H.P. Lovecraft sau evadarea în fantasmatic

În toate timpurile oamenii au manifestat o adevărată obsesie pentru transgresarea frontierei dintre realitate şi imaginar şi pentru evadarea în lumi fantastice, aflându-şi împlinirea într-o fantezie, ca un ultim refugiu în faţa suferinţelor vieţii. Adesea această atitudine se poate transforma chiar într-o formă de respingere a realităţii. Cu siguranţă, miturile şi legendele cele mai incredibile pe care şi le povesteau cu atâta pasiune strămoşii de toate rasele şi neamurile îşi au o raţiune în natura umană. Există o adevărată magie a poveştilor, al cărei secret fusese cunoscut de cei de demult, o vrajă a iluziei care în anumite condiţii poate acţiona asupra realităţii, metamorfozând-o în mod spectaculos. Mai târziu, literatura şi-a făcut o profesiune de credinţă din explorarea imaginarului.

Scriitorul Howard Phillips Lovecraft (1890-1937) a fost unul dintre cei mai activi exponenţi ai „luptei împotriva realităţii”. Într-unul dintre eseurile sale, Lovecraft şi-a afirmat angajamentul de a se opune legilor naturii, ca veritabilă sursă a suferinţei umane, prin puterea imaginaţiei. Peste decenii, Michel Houellebecq, care a avut şi el parte de un destin dramatic, va semna o biografie a lui H.P. Lovecraft, pe care o va intitula Împotriva lumii, împotriva vieţii.

Lovecraft a fost unul dintre cei mai influenţi scriitori americani. Povestirile sale fantastice şi de groază au inspirat sute de prozatori, un exemplu celebru fiind cel al lui Jorge Luis Borges, care i-a dedicat schiţa There are more things, iar pentru Ray Bradbury şi Stephen King acestea au constituit lectura preferată în adolescenţă. Creaţia lui H.P. Lovecraft a avut un impact imens asupra cinematografiei, prin superproducţiile unor regizori precum John Carpenter, David Lynch sau Ridley Scott, asupra artei plastice (H.R. Giger), asupra muzicii (în genurile black metal, industrial şi dark ambient) şi asupra industriei jocurilor de computer (Dark Seed, Alone in the Dark, Resident Evil, Silent Hill).

În România, proza lui H.P. Lovecraft este cunoscută şi apreciată, ceea ce nu se poate spune despre mediul literar basarabean, în care el rămâne încă un nume care nu spune mare lucru. Aş dori să profit de ocazie pentru a-i încuraja pe cititorii autohtoni să descopere opera literară a acestui autor original, prin intermediul versiunilor pe Internet disponibile în engleză, care, conform legislaţiei Statelor Unite şi a Uniunii Europene, fac parte din Domeniul Public şi sunt accesibile gratuit. Au existat şi o serie de traduceri în română ale cărţilor sale, printre care şi romanul Munţii nebuniei, apărut recent la Editura Millennium.

S-a născut în localitatea Providence, Rhode Island. Atunci când avea trei ani, tatăl său, un comis-voiajor, a suferit un atac nervos şi a fost internat într-un azil psihiatric, unde avea să moară în urma unei afecţiuni renale. Mai târziu, mama sa a fost închisă şi ea într-un azil, unde a decedat în timpul unei intervenţii chirurgicale nereuşite. Ajuns la maturitate, scriitorul s-a confruntat cu mari dificultăţi financiare, unicul său venit fiind micile onorarii pe care le primea pentru povestirile publicate în reviste SF pulp.

Pe parcursul vieţii sale, s-a dedicat scrisului cu o pasiune furibundă, ca şi cum ar fi încercat astfel să se opună sorţii. Prozele sale sunt dominate de tema alienării, anxietăţii şi ororii în faţa necunoscutului. L-au inspirat poveştile gotice pe care i le spunea în copilărie unchiul său şi, mai târziu, opera lui Edgar Poe şi povestirile fantastice de inspiraţie onirică ale Lordului Dunsany. A întreţinut o corespondenţă activă cu mulţi alţi scriitori şi a contribuit la formarea unui întreg curent literar ce a marcat profund cultura americană contemporană. Printre prietenii săi literari s-a numărat şi Robert E. Howard, autorul romanelor despre Conan Barbarul, care avea să se sinucidă după ce a aflat că mama sa suferea de o boală incurabilă. H.P. Lovecraft a plecat din viaţă la vârsta de 47 ani, din cauza unui cancer şi a inaniţiei.

