Interviu cu scriitorul Adrian Mihălțianu

          Dacă în urmă cu un an numele Adrian Mihălțianu era aproape total necunoscut pentru cititorul român de SF, după debutul în prestigioasa colecție Nautilus a editurii Nemira despre acest autor și despre opera sa, „Terra XXI”, din care deocamdată a fost publicat în România doar primul volum, „Epoca inocenței”, s-a vorbit foarte mult. Și pe bună dreptate, dacă ne gândim la complexitatea operei și la vastitatea explorării mentale a viitorului pe care ea o propune. Să schimbăm și noi câteva vorbe cu SF-istul Adrian Mihălțianu.

          Bună, Adrian, și mulțumim pentru cartea oferită ca premiu și pentru timpul pe care ni-l dăruiești. Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca cititor. Care sunt cărțile care te-au format ca autor de SF?

          Nu atât cărțile, cât filmele. Asimov, Clarke, Dick, dar la fel de mult și seriile Star Trek, Battlestar Galactica sau bijuteriile de SF ale anilor ‘80. Abia de curând am reluat legătura cu scriitura SF contemporană și mai am mult de recuperat aici.

          Acum vorbește-ne despre tine ca autor. Ce dorești să transmiți? Cum ai vrea să fii privit de către cititorii tăi?

          Nu sunt un personaj sofisticat, iar asta bănuiesc că se vede din cartea mea. Tânjesc după un SF ancorat cât se poate de mult în realitate – realitatea viitorului imediat și apropiat. Încerc să evit proiecția unor probleme actuale pe o scenă viitoare, pentru că sunt de părere că viitorul are propriile lui probleme, de multe ori prezentate doar romanțat în cărțile de SF. Din acest motiv, m-aș bucura să fiu privit ca un scriitor care te face să-ți pui probleme cu privire la un viitor pe care, de altfel, ai toate șansele să-l trăiești. Mai puțină ficțiune și mai multă știință, fie că e vorba de hard science sau de știință politică, de sociologie, de psihologie.

          Prezintă-ne, te rugăm, volumul „Epoca inocenței”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e povestea din spatele poveștilor de acolo?

          Epoca inocenței este primul volum dintr-o saga care se va întinde pe mai mult de un secol. Vorbește despre viitorul imediat și apropiat – următorii treizeci de ani. Aș putea spune că e o carte care vrea să te tragă de mânecă și să te uiți la ce se prea poate să te aștepte în viitorul tău, personal. Nu e pură ficțiune – unele personaje sunt inspirate de oameni care chiar trăiesc azi, iar problemele ridicate ne așteaptă după colț. Nu e nici pură obsesie tehnologică – deși insist pe modul în care tehnologia ne transformă, m-a preocupat și modul în care reacționează oameni obișnuiți în situații în care deciziile lor contează enorm pentru omenire.

          În spatele poveștii se află foarte multă muncă de documentare, pentru că am încercat (nu știu cât am și reușit) să fiu cât mai exact din punct de vedere științific și istoric. Am rămas uimit să văd că unele dintre problemele amartizării descrise în Epoca Inocenței, scrise cu ani în urmă (chiar dacă în română cartea a fost publicată abia în primăvara asta), sunt prezentate similar în seria Mars de pe Netflix, produsă în acest an. Până la urmă, poate că așa și trebuie, nu?

          Vorbește-ne și despre seria Terra XXI, proiectul foarte extins la care lucrezi. Încotro se îndreaptă?

          O, nu o să vă placă încotro se îndreaptă! Volumul doi este terminat și va apărea la Nemira în primăvara lui 2018, dacă totul merge bine în corectură. Epoca inocenței nu este câtuși de puțin inocentă, iar titlul volumului doi, care se concentrează pe anul 2058, este „Apusul”. Aș vrea să fiu optimist cu privire la viitor – și, pe termen lung, chiar sunt. Dar pentru următorii patruzeci de ani nu-mi pot permite prea mult optimism, iar asta se vede în cele două cărți.

