenii, în faţa şefului, peste drum, de la fereastra casei tale la fereastra celuilalt. Se deschid tot felul de ferestre din campul tău de imagine către câmpurile de imagine ale celorlalţi, câmpul tău de imagine interferând cu alte câmpuri de imagine, fie ele acestea şi câmpuri de imagine ale unor evenimente mari sau mici. Aici fiind miracolul văluririi şi numirii acestui noian de imagini. Contactele pot fi şi virtuale, absenţa ta fiind chiar numită ca Imagine. Fie că eşti manager, fie că eşti student, fie că aspiri la gloria literară, fie că vrei pur şi simplu să câştigi foarte mulţi bani. Problema pe care trebuie să o rezolvi e să intri în relaţie cu cât mai mulţi oameni. A te face cunoscut e uneori foarte simplu. Încalci nişte reguli. Înoţi împotriva curentului. Te vălureşti când toată lumea se comportă liniar, rigid, obtuz. Faci un lucru de-a dreptul surprinzător. Nu trebuie să uiţi, oamenii sunt în general orbi, muţi sau surzi, nu aud, nu sunt interesaţi de orizontul de dincolo de propriul lor orizont. Fiecare se pune pe el în centrul atenţiei sale. Adaugă valuri despre el însuşi, aduce valuri de amintiri în prezent, se lasă vălurit de ceilalţi fără însă a recunoaşte asta. Se numeşte pe sine construind egoist propriul câmp de imagine vălurit. S-ar putea însă să descoperim că nu e egoism ci doar o chestiuni de economie informaţională în sensul că întreaga fiinţă, pentru a se putea orienta în înaintarea ei prin Univers, acceptă şi caută simplificări matriceală. Pare că nu mai încap şi alţii în câmpul ei vizual. Aici trebuie să dai bătălia decisivă. În câmpul vizual. Nu ai cum să-ţi construieşti imaginea fără un CALENDAR. Numit, Calendarul, în acest caz, e asemenea unei ENCICLOPEDII. El nu conţine informaţii doar despre date importante. CALENDARUL DE IMAGINE e o structură complexă, vălurită în toate direcţiile, care conţine cvasitotalitatea conexiunilor temporale şi relaţionale. Nu uita că evenimentele leagă între ele personalităţi, grupuri sociale, tendinţe, mari evenimente. Dacă vrei să organizezi un miting caută în propriul calendar de imagine conexiuni pentru acest eveniment. Conexiunile pot fi legate de tradiţiile locului, de compoziţia participanţilor la miting, de starea vremii, de marile evenimente din istoria momentului. Discursul tău trebuie să fie convingător şi a prelua o imagine puternică din proximitatea imaginarului colectiv de dată recentă ar putea fi cheia succesului. Primul pas e uşor în măsura în care eşti hotărât să-ţi guvernezi imaginea. iţi vei stabili o strategie-cadru şi o ţintă virtuală. Adevărata ţintă, în cele mai multe cazuri, poate rămâne secretă. După o perioadă oarecare, o vei face publică. Întâi stabileşti o structură de imagine de încercare. Urmăreşti valabilitatea tacticilor. Urmăreşti impactul pe care îl au noile tale acţiuni. Nu e suficient să declari că te-ai hotărât fie să salvezi lumea fie să ajungi un mare om politic fie un mare om de afaceri. Plasează mesajul în imaginarul colectiv prin intermediul unor acţiuni uşor de decodificat de o mare parte din oameni. Unii oameni politici sau oameni de afaceri îşi confuzionează publicul prin tactici de imagine sofisticate. Simplitatea e o construcţie mirifică. În ICAN, simplitatea e definitorie. Fiecare poate reduce Imaginea sa numind-o ca şi cuvânt. Strategiile sunt coloana vertebrală a imaginii. Imaginea nu este o construcţie statică. Strategiile organizează imaginea. Din punct de vedere al protecţiei informaţionale a unei campanii de imagine, strategiile sunt secrete. Dacă vrei să-ţi construieşti imaginea, foloseşte o strategie falsă pe care o vei mediatiza. Interviurile, conferinţele de presă, comunicatele constituie tot atâtea surse de informaţii despre strategia de imagine. Acţiunile, evenimentele şi secvenţele de haos-hazard neprotejate strategic vor conduce la desconspirarea strategiei de