Constantin Pavel este scriitor de SF, editor, redactor de carte și de revistă și întemeietorul editurii PavCon, editură bivalentă, activând în domeniul literaturii SF și a celei de specialitate, în domeniul dezvoltării personale. Este un veteran al SF-ului românesc, activând în acest domeniu încă din anii ’90.

Bună ziua, Constantin, şi mulţumesc în numele echipei pentru că ai acceptat invitația de a ne spune câteva cuvinte.

Bună, Alex! Îi salut cu bucurie pe toţi cititorii Gazetei SF, care sunt printre cei mai inteligenți oameni tocmai pentru că citesc SF!

 

Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca autor și cititor. Ce urmărești în cărțile pe care le-ai publicat, ce apreciezi la o carte pe care-o citești?

Cititorul din mine caută cu încântare fiorul descoperirii de lucruri noi, de spații noi, de emoții noi și de cunoaștere; am rămas ancorat, se pare, din acest punct de vedere, în anii copilăriei și adolescenței, atunci când am cunoscut vastitatea și complexitatea lumii, a Universului, prin intermediul lecturilor. Tocmai de aceea sunt în continuare atras de space-opera, de aventurile fantastice și de lumile neexistente, dar atât de real create de scriitorii talentați.

Ca autor, am căutat că urmez aceeași linie directoare și scrierile mele sunt încărcate de aventuri care se petrec în alte spații, în alte lumi; sunt populate cu eroi iconici, determinându-l pe cititor să-i țină minte și să se reîntoarcă la ei cu plăcere. Fiind un fan al lui Stephen King și Dean Koontz, mi-am lăsat mâna să scrie și ceva horror, dar am ales ca decor al acțiunilor spațiile autohtone, extrăgându-mi ideile și energia din poveștile cu strigoi, zmei și iele pe care le auzeam de la bunicii mei și de la invitații lor, în serile lungi de iarnă ale copilăriei mele, la gura sobei.

În cărțile pe care le alegem spre publicare la editura Pavcon urmărim, în primul rând, valoarea scriiturii, a ideii și a realizării ”Efectului Wow!”. Apreciez de fiecare dată, atunci când primim un nou manuscris, senzația aceea de cădere în aventură pe care ți-o oferă o carte bună după primele 30 de pagini. Când nu se întâmplă asta, dar cartea e bună totuși, retrimitem manuscrisul autorului spre revizuire.

 

Câteva vorbe despre cărțile tale SF&F: „Extra-Terestrul”, „Rangkook”, „Sawtooth”, „Auro Luck”. Care sunt poveștile lor? Am uitat ceva?

„Extra-Terestrul” este un volum de povestiri publicate în anii ’90 în revistele și almanahurile de gen din România. Povestirea care dă titlul cărții vorbește despre imposibilitatea procreării rasei umane în condiții de imponderabilitate, extra-terestrul fiind, de fapt, primul om născut în spațiul din afara Terrei, pe Stația Spațială. Am urmărit să scot în evidență tragedia vieții unei astfel de ființe umane și, în final, cred că mi-a reușit.

„Rangkook” este cea dintâi nuvelă din Seria aventurilor detectivului spațial Ray Garren deCase, un fost poliţist care se aruncă într-o mulțime de misiuni, pe diverse planete din Zona Colonizată, pentru a rezolva mistere pe care nimeni altcineva nu e în stare să le rezolve. În aventura de față, el poposește pe o planetă de o frumusețe fantastică, transformată de un prieten de-al lui în stațiune turistică pentru bogătași. Un singur munte pe întreaga planetă, înalt de peste 25.000 de metri, o tânără uluitor de frumoasă, băștinașii numiți rangkooki și… misterul dispariției unor turiști, într-o cheie pe care niciun cititori n-a izbutit să o descopere, decât la finalul cărții.

