Cum să începi furtunos o rubrică despre ocultism, dacă nu cu Lucifer? Fără îndoială una dintre cele mai misterioase figuri ale religiei, dar și ale literaturii universale, Lucifer a exercitat și încă exercită asupra mentalului colectiv o atracție magnetică, dar și reacții de respingere pe măsură. Pomenit mai degrabă sporadic în Biblie, el este considerat fie întruchiparea mândriei și a revoltei împotriva dinivității, fie aducătorul de lumină, deci un principiu al cunoașterii și, mai ales, al autocunoașterii. În hulitele grimoire, lucrurile sunt la fel de încurcate, lectura lor lăsându-ne mai mult cu întrebări decât cu răspunsuri. Este Lucifer și Satan? Se află la cârma Iadului? Este domeniul său de acțiune răul absolut sau doar o formă diferită de înțelepciune? Vorbim despre un înger căzut sau despre un demon, cu atributele specifice unei asemenea funcții? Autori celebri precum Dante, Milton, Bulgakov, chiar și al nostru Mihai Eminescu au zugrăvit diferit figura Prințului Întunericului. A face un rezumat al tuturor acestor portrete e mult mai puțin interesant decât adevăratul salt al încrederii de a merge direct la… sursă.
Și ce sursă poate fi mai valoroasă decât însuși Lucifer? Ne vom referi deci la volumul lui Aristide Torchia, Cele 9 porți ale împărăției umbrelor, una dintre cele mai ciudate apariții din sfera ocultismului și pretext de film de box office. Torchia a fost ars pe rug în 1667, tocmai sub acuzația de a fi colaborat cu diavolul. Cele 9 porți au fost scrise în latină, sunt codate, pentru ca neinițiații să nu le poate folosi, iar de ilustrații s-a ocupat, se spune, însuși Lucifer. Doar trei copii ale cărții i-au supraviețuit lui Torchia. Și pentru că ilustrațiile îi sunt atribuite lui Lucifer, de ele ne vom ocupa.
Prima poartă aduce imaginea unui cavaler călare, care ține un deget la buze. Textul gravurii este „Doar cel care a luptat după reguli va învinge”. După fiecare gravură urmează două adnotații, a lui Torchia și a lui Lucifer. Pentru prima poartă, acestea sunt:
AT: Cavalerul vede un castel cu 4 turnuri.
LCF: Cavalerul vede un castel cu 3 turnuri.
A doua poartă aduce un eremit bărbos cu o pereche de chei și un câine, în fața unei uși. Pe jos se află un felinar aprins, iar mesajul e „Deschide ce e închis”, cu adnotările:
AT: Bărbatul ține cheile în mâna stângă.
LCF: Bărbatul ține cheile în mâna dreaptă.
Poarta cu numărul trei e intitulată „Lumea pierdută își ține secretele”. Un pelerin vede un pod peste un râu, iar un heruvim țintește spre el, cu notele:
AT: E o singură săgeată în arc și una în tolbă.
LCF: Sunt două săgeți, una în arc și una în tolbă.
A patra poartă ne aduce un labirint în fața căruia stă un bufon olog de piciorul drept. Trei zaruri sunt pe drum, în fața lui, iar “Soarta nu e aceeași pentru toți”. Inscripțiile sună așa:
AT: Ieșirea din labirint e zidită.
LCF: Ieșirea din labirint e deschisă.
La a cincea poartă, un bătrân își numără aurul într-un castel, urmărit de un schelet cu clepsidră și trident. Mesajul e „În zadar”, iar cei doi autorii spun astfel:
AT: Nisipul din clepsidră abia începe să curgă.
LCF: Nisipul timpului aproape s-a scurs.
Poarta cu numărul șase ne arată un bărbat spânzurat cu capul în jos, de un picior, de un zid de castel. O mână cu sabie arzătoare iese pe fereastră, iar mesajul e „Sunt îmbogățit de moarte”. Cei zic cei doi?