Probabil cea mai cunoscută nuvelă a lui H.P. Lovecraft este Call of Cthulhu (Chemarea lui Cthulhu), despre un monstru antediluvian, simbol al răului absolut, a cărui resuscitare aduce sfârşitul lumii. Unicul său roman, At The Mountains of Madness (Munţii nebuniei), scris sub forma unui jurnal fictiv, descrie o expediţie antropologică în Antarctida, care conduce la descoperirea urmelor unei vechi civilizaţii extraterestre, ale cărei specimene aveau aspectul unor stele de mare. Acţiunea romanului continuă într-un oraş halucinant construit cu milioane de ani în urmă, unde membrii expediţiei află istoria tristă a acestei rase străine. Dintre cei doi oameni de ştiinţă care rămân teferi în final, unul reuşeşte să se întoarcă în lumea civilizată, pentru a-i avertiza pe viitorii călători, în schimb celălalt păşeşte dincolo de marele prag şi ajunge captiv într-un tărâm al haosului şi nebuniei neţărmuite.

În nuvela The Dunwich Horror (Groaza din Dunwich), un alt rău străvechi este readus la lumină în orăşelul Dunwich, dar lumea este salvată în ultimul moment de nişte savanţi de la aşa-numitul Institut Miskatonic, o organizaţie fictivă imaginată de Lovecraft. În Colour Out Of Space (Culoarea ivită din spaţiu), un parazit extraterestru este adus pe Pământ împreună cu un meteorit.

Povestirea Beyond The Wall of Sleep (Dincolo de zidul somnului) are ca protagonist o persoană alienată care în delirul ei se închipuie un erou cu puteri supranaturale, implicat într-o luptă disperată cu antipodul său. Iar personajul din Polaris visează un vis pe câteva nivele, pe unul dintre ele acesta fiind salvatorul unui tărâm de basm ameninţat de o invazie.

Naratorul povestirii The White Ship (Corabia albă) descrie o călătorie simbolică spre frontierele imaginaţiei, la bordul unei nave, curmată în momentul când aceasta se prăbuşeşte în prăpastia de la marginea lumii. În Nyathotep, personajul omonim reprezintă un simbol al progresului ştiinţific privit ca un fenomen apocaliptic. Exploratorul din The Nameless City (Oraşul fără nume) descinde în subteranele unei necropole pierdute în inima deşertului, care aparţinuse unor oameni-reptile şi se cufundă fără cale de întoarcere în infern. Şi în sfârşit, povestirea The Music of Erich Zann înfăţişează un compozitor care creează o muzică vrăjită. Fereastra mansardei sale se deschide spre o altă lume.

Aş dori să închei cu o remarcă specială. Una dintre prozele lui H.P. Lovecraft care îmi plac cel mai mult este intitulată Azathoth şi are în centru un om „care locuia într-un oraş cu ziduri înalte, unde domnea o penumbră sterilă”, într-un ev când „lumea a îmbătrânit şi puterea de a se minuna a părăsit minţile oamenilor”, iar „speranţele copilăreşti s-au pierdut pentru totdeauna”. Într-o seară, în odaia sa au pătruns „curenţi sălbatici de miez-de-noapte violet”, iar apoi el se trezi „pe un ţărm de mare îmbibat cu parfumuri de lotuşi şi luminat de cameliile purpurii ale stelelor…”

Însă probabil cea mai spectaculoasă creaţie a lui H.P. Lovecraft este ciclul de nuvele dedicate personajului Randolph Carter, un adevărat monument al imaginaţiei, ce manifestă toate calităţile unei capodopere. Aş îndrăzni să afirm că viaţa unui cititor pasionat ar fi incompletă fără lecturarea acestor proze.

În nuvela Cheia de argint, protagonistul săvârşeşte cu ajutorul unui artefact magic un salt în timp, întorcându-se în anii copilăriei sale. În Poarta cheii de argint, Randolph Carter comunică cu zeii supremi ai universului, care-i dezvăluie cele mai adânci secrete ale existenţei: „…Timpul este iluzoriu. Trecutul, prezentul şi viitorul coexistă simultan. Fiecare om se identifică cu o infinitate de alter ego-uri ale sale ce trăiesc în toate spaţiile, timpurile şi dimensiunile posibile.” Apoi personajul petrece câteva milenii în trupul unui vrăjitor-extraterestru de pe o planetă dintr-o altă galaxie şi face o călătorie peste mii de ani-lumină la bordul unei nave spaţiale fotonice, cunoscând „…ororile ce se ascund pe unul din sateliţii planetei Saturn”, pentru a reveni acasă, pe Pământ, în anul 1930. Iar Periplul visător în căutarea misteriosului Kadath este o lungă şi palpitantă aventură printr-un imens tărâm imaginar, săvârşită într-o stare de vis controlat. Finalul optimist îl lasă pe cititor să revină din lumea fantastică plăsmuită de H.P. Lovecraft cu impresii de neuitat.