„Sawtooth” are în spate o întâmplare reală, petrecută prin anii ’70 la Bâlea Lac, când niște militari în termen au fost atacați câteva seri la rând de o arătare diavolească, o ființă bipedă, uriașă, cu gheare ascuțite, care a băgat groaza în bieții soldați. Am săpat un pic și am descoperit că bestia apăruse în multe locuri de pe Pământ, aproape pe toate continentele și ceea ce m-a frapat a fost faptul că aparițiile sale s-au petrecut în preajma unor zone denumite „Strunga Dracului”; inclusiv în zona Bâlea există o astfel de culme stâncoasă, închisă cu ani de zile în urmă, din cauza unor misterioase căderi de stânci, care poartă exact această denumire. Apoi, la o simplă căutare pe Google Maps, veți putea descoperi multe astfel de „strungărețe”, în tot felul de zone… Și mai toți localnicii, dacă îi tragi bine de limbă, vorbesc despre arătări diavolești care bântuie pe-acolo din când în când. Pentru un iubitor de SF și de horror, o astfel de poveste este mană cerească… Așa că, „Sawtooth” caută să explice misterul și să ofere cititorilor o poveste antrenantă de la un capăt la celălalt, în care sunt implicați doi frați, unul scriitor, celălalt polițist, o soție disperată, șerifi și… multă armată.

„Auro Luck” este un roman din Seria România sub Asediu – inițiată și îngrijită de scriitorul focșănean Florin Purluca –, în care am ales să „distrug” Bucureștiul prin intermediul… aurolacilor trăitori în subteranele capitalei. Nimeni nu știe câți sunt, nicio autoritate nu are… autoritate pe teritoriile lor, iar când aceștia sunt adunați sub conducerea unei… entități milenare, reînviată de o fetiță care o descoperă într-unul din tunelurile străvechi de sub Piața Circului, întreaga existență a bucureștenilor se schimbă dramatic. Polițiști, armată, teroare, sânge, incendii, cutremure, groază… și o tânără studentă la jurnalism, în practică la un mare ziar, care devine cheia întregii aventuri!

Aș mai vorbi un pic și despre „Scornituri spăimântătoare”, un volumaș în care am adunat, de-a lungul anilor, de prin toate zonele importante ale țării, povești de groază autohtone, cu strigoi, iele, zmei, „aia cu coasa” și chiar… extratereștri! Sper să vă placă, fiindcă, între timp, s-au mai adunat încă pe-atâtea scornituri culese de pe la oameni, care vor apărea într-un viitor volum…

 

Acum povestește-ne câte ceva despre viața de editor. Ai o experiență bogată, activitatea ta începând în secolul trecut, în altă eră, practic. Poți face o comparație între satisfacția editării și tipăririi de cărți și reviste atunci și acum?

Am început să lucrez în acest domeniu în 1992 și am putut învăța „meserie” de la unii dintre cei mai buni și apreciați editori, redactori și oameni de carte din domeniul SF-ului românesc. Le mulțumesc din suflet tuturor, fiindcă ei m-au format. Școala de la „Știință și Tehnică” și „CPSF Anticipația” nu se uită niciodată!

În anii aceia de început de libertate exista un entuziasm fantastic și, coroborat cu lipsa de legislație în domeniu, oferea un spațiu deschis aidoma câmpiilor întinse ale Vestului Sălbatic, unde oricine dorea să plece într-o aventură, o putea face! Lipsa de cărți, de reviste, de libertate, a făcut ca primul deceniu de după lovitura de stat din ’89 să ofere editorilor o piață care absorbea, practic, aproape orice se tipărea. Am avut astfel acces la aproape toate operele de căpătâi ale SF-ului internațional și oricine lucra în acest domeniu trăia satisfacția miilor ori chiar zecilor de mii de cititori!

Acum… lucrurile au intrat pe făgașul normal, există legi, există sisteme, există marketing și, mai ales, există o economie de piață. Pentru un editor care iubește din adâncul inimii ceea ce face, satisfacția de a publica revistă și carte a rămas aceeași, însă fără suport din alte businessuri, fără un marketing eficient și fără sisteme logistice bine puse la punct, o editură mică poate cu greu supraviețui pe piața românească de acum. Însă cititori există și vor exista tot timpul. Important este ca oamenii să trăiască într-un mediu în care cititul are sens și noi, la Pavcon Grup, ne străduim să (re)creăm acest mediu.

