Industria jocurilor de computer a devenit astăzi una deosebit de prosperă, beneficiind de o piaţă de desfacere uriaşă. Hoardele de gameri din întreaga lume devorează acest gen de produse în cantităţi fabuloase, iar consolele Playstation şi X-Box sînt omniprezente şi fac o concurenţă serioasă televiziunii şi cinematografiei. Această formă specifică de entertainment atrage mai ales prin posibilitatea de a plonja în lumea imaginaţiei prefigurată în filme şi în literatură. Jocurile de computer oferă o experienţă hiperrealistă ce ar fi imposibilă în viaţa obişnuită, precum şi ocazia de a acţiona la nivele de toleranţă extreme în condiţii „mai bune şi mai sigure decît realitatea”, exerciţiul unei „priviri spre partea întunecată a străzii”.
De la primele prototipuri rudimentare, ca „Tetris” sau „Pacman”, apărute la sfîrşitul anilor ‘70, jocurile de computer au cunoscut o evoluţie spectaculoasă. Astăzi, consolele de jocuri video prezente în aproape orice casă depăşesc cu mult performanţele computerelor de bord ale navelor spaţiale cu ajutorul cărora omul a zburat pe Lună. Cele mai recente sînt superproducţii ale căror bugete le întrec pe cele ale unor filme hollywoodiene. Ele au devenit o formă de cinematografie interactivă, susţinută prin efortul celor mai talentaţi programatori, graficieni, actori, muzicieni şi scriitori. Scenariile lor complexe se disting printr-o înaltă calitate literară. Uneori, la realizarea coloanelor sonore participă orchestre simfonice şi solişti de operă, ca în cazul producţiei „Final Fantasy”, de exemplu. Subiectele anumitor jocuri demonstrează un potenţial dramatic deosebit şi chiar au inspirat producţii hollywoodiene de succes, ca „Tomb Raider”, „Resident Evil”, „Doom” sau „Hitman”.
Aceste condiţii favorabile au permis apariţia unei clase de jocuri intelectualiste, orientate spre un public adult, dintre care cel mai mare impact îl are genul survival horror. Ele integrează elemente de Role Playing Game (RPG) şi implică o interacţiune realistă a jucătorului cu personajele din mediul virtual. Jocurile survival horror se înscriu în concepţia de periplu interior a lui Jean Baudrillard, care constata că, astăzi, orice ins poate să exploreze printr-o astfel de călătorie implozivă universuri întregi fără ca să iasă din casă. Acestea ne propun „vieţi paralele”, similare celor ale personajului din filmul „Existenz”, pentru care serviciul la o benzinărie din viaţa reală este doar un banal apendice pentru fantastica sa existenţă virtuală.
Genul survival horror îşi plasează acţiunea în medii extrem de ostile şi solicită la maxim capacităţile jucătorului, care trece prin adevărate purgatorii. Violenţa acestui tip de experienţă devine un antidot pentru apatia generală indusă de mass-media mainstream. După completarea unui astfel de joc simţim o intensă stare de catharsis.
Cele mai reprezentative mostre ale genului sînt „Resident Evil” şi „Silent Hill”. Primul episod din „Resident Evil” a fost lansat în 1996 de către corporaţia japoneză Capcom, fiind conceput şi realizat de Shinji Mikami, care s-a inspirat din filmele cu zombi „Night Of The Living Dead” ale regizorului George A. Romero. Seria „Resident Evil” s-a bucurat de un succes atît de răsunător, încît a readus în actualitate peliculele de groază, care au devenit în ultimii ani unul din trendurile de bază ale filmului de divertisment. Tendinţa a culminat cu revenirea lui George Romero în cinematografie, după o pauză de creaţie îndelungată, Jocul „Resident Evil” are în centrul acţiunii confruntarea dintre odioasa corporaţie multinaţională Umbrella şi unitatea guvernamentală de elită S.T.A.R.S. Corporaţia Umbrella a creat un virus mutagen capabil să transforme toate formele de viaţă în zombi şi monştri înspăimîntători. Pentru a-l testa, Umbrella a lansat Virusul T asupra unui întreg oraş american, Raccoon City (Oraşul-Cobai). Misiunea membrilor S.T.A.R.S., Chris Redfield, Jill Valentine, Leon S. Kennedy şi Claire Redfield este să descopere adevărul despre corporaţia Umbrella şi să evadeze din Raccoon City înainte de răsăritul soarelui, cînd guvernul Statelor Unite a decis să „sterilizeze” oraşul invadat de zombi cu ajutorul unei rachete de croazieră cu focos nuclear. Un subiect care aminteşte de situaţiile apocaliptice din diverse zone de război din lumea reală. Bunăoară, acţiunea din „Resident Evil 5” se produce undeva într-o ţară africană. Jocul „Resident Evil” se desfăşoară într-o sinistră ambianţă în stil neo-gothic, întreţinută de o coloană sonoră ce aminteşte de serialul „X-Files”.