imagine. Imaginea ta nu poate prinde contur fără o structură. Ştii care sunt liniile de forţă ale imaginii tale? Poate că eşti tipul insurgent şi atunci am putea construi o structură bazată pe insurgenţă. Poate că , dimpotrivă, imaginea ta are o structură complexă. Şi atunci Imaginarul tău va trebui să stabilească multiplele tale dimensiuni. Pasiuni. Crez. Ideal. Dacă vrei să te poziţionezi în viaţa reală trebuie să cunoşti în amănunt dimensiunile şi structura imaginii tale. Ce gândeşti despre aceste lucruri? Cum evaluăm tendinţele? La prima vedere nu ar fi prea greu. Tendinţele actuale par evidente. Presiunea informaţională dă o notă gravă deciziei. Tendinţa ar fi virilitatea actului decizional. Hotărârea. Clarviziunea. Intuiţia. Intuiţia e un drum scurt pe care mintea ta îl parcurge în viteză. Sfârşitul mileniului a impus virilitatea ca tendinţă în viaţa politică, în domeniul cultural, în mediul de afaceri. Grupurile reclamă un lider. Liderii diverselor grupuri sociale au o sarcină ficţională de numire grea. Fie grup politic sau un grup de prieteni, liderul trebuie să-şi construiască o imagine de forţă. Nimeni nu menajează pe nimeni. Tendinţa mileniului e a războinicilor. Numeşte o altă tendinţă şi caută punctele de contact ale imaginii tale cu ea. Ai nevoie de un rol. Eşti un RAZBUNĂTOR? Poţi fi numit ca fiind Imaginea unui răzbunător? Te impresionează nedreptăţile, ticăloşia, răul? Eşti gata să te baţi pentru alţii? Ai putea fi un JUSTIŢIAR. Atunci toate acţiunile tale trebuie să fie conforme acestui rol. Orice pas greşit duce la ştirbirea imaginii pe care ai impus-o de la bun început. JUSTIŢIARUL are un limbaj adecvat. Cinematica corpului său reflectă rolul în întregime. Axa longitudinală este continuă şi nu curbată. Atât din punct de vedere metaforic cât şi fizic. JUSTIŢIARUL intră în luptă. E tipul viril. Are o constituţie robustă. Imaginea lui nu cere o structură adiacentă. O astfel de structură e reclamată în cazul în care constituţia fizică nu anunţă adversarul că are de-a face cu un Superman. Acţiunile şi limbajele folosite sunt adiacente şi necesare. Dacă ai o constituţie firavă nu înseamnă că nu poţi deveni un JUSTIŢIAR. În asemenea cazuri, ai nevoie de o strategie complexă bazată pe acţiuni inteligente şi pe fler. Instrucţiunile imaginii tale trebuie să cuprindă TEMA. Îţi poţi alege o infinitate de teme. Eşti liber să alegi. Ai stabilit tema. Analizeaz-o în funcţie de datele, conexiunile şi dorinţele tale. Vrei să fii lider. Alege o temă pe măsură. Tema ta poate fi lupta . Oricare ar fi adversarul tu te vei lupta. Nu cedezi. Îţi poţi alege şi alte teme. Poluarea. Te vei comporta ca atare. Salvarea oamenilor. Vei proceda în consecinţă. Îţi poţi compune imaginea în felurite feluri. Ai nevoie de un set de propoziţii. Compoziţia te ajută să faci unele retuşuri. Aşa va arăta imaginea la final. Construieşte modelul ideal. Autocontrolul poate fi o piedică? Cunoaşterea ta începe cu aventura Imaginii tale. Numeşte imaginea ta. Într-o propoziţie de zece cuvinte. Numeşte-i pe Ceilalţi. Numeşte Orarul tău. Numeşte Concepţia de viaţă. Toate aceste elemente te ajută să compui un model. Compoziţia înseamnă opţiune. Numirea înseamnă asumarea unui risc. Eşti prea virulent în relaţiile cu ceilalţi? Eşti dezordonat? Imaginarul tău e dezordonat? Cum ai vrea să fii de fapt? Ce lipseşte din modelul tău? În fiecare exerciţiu al Imaginarului se regăsesc hiatusuri de Imagine. Creierul fie se protejează, fie uită din proprie iniţiativă aspecte care nu-l interesează. Tu te prezinţi lumii. Nu o faci întotdeauna după un plan. Partidele politice, marile firme, VIP-urile se prezintă lumii. Ele organizează campanii inspirate sau nu. Şi tu poţi avea propria ta campanie de imagine. Îti pui la punct calendarul de campanie. Dacă e toamnă. Dacă e secetă. Dacă sunt alegeri. Totul poate servi campaniei tale de imagine.