 

Ești întemeietorul editurii Pavcon, editură care, de la an la an, scoate tot mai multe titluri SF&F românești, atât de acum, cât și de cu un sfert de secol sau chiar mai mult înainte. De ce ați găsit necesară înființarea unei edituri în România? Ce anume vreți să faceți diferit față de celelalte edituri existente pe piață?

Vreme de 15 ani m-am ocupat de domeniul dezvoltării personale şi profesionale, purtând cu mine microbul SF-ului, care nu a încetat să mă roadă și să își ceară tributul, undeva, adânc, într-un colț al inimii. Aventura a reînceput în vara lui 2015, când am decis să îmi iau cu mine în concendiu, ca lecturi de vacanță, în loc de cărți de dezvoltare personală, cărțile SF care mi-au fermecat adolescența și tinerețea: „Fundația”, „Dune”, saga lui „Ender”, „Sfârșitul copilăriei”, seria „Roboților” lui Asimov… Și microbul acela s-a răspândit cu atâta repeziciune, încât, după o săptămână, eram mai înflăcărat ca la începuturile mele la „Anticipația”!

15 ani de business își lasă amprenta, așa că… n-a durat mai mult de șase luni până când planul editorial al „Colecției Science-Fiction” de la Pavcon a fost definitivat. Inițial a fost un plan pe 5 ani; anul acesta l-am extins pe 10, fiindcă am încredere în scriitorii români și am realizat, în cei aproape 3 ani de când am lansat Colecția, că valoarea literară a textelor românești ne poate așeza cu fruntea sus pe piața internațională de carte!

Am depășit, iată, suta de cărți în Colecția Science-Fiction și cei aproape 30 de scriitori publicați de noi – printre care și mulți debutanți – sunt din ce în ce mai apreciați de către cititorii români din țară și din străinătate. Iar acesta e unul dintre motoarele care duc mai departe proiectul. Și ne axăm strict pe autorii români fiindcă noi credem în ei cu toată tăria și oricine investește în români va avea foarte mult de câștigat în viitor!

Ce facem diferit? Nici nu ştiu dacă facem ceva diferit faţă de alte edituri… Poate o serie de sisteme interne care oferă claritate proiectului, atât pentru editori, cât și pentru autori. Rămâne însă ca autorii şi cititorii noştri să dea un răspuns mai detaliat la această întrebare… Poate chiar vom face un sondaj pe această temă, să aflăm mai concret ce ne diferențiază. Mulțumesc!

 

Câteva cuvinte și despre „CSF”, ambițiosul proiect la care tu împreună cu inimoasa ta editură l-ai demarat. De ce revistă tipărită acum?

„CSF – Colecția Science Fiction” e unul din pilonii planului și proiectului nostru editorial. O revistă e un vehicul în care pot urca mulți debutanți, e o platformă de lucru pentru toți pasionații unui domeniu literar, iar CSF a apărut ca o necesitate atât pentru scriitorii care ni s-au alăturat, cât și pentru cititorii noștri. Pentru o editură, o revistă e o pepinieră atât de scriitori, cât și de cititori. Și la fel cum fac marile cluburi de fotbal, care își cresc viitorii fotbaliști la echipe mai mici, așa creștem și noi scriitorii debutanți și cititorii fără răbdare, în revista CSF.

În ziua de azi ne confruntăm cu un mare deficit de atenție, mai ales din partea tinerei generații, iar povestirile de câteva pagini dintr-o revistă sunt antreul care face trecerea spre Colecția de cărți, spre transformarea din „cititor de plăcere” în „cititor profesionist”.

CSF-ul a fost gândită ca o revistă pentru liceeni, pentru adolescenți și tineri, căci se tot spune că aceștia nu mai citesc. Ei bine, noi dorim să infirmăm asta și să demonstrăm că ai noștri copii citesc, sunt interesați de știință, de visare, de frumosul pe care literatura ni-l oferă cu atâta dărnicie. Tocmai de aceea am reînființat acum câteva luni Cenaclul Planetar – la Universitatea Dimitrie Cantemir, din București – și e o bucurie pentru noi să constatăm că tinerii caută un astfel de mediu și se hrănesc cu roadele muncii scriitorilor și editorilor români, reviste și cărți. Îmi aduc aminte cu amuzament de o întâmplare de acum două luni, când, prezentând revista într-un grup de tineri, unul dintre ei a zis: „Dați-mi un motiv s-o citesc!”, iar răspunsul primit de la o tânără i-a făcut pe toți să izbucnească în râs: „Te face neprost!”.

