Pe Raymond Clarinard l-am cunoscut în 2016, la Târgu Mureș, la Festivalul Internaţional al Televiziunilor şi Producătorilor Independenţi Simfest, ediţia a XIII-a. Acolo, la Școala de Vară, redactorul-șef adjunct al Courier International a susținut o conferință pe tema situației literaturii în Ucraina.
Aceea a fost ocazia ca cei prezenți să afle că, în afară de Franța, jurnalism și literatura fantastică, autorul e îndrăgostit, în egală măsură, de Ucraina și România. Orice prilej de a vizita aceste două țări e un motiv de bucurie pentru ziaristul dornic să vadă cât mai multe locuri, să cunoască tot mai mulți oameni, alături de care se simte mereu ca acasă.
Deși lansarea oficială în România a volumului de față a avut loc în primăvară la librăria „Dorian Gray” din Constanța, am preferat să-mi procur un exemplar cu autograf la Festivalul de Carte și Muzică Libris din Brașov, în iulie, unde autorul a vorbit despre apariția volumului în Franța în 2012, traducerea din Ucraina, apoi cea românească, precum și despre sentimentele puternice avute atunci când poate comunica direct cu cititorii din țările respective.
Modalitatea aleasă de Clarinard pentru a zugrăvi atât atmosfera locurilor descrise cât și contextul geo-politic în care se desfășoară acțiunile cărților este de a construi o intrigă polițistă și una fantastică, astfel încât planul real să se suprapună peste un altul posibil.
„Logodnica neagră” este demonstrația perfectă, deoarece are debutul unui „crime” tradițional și finalul unui „fantasy”. Însă, de la prima la ultima pagină, firul epic se derulează discret prin Kievul primului deceniu al mileniului trei, pentru a poposi un timp în fața unui personaj fantastic omniscient și omnipotent. Deznodământul ar putea crea confuzie în mintea cititorului, dacă nu am fi puși în gardă că acesta este doar primul volum dintr-o trilogie, sfârșitul poveștii fiind încă departe.
Fin observator al mediului înconjurător dar și al firii umane, istoricul și jurnalistul Raymond Clarinard descrie capitala ucraineană văzută prin ochii căpitanului Danilo Calenco, dar și ai naratorului obiectiv ce-l însoțește pe acesta prin oraș și prin împrejurimi.
Chemat la locul unei crime multiple pe cheiul Niprului, ofițerul e uimit de violența manifestată de agresor. Ajutat de subordonatul său Bohdan Pavliuc, reușește să aresteze o suspectă, însă aceasta refuză să comunice cu forțele de ordine. Pe perioada șederii sale în arest sunt înregistrate alte omucideri, fapt ce sugerează îndoiala în ce privește vinovăția femeii sau existența unui imitator. Cum una dintre victime este angajatul FBI în capitala Ucrainei, americanii obțin custodia suspectei. Aceasta profită de slăbiciunea unui ofițer american și evadează.
Cam acestea sunt, în mare, faptele primei jumătăți a volumului. Poate părea un clișeu ca polițistul ucrainean să fie trecut de patruzeci de ani, divorțat și tatăl unei fete. Însă minusurile din viața sa personală devin plusuri pentru cea profesională, Calenco având disponibilitatea de a continua propria sa anchetă și de a răspunde unor mesaje misterioase primite pe telefonul mobil.
Departe de a fi un roman polițist cu accente fantasy, „Logodnica neagră” este tabloul unei capitale est-europene la un moment dat, cu problemele specifice generate de corupție, fenomenul de migrare, neajunsuri economice. Cititorul nu merge doar pe străzile orașului, nu cunoaște personaje din diverse pături sociale, ci este chiar invitat la una dintre mesele copioase organizate de locotenentul Pavliuc, ocazie potrivită de a se simți integrat într-un grup de prieteni și a descoperi feluri de mâncare tradiționale, având la bază ingredientele specifice așezării de pe malul râului.
Pornit în căutarea străinei misterioase, Calenco e atras într-o realitate paralelă, statutul său de urmăritor schimbându-se cu cel de urmărit și viceversa, pe parcursul ultimelor pagini. Cum istorisirea e departe de a-și fi găsit o încheiere care să explice originile dar și motivația ciudatei străine și ale apropiaților săi, nu ne rămâne decât să așteptăm cu nerăbdare următoarele două volume ale trilogiei, încrezători în măiestria autorului de a manipula personaje credibile în situații mai mult sau mai puțin reale.