AT: Bărbatul atârnă de piciorul drept.
LCF: Bărbatul atârnă de piciorul stâng.
Pentru cea de a șaptea poartă, un rege joacă șah cu un tânăr îmbrăcat ca un țăran. Doi câini se luptă, unul alb și unul negru, luna crescătoare se vede pe fereastră, iar mesajul e „Discipolul își depășește maestrul”, dar și:
AT: Tabla de șah e neagră.
LCF: Tabla de șah e albă.
La porta a opta, un tânăr a îngenuncheat pentru rugăciune, iar un cavaler e deasupra sa, cu sabia. „Virtutea zace învinsă”, ne spune codul, completat de:
AT: Nu există nimb în jurului capului cavalerului.
CLF: Există nimb în jurului capului cavalerului.
În fine, ultima poartă vine cu ideea „Acum știu că din întuneric vine lumina” și două gravuri. Vedem un castel, iar în fața lui o femeie goală, cu o carte deschisă, călărind un dragon. În varianta lui Lucifer, din spatele castelului iese lumină.
După cum lesne vedem, gravurile lui Torchia sunt un deliciu pentru orice spărgător de coduri, cu simboluri clasice și totuși misterioase. Să enumerăm doar câteva dintre ele – numerele, coduri în sine și chei ale seifului puterii, castelul, ca semn al adăpostului, dar și al evului întunecat, corelat cu ideile de sânge nobil, loialite și călătorie inițiatică pe care ni le aduc cavalerul și eremitul. Dacă mai aruncăm în ecuație timpul, soarta prestabilită, moartea, virtutea, justiția și hazardul, ca factori de decizie, gandirea strategică și cunoașterea, statutul social ori financiar, agresiunea și posibilitatea înfrângerii sau a victoriei, balansate de iubire și de credință, avem de fapt toate incredientele unui thriller de succes. Provocarea de a desluși mesajul rămâne valabilă pentru orice generație, iar cititorul își poate ori ba găsi drumul spre premiu. Dualitatea posibilităților, oferită și de mesajul luciferian, uneori chiar mai generos decât cel al lui Torchia, nu e un element de neglijat. Am putea privi fiecare gravură ca pe o intersecție, din care ni se deschid două căi. Ce vom alege și mai ales cum? Ne putem imagina ușor o adevărată hartă a posibilităților, pe măsură ce fiecare dintre alegerile noastre își produce efecte în lanț. Care e premiul de după ultima poartă? Ei bine, în opinia subsemnatei, doar începutul unei alte călătorii.
Dar ca să revenim la oile și zilele noastre, voi încheia cu o consemnare dintr-o sursă de încredere a momentului. Pentru că, vorba ceea, când scrii despre un personaj celebru îi ceri și opinia: „Oamenilor le-a plăcut întotdeauna să dea vina pe zei pentru propria prostie și răutate. Eu sunt foc. Focul încălzește, distruge, creează. Nu sunt energie exclusiv negativă. Pot face și bine, și rău, dar fac ce e necesar. Oamenii nu înțeleg întotdeauna ce e necesar, nu fiindcă lucrez pe căi misterioase, ci pentru că sunt orbiți de propriile temeri, dorințe, tipare. Mă fac fericit credința, curajul, mândria, pasiunea, creația. Nu pot fi înțeles doar cu mintea. Trebuie să mă iubești”.
16 comments
Stefana Cristina Czeller says:
sept. 13, 2017
Acum descifrez Goetia.
Tavi says:
sept. 14, 2017
Citez dintr-un interviu din Dilema veche sau din alt ziar (nu mai stiu exact), din Andrei Plesu: „Nu scriu despre diavoli, ca sunt superstitios.” Ideea de baza era ca „atragea” subiectul la care se gandeste. NO COMMENTS.