De ce o revistă pe hârtie? Fiindcă poate fi… colecționată. Dincolo de conținut, ea capătă valoare ca obiect și menirea ei secundară e să fie colecționată, să i se dedice un raft întreg în bibliotecă, să încânte sufletul și din acest punct de vedere. Eu am aproape toată Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice Anticipația, am toate Almanahurile Anticipația și e o reală bucurie să le văd, să le simt ale mele, să le dețin! Oamenii se atașează de lucruri, de obiecte, nu de biți…

 

Ce planuri de viitor ai? Să ne așteptăm la noutăți editoriale în perioada următoare de la tine ca autor sau doar ca editor?

Ca editor, Colecția Science-Fiction de la Pavcon va continua să crească din ce în ce mai frumos, oferind cititorilor atât SF contemporan, cât și reeditări ale unor opere clasice ale genului românesc. Anul acesta vom depăși cu siguranță numărul 150 în Colecție. De asemenea, sumarele pentru revista CSF sunt gata până la numărul 6, cel aferent lunii decembrie. Chiar au fost surprinși unii autori să primească răspuns că vor fi publicați în CSF abia în 2020, însă așa merg lucrurile în mod natural. În plus – și fac această dezvăluire în premieră aici – pregătim un Număr Special al CSF care va conține traducerile unora dintre cei mai buni autori SF din lume în acest moment. De altfel, revista CSF o să-și obișnuiască abonații cu astfel de surprize an de an…

Ca autor acum… Scriu la două romane din Seria detectivului spațial Ray Garren deCase („Roboții de pe Phya” și „Doi ani pe Zortha”), la volumulul de povestiri horror de care am amintit, precum și la un roman de o mai largă întindere (o trilogie), început cu mai bine de 20 de ani în urmă, denumit „Apostol pierdut”. De asemenea, se concretizează un volumaș cu povestiri amuzante pentru copii, „Aventurile omulețului verde” – fiindcă mă împinge de la spate nepoțelul meu, căruia i-am citit câteva și s-a amuzat teribil de tare; un volum pentru adolescenți, denumit provizoriu „Tagma Cavalerilor”…

 

Ce sfaturi le-ai da scriitorilor publicați de Gazeta SF, care doresc să debuteze în volum?

Să scrie de trei ori mai multe povestiri decât au nevoie pentru un volum. Și să își asculte redactorii de carte și editorii, să lucreze împreună cu ei. O carte prima oară se scrie, apoi se finisează, la fel ca o casă: o ridici mai întâi, îi pui acoperișul, după care începi s-o înfrumusețezi. Mulți debutanți nu înțeleg că trimițând la o editură o carte „neînfrumusețată” e ca și când l-ai invita pe editor în casa ta neterminată, cu pereții goi, doar cărămizi și ciment netencuite. Oamenii apreciază lucrurile terminate și bine finisate, iar cel mai bun sfat pentru un debutant este să caute doi, trei scriitori profesioniști cărora să le dea spre lecturare lucrările lor, să muncească pe texte potrivit sugestiilor primite de la aceștia și abia după aceea ce trimită manuscrisele la edituri. În caz contrar, se vor frustra că nu le sunt aprobate cărțile, iar a doua oară editurile care i-au refuzat vor fi și mai circumspecte cu noile lor creații; din păcate, în felul acesta, un scriitor care poate are un potențial uriaș, se va pierde pentru totdeauna…

Și pentru că tot veni vorba, ce calități ar trebui să aibă o carte pentru a fi luată în seamă de editura Pavcon?

Să întrunească o singură condiție: „Efectul Wow”! Dacă citești primele 30 de pagini, să te lase cu gura căscată. Iar la final să rămâi siderat, încântat, bulversat, bucuros și cu o imensă părere de rău că s-a terminat…

 

Mulțumim!

Și eu vă mulțumesc! Fiți ceea ce vreți să fiți și nu uitați să iubiți!