Am debarcat în dulcele târg al Ieşilor pe la zece dimineaţa, într-o sâmbată de primăvară, cu o atmosferă călduţă, pentru mine, care veneam de acolo unde doar şase luni sunt friguroase, restul fiind iarnă.
Sper să mă ierte prietenul Dănuţ Ungureanu pentru plagierea începutului de articol, dar asta cu dulcele târg… e obligatorie, pentru că Iaşiul m-a întâmpinat de fiecare dată cu dulceaţa florilor de mai sau cu aroma de toamnă târzie a Tămâioasei de Cotnari.
Am luat vitejeste în piept scările de la Râpa Galbenă, şi, când să-mi calc pe limbă, iată, la o azvârlitură de băţ (hai … la două azvârlituri), Casa de Cultură a Studenţilor, pavoazată cu tot felul de benere si afişe, vestind lumii cea de a zecea ediţie Festudis. Şi, udeva, mai la umbră, dar reuşit ca realizare grafică, afişul ţintă (sau se zice target?).
După câteva minute, depăşind cu un cap mulţimea ce forfotea prin preajmă, apare Vlad Frânghiu, desemnat de gazde să mă întâmpine (de altfel, un vechi şi drag prieten). Îmbraţişările şi pupăturile de rigoare şi hai la Muzeul Literaturii Române, nu pe post de exponat ci în calitate de cazat. O întâlnire cu George Ceauşu şi fiica Domniei sale (pe teren propriu), şi apoi, o dupăamiază liberă, prilej de a întâlni vechi colegi şi prieteni, acum ieşeni cu state vechi de servicii.
A doua zi, duminică 8 mai, în Sala de conferinţe, George Ceauşu ne face o introducere în cele ce vor urma, şi am şi eu prilejul să prezint Gazeta SF pe care o citiţi şi ce se mai întâmplă pe la Suceava în contextul Clubului Cygnus-Quasar.
Ne retragem apoi la Sala Pod-Pogor fiul de la Muzeul Literaturii Române unde discutăm subiectul fierbinte Japonia, ilustrat de filmul artistic Sufundare Japoniei, film din 1973 (pe care-l răsfoim în grabă, nefiind tradus), urmat de remake-ul mai nou, şi cu efecte speciale de ultimă oră, de data aceasta cu subtitrare.
Începe o nouă săptămână de lucru (sau parcă, cică săptamâna ar fi început de duminică). Ca un vechi prieten al quasariştilor, m-am oferit să-i ajut la întâmpinarea invitaţilor, aşa că, pe la cinci si jumătate, când se crăpa de ziuă, în cântec de mierle şi privighetori, am pornit spre gară. Am plăcerea să-l întâmpin pe Dănuţ Ungureanu presedintele SRSFF. După ce ne schimbăm telefonic semnalmentele, eu doi pe doi, barba alba, ţinută neagră (am încheiat citatul), Dănuţ, geacă galbenă, iată că, cu o precizie de cronometru, soseşte trenul de Bucureşti. Uite geaca galbenă, ne recunoaştem, ne cunoaştem, încălecăm pe un taxi şi fuguţa la muzeu, la cazare. Eu, tot fuguţa, pe la nouă şi jumătate, înpoi la gară, de astă dată să-l întâmpin pe Maitre, bunul si vechiul meu prieten Cornel Secu preşedintele ARSFAN de la Timişoara. Şi, SF nu alta, după ce a străbătut o ţară întreagă, trenul intră în gară cu aceaşi precizie de cronometru. Ne îmbraţişăm, iar pe taxi încălecăm şi plecăm să ne cazăm (rime aproape neintenţionate).
Au urmat o sarabandă de evenimente cu mici devieri de la orar sau locaţie, lucru inerent unor manifestări de o asemene amploare si întindere. S-au prezentet reviste, Helion, Stiinţă şi tehnică nr.1, Cronica, Junimea studenţească.
Cornel Secu a venit cu cărţi din Colecţia Helion a Editurii Bastion a căror coordonator este: Vincent & Carlenstein. Moarte bună copii! de Lucian Merişca, Basme geostaţionare de Dănuţ Ungureanu, care a adus cu el antologia Alte ţărmuri editată de SRSFF; Beatrice Badea şi-a (re)lansat volumul Alice în ţara nebunilor, Editura Alfa, din care ne-a acordat permisiunea să publicăm in acest număr al Gazetei SF.