Orice informaţie te poate ajuta. Stabileşti spaţiul de joc. Ce elemente sunt mai importante? Vei ataca liderul grupului tău? Te afli în ofensivă? Stabileşte obiectivul propriei tale campanii de imagine. Campaniile de imagine pot fi şi de întreţinere. Fără inspiraţie şi efort, imaginea ta se poate voala. Personajul A a ajuns lider printr-un concurs de împrejurări. El spunea despre sine că ar fi Dumnezeu. Cine se crede Dumnezeu trebuie să dovedească. Personajul A nu era însă un demiurg. Personajul A a pierdut jocul. A dat faliment. A pierdut jocul politic. A pierdut stima celorlalţi. A intrat în anonimat. Imaginea ta are mai multe funcţii. Funcţia de reprezentare este cea mai importantă. În imaginarul colectiv eşti reprezentat de imaginea ta. E un al doilea care te reprezintă. Uneori, în imaginarul colectiv, imaginea ta ia decizii în locul tău. Ceilalţi decid în fapt. Ei iau în calcul opţiunile tale posibile şi le raportează imaginii tale. Jocurile au importanţă strategică şi tactică pentru imaginea ta. Copilăria te-a obişnuit cu principalele scheme de joc. Comunicarea este în cele din urmă un joc. Jocul imaginilor poate avea un regim compensatoriu. Imaginea este un joc. Cei avansaţi pot juca teatru. Jocul e o noţiune a schimbului. Şi imaginea este schimb. Dai sau nu. Primeşti sau nu. Jocul imaginilor are anumite reguli. Poţi juca în lipsa regulilor. Poţi impune propriul tău set de reguli. Un lider conduce jocul. Jocurile au miză, intensitate şi final închis sau deschis. Jocurile cu sumă zero anunţă schimbări spectaculoase ale imaginii. Este faza pregătitoare asaltului. Într-un schimb poţi hotărî reguli noi. Schimbul poate fi la nivelul limbajului sau al acţiunii. În joc manipulezi imagini. Construind imaginea ta stabileşti relaţii. Cu interiorul tău ca şi corporalitate. Cu spiritul tău ca şi metafizică. Stabileşti acordurile. Acordurile sunt necesare. Relaţiile pot fi sistematizate. Relaţiile tensionate vorbesc despre un conflict interior sau exterior. Tu-Tu. Tu-Ceilalţi. Imaginea ta poate fi astfel analizată. Conflictul interior se citeşte prin limbaje. Conflictul exterior e complex. Complexitatea e compusă din limbaje, acţiuni, stări. Limbajele sunt verbale şi nonverbale. Limbajul tău el al eului şi trupului tău. Limbajul trupului e complex. Dacă ţii braţele încrucişate nu e necesară o interpretare de genul – oboseală, timiditate. Şi nici suficientă. Ai nevoie de informaţii suplimentare. Metalimbajul verbal are rol de protecţie, de avertizare, de ameninţare. Spui dar gândeşti într-un alt fel. Şi invers. Construieşti o propoziţie cu rol de agent-de-avertizare dar vrei de fapt să-ţi dai acordul. Foloseşti limbajele imaginii în mod natural. Construindu-ţi imaginea în mod conştient şi insurgent poţi manipula prin limbaj. Imaginea ta este cuprinsă în forme. Formele au regim tranzitoriu. Poţi evolua. Po ţi stagna. Poţi pierde din capitalul de imagine. Formele imaginii sunt iluzorii. Durata de viaţă a unei forme aparţine imaginarului. Imaginarul tău produce imagini. Formele pot fi de natură statică sau dinamică. Imaginea ta e conformă unor figuri imaginative. Imaginea ta poate fi descompusă într-o cascadă de figuri. Figuri de limbaj. Figuri temporale. Figurile imaginii tale pot fi alterate prin manipulare. Alterarea figurilor poate fi provocată prin adiţie, omisiune, relaţionare. Într-o relatare despre un eveniment monden apărută în jurnalul local poate fi omisă prezenţa ta cu bună ştiinţă. Cititorul îşi poate pune întrebări despre absenţa ta. Prin conjuncţie, numele tău poate figura într-un alt articol care vorbeşte despre un eveniment în care nu ai fost implicat. Conjuncţia creează un fals