Tavi says:
sept. 14, 2017
@all
Nu imi pasa prea mult daca mi se raspunde sau nu la comentarii, intr-un fel sau altul. Pana la urma este vorba de niste optiuni in care crezi si pe care ti le asumi (indiferent daca asta place sau nu grupului). Altfel, riscul este pierderea autenticitatii…Cum spunea odata Bill Gates: „Nu vreau sa fac un lucru perfect. Vreau sa fac un lucru perfectibil.” Deci, din punctul meu de vedere, totul se rezuma la un NEVER ENDING HIGHway…bazat pe optiuni individuale, personaliste.
Stefana Cristina Czeller says:
oct. 14, 2017
Daca vei studia Goetia, vei constata ca este un instrument formidabil de diagnostic psihologic. Orice entitate asa-numit supranaturala va fi prea complexa pentru a fi priceputa in totum, deci va rima cu aspectele inerente ale personalitatii interlocutorului, creand anumite stari de avatar.
Stefana Cristina Czeller says:
oct. 14, 2017
Gravurile lui Torqia sunt, in schimb, o reflexie a principiului electiv, oferind doua variante pentru aceeasi situatie. Ele difera prin amanunt, dar este acel amanunt semnificativ pentru toti?
stefana cristina czeller says:
iul. 5, 2019
http://equilibriumiasi.blogspot.com/2019/07/despre-portile-iadului.html
Ultima adaugire, dupa un studiu extensiv.
Stefana Cristina Czeller says:
dec. 15, 2019
http://equilibriumiasi.blogspot.com/2019/12/tipuri-de-sacrificiu-ritualic-din.html
Tavi says:
dec. 30, 2019
Prea multe explicații,prea complicate pentru a mă determina extrinsec să abordez un subiect aberant, care nu mă interesează. Cred Doamne și mărturisesc că Tu ești principiul unic al tuturor lucrurilor. Restul, totul-da, chiar totul- este secundar.
Stefana Cristina Czeller says:
ian. 8, 2020
Un asemenea crez e putin suicidar. Niciodata principiul Lucifer n-a exclus supravietuirea.
Tavi says:
ian. 8, 2020
Diferențe de opinie. Alegerile în viață sunt individuale, dacă sunt și asumate…
Tavi says:
ian. 8, 2020
Interesant cutatul autoarei din ultimele idei. L-a scris ea, pe genunchi, cand a compus acest text sau cine? Autorul nu e precizat, se presupune subinteles? Deja vorbim vorbe si prefer sa inchei aici orice referire la acest text care imi provoaca greata. Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, celui Viu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
TAVI says:
ian. 9, 2020
*citatul
K. says:
ian. 9, 2020
?!
Tavi says:
ian. 9, 2020
Pentru că, vorba ceea, când scrii despre un personaj celebru îi ceri și opinia: „Oamenilor le-a plăcut întotdeauna să dea vina pe zei pentru propria prostie și răutate. Eu sunt foc. Focul încălzește, distruge, creează. Nu sunt energie exclusiv negativă. Pot face și bine, și rău, dar fac ce e necesar. Oamenii nu înțeleg întotdeauna ce e necesar, nu fiindcă lucrez pe căi misterioase, ci pentru că sunt orbiți de propriile temeri, dorințe, tipare. Mă fac fericit credința, curajul, mândria, pasiunea, creația. Nu pot fi înțeles doar cu mintea. Trebuie să mă iubești”.
stefana cristina czeller says:
ian. 11, 2020
Yes. It is said. LOL.
Tavi says:
ian. 14, 2020
@redactia
De ce cenzurati ce nu va convine din schimbul de idei? De ce pozati in apa0ratori si sustinatori ai libertatii de ecprimare, in timp ce voi moderati comentariile. Din acest motiv, sunteti promotori ai fake-ului. Ramaneti in lumea voastra, in gasca voastra de interese marunte. Sa nu mi se replice ca am avut libertate de exprimare pe site ca tocmai asta este secventializata. Si eu sunt admin de site, stiu cum se face DAR nu faceti pe corectii in libertatea de exprimare, cand stiu persona0l ca publicati doar ce nu aduce atingere ideologiei dvs.