În 1999, corporaţia Konami a lansat jocul „Silent Hill”, realizat de Akira Yamaoka, autor al unei coloane sonore de excepţie, care îmbină influenţe industrial şi dark ambient. Personajele jocului sînt spirite rătăcite, captive în oraşul-fantomă Silent Hill (Colina Tăcerii), ai cărui locuitori au practicat ocultismul. Este o adevărată descindere în infern, ce are valoarea unei experienţe soteriologice. Dacă „Resident Evil” se menţinea într-un cadru relativ realist, atunci acţiunea din „Silent Hill” se desfăşoară pe multiple dimensiuni paralele, într-o lume mediană dintre viaţă şi moarte, în care visul şi halucinaţia fuzionează cu realitatea, amestec de dantescă „Divină Comedie” şi „Eraserhead”. Subiectele din „Silent Hill” amintesc de poveştile cu fantome reprezentate în teatrul Noh. De altfel, prezenţa unui element macabru pare a fi o trăsătură generală a culturii japoneze, determinată de specificul religiei nipone Shinto. Episodul 5 din seria „Silent Hill” a abordat tema războiului ca infern.
O altă remarcabilă producţie survival horror este „Alone In The Dark”, creaţie a companiei franceze Infogrames, inspirată de opera scriitorului H.P. Lovecraft. După succesul jocului „Resident Evil”, Shinji Mikami a realizat o nouă producţie tensionată, intitulată „Dino Crisis”, în care nişte experienţe ştiinţifice legate de studierea unei noi forme de energie provoacă o anomalie temporală, avînd drept consecinţă convergenţa lumii moderne cu era dinozaurilor. Iar „Dino Crisis 3” abordează o temă space opera. Acţiunea sa are loc pe o navă spaţială de pe orbita planetei Jupiter, un laborator genetic în care au fost create nenumărate fiinţe monstruoase pe baza ADN-ului dinozaurilor.
Şi în sfîrşit, jocul „Martian Gothic” se desfăşoară pe Marte, la o bază de cercetări unde a fost descoperită o formă de viaţă extraterestră extrem de ostilă. Noile autorităţi totalitare, care au preluat puterea pe Pămînt, doresc să obţină această formă de viaţă, pentru a o utiliza ca armă biologică. Destinul întregii umanităţi se află în mîinile unei echipe de trei astronauţi, reprezentanţi ai Asiei, Europei şi Americii. Dintre cei trei, numai doi se vor întoarce pe Pămînt.
Astfel de creaţii interactive reprezintă evoluţia genului ficţiunii în contextul noilor realităţi ale secolului 21. Eroii acestor ficţiuni exprimă vigoarea hibridă a generaţiei actuale, pentru care provocările aparent insurmontabile ale viitorului constituie un mod de viaţă.
Un trailer al jocului „Resident Evil 3”:
Un trailer al jocului „Silent Hill 2”:
Unul dintre finalurile alternative ale jocului „Silent Hill 2”:
Un intro al jocului „Dino Crisis 2”:
Un intro al jocului „Martian Gothic”:
Marcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectuluiMegatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.
A obţinut recent Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2011 pentru volumul Cărtea viselor.
Blog personal: http://marcelgherman.blogspot.com