efect de imagine. Trăieşti într-o lume guvernată de simboluri. Dacă ţi se potriveşte simbolul SPADA atunci poţi construi rolul JUSTIŢIARULUI. Spada are conexiuni evidente pentru tine. Îţi cauţi originea şi ţi-o asumi ca fiind un lung şir de luptători. Te poziţionezi în raport cu eul tău şi cu ceilalţi. Ai verticalitate. Eşti în plină putere. SPADA are conexiuni esenţiale cu normele şi codurile luptătorilor. Abstinenţă. Vigilenţă. Onoare. Mass media nu este a patra putere. Mass media e un câmp informaţional ataşat imaginarului colectiv. Mass media este un corp al imaginarului adăugat funcţiei de comunicare . Mass media te formează . Comportamentul tău e influenţat. Chiar dacă nu eşti un împătimit cititor de ziare sau nu te uiţi la televizor. Prin inducţie, contagiune şi multiplicare eşti influenţat de mass media în profunzimile tale. Genul te structurează. Ţi se pun întrebări. Pui întrebări. Este unul din jocurile universal valabile. Interviul e sinonim cu schimbul. Schimbi informaţii, impresii, plăceri. Te adresezi. Ţi se adresează cineva. Interviul te înglobează. Emoţiile ies la suprafaţă. Poate că nici nu clipeşti. Interviul e o figură a manipulării. Prin inducţie ţi se sugerează adeseori un răspuns căutat. Imaginea ta e pusă în discuţie prin interviu. Interviul e de cele mai multe ori de natură exploratorie. Pentru a te feri de pericole fii atent la interviurile care apar în media. Sunt figuri ale interviului pe care le poţi folosi cu succes.De regulă, majoritatea oamenilor se explică. Au această tendinţă irepresibilă. Interviul e un joc care presupune doi sau mai mulţi actori. Relaţiile dintre actori pot fi perverse. Jocul natural e însă al naivităţii. Actorii se tatonează, se testează. Nu te grăbi să joci rolul preferat. În lipsa unor informaţii, lasă-ţi imaginea să lucreze în locul tău. Jocurile se definesc prin strategii. Interviul reclamă strategii şi tactici. Poţi juca pe un scenariu conflictual. Dacă nu sunt impuse reguli, foloseşte răspunsuri deschise. Limbajul trupului e important la orice interviu. Dacă eşti atent, atunci vei descoperi când jocul-de-interviu se joacă fără a fi numit. Evenimentele pot fi construite. Evenimentele îţi construiesc imaginea. Evenimentele aleatorii îţi scapă controlului. Imaginea ta poate fi alterate de evenimente aleatorii. Ai stabilit un rol. Ai construit o structură de imagine. Ai creionat o campanie. Evenimentele previzibile au fost inventariate. Iti rămâne factorul de risc. O imagine puternică poate acţiona în locul tău. Evenimentele aleatorii se desfăşoară rapid, neomogen. Imaginea ta poate fi distrusă de evenimentele aleatorii. Un scenariu minimal e necesar pentru a-ţi construi imaginea. Fii în acord cu tema şi rolul pe care le-ai stabilit. Scenariile au mai multe secvenţe. Fii inspirat. Sunt situaţii în care va trebui schimbi secvenţele. Spaţiul de joc e vital. Dacă e ocupat de un lider atunci va trebui să ataci. Dacă trebuie să te aperi va trebui să foloseşti spaţiul de joc în mod organizat. Fie spaţiul de joc o masă. Linia imaginară de mijloc defineşte cele două spaţii de joc. Obiectele tale pot invada spaţiul adversarului tău (bricheta, documentele, paharul). Celălalt are reacţii. Analiza lor rapidă te va ajuta să stabileşti următoarele secvenţe din scenariul tău local. Un eveniment controlat are o serie de sarcini. Vrei să convingi. Vrei să te afirmi. Evenimentul poate fi un discurs. Evenimentul poate fi o conferinţă de presă. Evenimentul poate fi un miting. Sarcinile evenimentului pe care vrei să-l construieşti trebuie să-ţi fie foarte clare. Nu aglomera un eveniment cu sarcini. Studiază posibilităţile ca evenimentul să-ţi scape de sub control. Grupurile se structurează din punct de vedere informaţional. Membrii unui grup se pot afla într-o poziţie de echilibru informaţional dacă numărul lor nu depăşeşte cifra 16. 