          Cei care au citit primul volum se pot aștepta, din nou, la foarte multă acțiune, la reîntâlnirea cu multe dintre personajele din primul volum, doisprezece ani mai târziu, precum și la o societate umană care nu mai are, pur și simplu, timp să continue așa cum o facem noi azi, risipindu-ne resursele și viitorul cu o veselie demnă de azilurile de nebuni.

          La ce altceva să ne așteptăm pe viitor de la autorul Adrian Mihălțianu?

          În următoarele luni, poate chiar până la apariția volumului doi, la una sau două povestiri scurte, poate în alt registru. Apoi voi relua munca la volumul trei, pe care-l am deja în cap și care așteaptă să iasă de acolo. Sper să reușesc să mențin un ritm autoimpus, de un volum pe an.

          Dar despre experiența publicării pe Amazon ce ne poți spune? Ce învățăminte ai tras din acea experiență?

          În măsura în care ai acces la un editor foarte bun pentru cartea ta, poți să publici pe Amazon – e mai rapid și mai simplu decât să publici printr-o editură. Poți vedea rapid și reacția publicului la cartea ta, în măsura în care faci campanii în care o dai gratis și aștepți feedback.

          Merită să publici în limba engleză, nu în română, însă pentru asta trebuie să ai parte și de o traducere foarte, foarte bună în engleză, făcută de un vorbitor nativ. Aș mai repeta experiența, dar m-aș îndrepta, mai degrabă, spre una dintre marile reviste de SF care acceptă povestiri scurte. Abia după două-trei materiale publicate m-aș mai încumeta la publicare pe cont propriu.

          Pe de altă parte, sprijinul unei edituri mari din România este uriaș – atât ca sfaturi, editare, cât și ca susținere pe piață. Însă trebuie foarte multă muncă, indiferent ce cale alegi – cel puțin câteva cărți și câteva povestiri scurte publicate, la un nivel consecvent de bun pentru a începe să-ți faci o masă critică de fani care să te cumpere și să te promoveze. Dacă vrei să faci o carieră din scriitură, trebuie să o tratezi ca atare și să-i dedici foarte mult timp. Amazon îți răpește timp suplimentar pe marketingul propriu. Iar dacă nu ai bani de promovare, trebuie să compensezi prin scris – articole pe Medium, din nou povestiri scurte și multe altele care să-ți facă un nume. Abia apoi poți recolta un număr decent de cititori.

          Ce sfaturi ai da unui autor care dorește să debuteze în volum propriu?

          Să nu ezite să-l scrie cap-coadă, așa cum îi vine. Apoi să-l corecteze de două-trei ori personal. Să-l dea către două persoane de încredere, care să-i vină cu un prim feedback. Abia apoi – și după ce ascultă și aplică cu atenție cel puțin o parte din feedbackul primit, să propună cartea către o editură din România sau să încerce self-publishingul (disponibil și în România, dar calitatea tipăriturii Amazon e fără egal).

          Ajută foarte mult să aibă o prezență social media activă și reală. Activă, adică să arate că e preocupat de lucrurile din prezentul imediat, pentru că altfel nici nu poate fi un scriitor bun. Reală, adică să-și extindă și exerseze scriitura pe teme cu impact imediat, direct. Indiferent cum alege să se exprime – satiră, editorialistică, blog, microblogging, vlogging, va deveni cunoscut unui bazin de cititori mult, mult mai mare decât cel pe care-l au mulți dintre scriitorii noștri, mulțumiți cu câteva sute de cititori care le cumpără cărțile și atât. Un articol bun poate ajunge la zeci de mii de oameni, iar dintre ei se vor tria apoi și cititorii.

          La final, câteva vorbe pentru câștigătorului concursului, te rog!

          Sper să-ți placă această carte, și sper să te inspire să faci un viitor mai bun decât cel descris în ea. Avem mare nevoie de asta!

          Mulțumim!