16 este un ordin din şirul numerelor mari. Când grupul creşte din punct de vedere structural apar bifurcaţii de scindare, dizolvare, ierarhizare. Imaginea unui grup este fie suma imaginilor membrilor fie o integrală. Funcţiile grupului vor determina dinamica imaginii grupului. În funcţie de obiectivele unei campanii de imagine, ţintele pot fi reale sau virtuale. Ţintele virtuale pot fi ascunse opiniei publice. Virtualitatea asigură capacitarea vectorului-de-imagine. Vectorul poate fi un personaj public sau un sistem organizat. Virtualitatea ţintelor oferă marje de siguranţă în raport cu cerinţele reale ale campaniei de imagine. Construcţia imaginii nu se poate face în absenţa interpretării. Interpretarea nu se poate face în lipsa informaţiilor. O imagine poate fi considerată o lume mică. Modelul uşurează analiza de imagine. O lume mică se află interconectată. Analiza conexiunilor ei asigură o predicţie. Imaginile sunt, în desfăşurarea lor, lumi predictibile. Lumile mici pot fi introduse în modele ideale. Analizând o imagine dată poţi stabili direcţiile de evoluţie. În cazul unui conflict, interpretarea lumilor mici dă posibilitatea abordării unor tactici conforme dinamicii imaginilor. Imaginea are propria ei dinamică. În raport cu durata, o imagine poate suferi diverse metamorfoze. Mitul şi legendele sunt forme superioare ale imaginii. Dinamica este susţinută de operatorii de imagine. Operatorii de imagine sunt fie indivizi, fie grupuri, fie mase . Dinamica nu trebuie confundată cu mobilitatea personajului sau a unei structuri politice, culturale, de afaceri. Dinamica imaginii este disponibilitatea unei imagini de a se mişca în planul profund al imaginarului colectiv. Dacă trebuie să ţii un discurs, fii natural. Construieşte discursul pe potriva ta. Propoziţiile discursului trebuie să fie în acord cu imaginea ta . Nu te feri să ţii un discurs. Ia-ţi informaţiile necesare despre auditoriu. Găseşte cheia discursului tău. Fundamentală trebuie să fie metafizică sau realistă. Ideile aglomerate te vor împiedica să fii coerent. Dacă privirea alunecă involuntar părăsind axa Tu-Ceilalţi ai pierdut contactul. Revino printr-o glumă inspirată. Dacă rămâi suspendat în gol te vor bănui şi nu vor avea încredere în tine. Te poţi salva prin deja celebrul am avut un vis! Privirea e contactul tău cu lumea. Privirea e pe potriva temperamentului tău. Dacă ai o privire jucăuşă nu te încarcera prin exerciţii nesuferite. Nu uita că privirea poate fi sprijinită de celelalte limbaje şi de prezenţa de spirit. Eşti construit într-un spaţiu tridimensional. Travaliul mental e conform acestei construcţii. Liniile curbe pot atenua efectele negative asupra imaginii tale generate de unghiuri. Aceasta e valabilă atunci când scrii un discurs sau când apari într-o emisiune la televiziune. Poţi folosi unghiuri ascuţite în campania ta de imagine atunci când vrei să te prezinţi a fi intransigent şi plin de hotărâre. Liniile curbe accentuează idea de sfericitate. Unghiurile anunţă atacul frontal. Liniile curbe sunt ale învăluirii. Obiectele imaginii tale sunt construite. Umbrela. Automobilul. Cartea de vizită. Ele trebuie alese în acord cu tema şi rolul pe care ţi le-ai asumat. Efectul căutat e adeseori dezastruos prin artificialitate. Lejeritatea nu e întotdeauna un semn al dezinvolturii. Obiectele lejerităţii îţi pot aduce prejudicii dacă nu au un loc bine definit în strategia ta. Hainele uşoare purtate fără convingere te pot incomoda. Ţigaretul e purtător de semn ca şi eşarfa oficială. Poţi face inovaţii. Dar trebuie susţinute de întreaga structură de imagine. Dacă eşti uşor impresionabil, culorile te vor influenţa în mod direct. Culorile au o influenţă pozitivă sau negativă asupra tuturor fiinţelor umane. Curcubeul nu e doar un fenomen. E conţinător de mesaje şi de simboluri. E un caz unic în care culorile sunt subordonate unei structuri superioare. Curcubeul e o imagine în sine. Învaţă de la curcubeu. Tu eşti imaginea. În jocul culorilor poţi descoperi încercări manipulatorii. Eşti întrebat de ce eşti galben în obraji. Ti se induce ideea de boală şi sfârşeală. E un interviu exploratoriu. Nu da explicaţii. Alege un răspuns surprinzător şi amuzant. Stările sunt şi ele o funcţie de raport. Neutralitatea. Starea conflictuală. Stările sunt poziţionări de moment ale imaginii. Stările sunt definite de diverşi parametri. La o conferinţă de presă, unde actorii sunt diverşi şi de cele mai multe ori greu controlabili, stările pot avea o dezvoltare în cascadă. Furia poate fi provocată. Încearcă să nu părăseşti starea iniţială. E ca şi cum te-ai afla într-un car de luptă. Parametrii stărilor tale pot fi deduşi din limbajele tale precum şi din istoriile tale. Poziţionările şi posturile sunt importante atunci când vrei să-ţi construieşti imaginea. A te poziţiona e în sens simbolic sau fizic. Suportul e divers – masă, scări, Tu-Ceilalţi, vehicule. Poziţiile pot fi inventariate. O postură ameninţătoare nu poate fi compusă printr-o privire neutră şi un set de culori moi. Culorile tari, gestica inflamată şi privirea arzătoare anunţă insurgenţa. Poziţiile vorbesc simţurilor şi imaginarului. Ele trădează sau, dimpotrivă, întăresc efectul de imagine. Până la proba contrarie, suntem fiinţe finite. Existenţa noastră este de tip secvenţial. Axa timpului este iluzorie. Imaginea noastră este compusă din evenimente controlate, controlabile şi aleatorii. Fiecare are dreptul să-şi guverneze timpul. Dacă secvenţele tale au un regim rapid de derulare atunci va trebui să temporizezi . Dacă vrei să accelerezi, imaginea ta se va comprima. Imaginea ţine de viteză şi de axa iluzorie a timpului. Desfăşurând imaginea ta vei descoperi mii şi mii de secvenţe temporale. Cu cât viteza informaţiilor va fi mai mare, cu atât imaginea ta va căpăta consistenţă. În afara timpului real, imaginea aparţine legendei. Legenda scapă controlului tău personal. Ea este construită prin operatori necunoscuţi sau prin formatori de opinie instituţionalizaţi sau de circumstanţă. Autocontrolul e vital pentru imaginea ta. Eşti diferit de ceilalţi. Eşti impresionabil. Eşti interconectat. Presiunea e atât de mare încât uneori pierzi controlul. E ca şi cum ai ceda pachete de energie altor fiinţe. Schimbarea de viteză generată continuu de informaţie te pune în pericol. Schimbarea de viteză supune mintea la schimbări bruşte de program. Dacă am privi creierul ca pe o cutie de viteze ne-am putea întreba cum de nu cedează făcându-se praf. Creierul are mecanisme de autoprotecţie. Spiritului îi revin sarcini delicate. O imagine ieşită de sub control are o mulţime de defecte majore. În jurul tău sunt mulţi alţi ofertanţi în jocul de imagine. Ei te vor ataca în cel mai sensibil punct. Autocontrolul este prima redută care se prăbuşeşte în jocul de imagine. Războiul informaţional al viului impune măsuri de protecţie. Schimburile informaţionale cu ceea ce ne înconjoară şi înglobează sunt rapide şi vitale. De cele mai multe ori, foloseşti defectuos limbajele. Limbajele sunt principalele tale arme. Ele pot atenua un conflict sau îl pot amplifica. Te poţi proteja prin atac. Atacul poate fi limitat. Compoziţia imaginii tale anunţă intrarea în luptă a armamentului greu. Atacul limitat aduce combatanţii la masa negocierilor. Îţi construieşti imaginea. Găseşti de cuviinţă că strategia defensivă ar fi pe măsura ta. Vei fi continuu în apărare. Atacă din când în când. Adversarii vor fi contrariaţi. A induce o imagine gen eu-mă-apăr-cu-orice-preţ poate avea un efect descurajator asupra adversarilor tăi tradiţionali. Îţi poţi construi imaginea prin cooperări. Ele pot fi acceptate sau nu. Îţi ataşezi imaginea de un eveniment pe care nu-l controlezi şi al cărui scenariu nu l-ai pus la punct. Îţi poţi ataşa imaginea de a unui mai puternic. Sau îţi poţi insera imaginea în campania de imagine a unui partid, a unei firme, a unei grupări culturale. Când îţi construieşti imaginea trebuie să iei în calcul factorii de risc. Hazardul este o organizare superioară. Dacă ţii seama de el atunci poţi folosi provocările lui. Autocontrolul, informaţia şi prezenţa de spirit îţi vor fi de folos. Imaginea este cuprinsă într-o arie geografică. Termenul de geografie imaginară trebuie luat în seamă în cazul miturilor şi legendelor. Geografia este importantă nu doar în raport cu populaţiile sau grupurile ţintă. Geografia oferă suportul fizic pentru desfăşurarea forţelor. Calendarul campaniei este sub influenţa geografiei. Ciclurile şi duratele sunt determinate de geografie. Secvenţele locale de hazard sunt aşa-numitele întâmplări. Aceste secvenţe pot fi construite cu abilitate într-o campanie de întreţinere a imaginii. Secvenţele de hazard au geometrii variabile. Trebuie să ţii cont de spaţiul de joc, de tema şi rolul rău şi de ceilalţi jucători. Simbolurile te vor ajuta să construieşti. Sfera poate explicita un auditoriu într-o sală de conferinţe în timp ce piramida poate organiza efectul de imagine într-o confruntare sau în cadrul unor negocieri. O imagine haotică e un defect. Defectul de imagine poate fi controlat. Haosul poate fi utilizat în secvenţe pentru inducerea în eroare a celorlalţi combatanţi de pe câmpul imaginii. Confruntările se vor solda cu un eşec iar rata ficţională a informaţiilor folosite de adversar va creşte în proporţie geometrică. Secvenţele de haos pot fi organizate într-o campanie de imagine cu mult succes. Arta de a manipula secvenţele haotice se învaţă. Organizare înseamnă, decizie şi strategie. Nu există norme şi reguli impuse atunci când îţi construieşti imaginea. Cărţile de profil oferă modele ideale. Grila ta de lectură trebuie să pună în lumină strategiile care ţi se potrivesc. Felul în care citeşti lumea nu este neimportant. Imaginile se desfăşoară în texte care se desfăşoară în propriul tău creier. Normele ţi le poţi construi singur. Conduita defineşte imaginea. Legendele pot susţine o campanie de imagine. Proximitatea legendară e delicată şi implică o analiză ştiinţifică. Proximitatea legendei poate conduce la efecte ridicole. Defectele de imagine ale legendei se pot răsfrânge asupra vectorului-de-imagine. Geografia şi legenda pot asigura succesul unei campanii de imagine inspirate. Secvenţele unei legende pot fi folosite în scopuri manipulatorii. Propoziţiile legendei pot fi intercalate în scenariul propus. Informaţia se exprimă în propoziţii. Propoziţiile sunt aparţinătoare limbajelor. Limbajele conţin coduri. Materia vie evoluează prin coduri.Codurile sunt asumate sau transmise genetic. Un A şi un B convin asupra unui cod. Imaginea poate fi ea însăşi o structură codificată. De regulă, codificarea imaginii se face prin simboluri. Cultura e o structură informaţională dinamică. Ea cuprinde un set de coduri. O campanie de imagine inspirată presupune transmiterea unui şir de coduri accesibile şi care pot fi interpretate în baza unor instrucţiuni. „Aşa se citeşte această imagine“ nu e valabil în sens restrictiv. Atunci când îţi construieşti imaginea trebuie să iei în calcul evenimentele entropice. Oferta de coduri funcţionează în cascadă. Informaţia neperiodică nu asigură coerenţă imaginii tale. Nu eşti un punct în spaţiu. Eşti o fiinţă vie. Te poţi defini printr-un raport. Te raportezi lumii înconjurătoare. Te raportezi ţie însuţi. Te raportezi celorlalţi. Ai stabilit până acum felurite conexiuni. Unele dintre ele sunt temporare. In noua lume în care ai intrat, legăturile sunt efemere. In fiecare clipă trebuie să te schimbi. Uneori nu-ţi dai seama. Te trezeşti în iureşul evenimentelor. Şi atunci trebuie să iei o decizie în funcţie de conexiunile anterioare. Cât de repede poţi stabili noi conexiuni? Cum le abordezi? Eşti o fiinţă lentă sau rapidă? Să ne gândim la propria ta istorie. Să inventariem biografia ta. Care conexiuni trecute te-au influenţat? Să le definim. Apoi vei analiza comportamentele tale. Poţi recupera ceva? Orice fiinţă vie se poziţionează pe potriva conexiunilor trecute. Măreşte-ţi disponibilitatea de a realiza noi conexiuni. Foloseşte-le pe cele trecute în mod constructiv. Campaniile de imagine nu se pot desfăşura haotic. Ele funcţionează după legi bine definite. Regulile de bază sunt coerenţa şi convenţia. Coerenţa şi convenţia sunt cuprinse în legea orchestraţiei. Legea orchestraţiei spune că tema şi rolul trebuie să fie conforme cu imaginea iniţială indiferent de suportul folosit sau de evenimentele cuprinse în scenariul campaniei de imagine. Rolul LUPTĂTORULUI trebuie susţinut nu doar prin atitudine şi conduită ci şi prin limbaj şi prin declaraţii. Chiar dacă anumite secvenţe de scenariu se modifică în timpul unei campanii, rolul şi tema trebuie să fie repetate în forme diversificate fără pierderea sensului iniţial. Oricât de bine ai respecta legea orchestraţiei, dacă rolul LUPTĂTORULUI nu se potriveşte vectorului-de-imagine renunţă de la început. Nici o lege nu poate salva un candidat care are un comportament contradictoriu.
Ovidiu Bufnilă says:
feb. 7, 2018
Ovidiu Bufnilă, Jurnal de scriitor, 7 februarie, 2018, 21:08
Haiosa nebunia SF…Iubesc literatura asta….Literatura? Nu e literatura…Haulica de exemplu nu face literatura…Haulica are un har nebun, frumos, stenic…Am scris de multe ori despre el, cu drag…E un scriitor de exceptie….I-as prinde ne-literatura in Filozofia Valuririi…Mordelia lui e complet valurita…Frumos personaj…Ne-literatura…As putea sa inventez chestia asta… Haulica, pe care l-am citit cu maxima atentie candva, m-a fascinat…Ne-literatura lui are zvâc, e proaspătă…Nici nu-i trebuie literatura lui Haulică…El e scriitor sadea….De literatura au nevoie grafomanii, inchipuitii, parvenitii fictionali, aia care se cred Mari Scriitori si or fi Mari Scriitori dar pe noi nu ne intereseaza chestia asta cu Marii Scriitori…Fiind scalv al valuririlor mele, am ratat sansa de a scrie o carte adevarata despre Haulica, despre Alexandru Ungureanu, Merisca, Roxana Brinceanu, Jean-Lorin Sterian, Corn…Oamenii astia dragi au ne-literaturile lor fascinante…Si mai sunt….Fascinanti…dar eu, fiind un om valurit, trebuie sa-mi dramuiesc viata sta stranie pe care o duc de ani si ani…
Ovidiu Bufnilă says:
oct. 26, 2019
Ovidiu Bufnilă, Waved Philosophy, since 1977:
https://en.calameo.com/books/005430236f10227293135
Ovidiu Bufnilă, Waved Philosophy, since 1977:
http://pandora.nla.gov.au/pan/10063/20020628-0000/antipodean-sf.com/stories/story08.htm
Ovidiu Bufnilă, Waved Philosophy, since 1977:
https://www.cotidianul.ro/salutari-cordiale-din-tenerife-tuturor/