În tumultul acestor evenimente, am avut bucuria să-i înbrăţişez pe Ana-Maria Mihai şi Marian-Mina Mihai, soţia şi fiul regretatului meu prieten şi membru Quasar, Marian Mihai.
Maestrul Florin Gheorghiţă, a fost şi de data aceasta prezent, vorbindu-ne despre OZN-uri şi entităţi energetice la o rubrica de CNI (sintagmă de quasarişti inventată).
Au mai citit referate Bogdan Nicolau, Nicole Vasilcovschi şi Radu Vasile Chialda. Cu aceştia doi din urmă şi lucrările lor ne întalnim in paginile numărului de faţă.
Andra Cazamir ne-a fost gazdă la Librăria Humanitas, unde profesorul Nicolae Creţu a vorbit despre Aldous Huxley în calitate de scriitor de SF cu romanul său distopic Brava lume nouă (1932), iar Cornel Secu a prezentat volumele apărute la Editura Bastion.
Între noi fie vorba, câţiva (nu spui cine) însetaţi de cultură (a hameiului), au bântuit până la ore mici din noapte, prin diferite aşezăminte ale Iaşiului, la un pahar de vorbă, pe un fond superb de muzică de jazz..
Şi a venit ziua a treia.
Un lucru lăudabil şi demn de remarcat este prezenţa în cadrul zilelor Clubului UNESCO Quasar a secţiunii de arte plastice, manifestată printr-o amplă expoziţie de pictură, în care treizeci şi şase de tineri artişti de la Universitatea de Arte George Enescu Iaşi expun picturile lor sub genericul Călătorind prin universuri virtuale. Am văzut lucrări care mergeau de la pictura clasică, manieristă aş putea spune , până la persiflări si glume în ulei pe pânză, sau de la ghicitori pictate până la suprarealism, expressionism sau pop-art. Au luat cuvântul Conf. univ. dr. George Ceauşu şi Lect. Univ. dr. Cristian Ungureanu care este şi coordonatorul acestui proiect.
Un eveniment aşteptat a fost prezenţa profesorului şi scriitorului Alexandru Mironov (dacă eram în SUA spuneam a Domnului Ministru Alexandru Mironov). Cu carisma-i binecunoscută ne-a prezentat numărul doi al tinerei şi superbei reviste Ştiinţă & Tehnică, cu un subtitlu generic Sfârşitul lumii se amână! Dar până când?, care vine ca o
mănuşă pe tematica aleasă de Clubul Quasar la această manifestare. Într-o prezentare grafică de excepţie şi cu un conţinut pe măsură, revista stă cu fruntea sus alaturi de suratele ei de pe mapamond, surate care se pot număra pe degetele unei singure mâini.
Pe lângă un superb pictorial care vrea să dovedească, şi chiar reuşeşte, faptul că întotdeauna chimiştii au fost artiştii oamenilor de ştiinţă, prezintă 13 (oare numărul este ales întâmplător?) scenarii pentru sfârşitul lumii. Fiecare scenariu are un scutr rezumat în care ne este prezentat numărul de victime – care poate merge de la câteva zeci de milioane, până la disparitia umanităţii; efecte – care pot merge de la întoarcerea umanitătii în epoca de piatră, până la dispariţia Pămantului ca planetă; când se va produce – de la sute de ani sau imposibil de precizat, până la 4 miliarde de ani; şi în final, probabilitatea – de la nulă sau imposibil de precizat, până la ridicată.
A urmat conferinţa Populaţia globului şi problemele ei energetice susţinută de acelaşi inepuizabil Alexandru Mironov.
La ora 16, în sala de conferinţe, a urmat tema Science fiction şi fantasy în Romania zilelor noastre, în care Dănuţ Ungureanu a prezentat activitatea SRSFF şi alte activităţi de gen ale capitalei, Cornel Secu a făcut un expozeu mai larg asupra activităţii SF la rang naţional în 2010, iar mie, dat fiind antevorbitorii, nu mi-a rămas de cât să mulţumesc gazdelor pentru efortul depus.
Şi a venit şi vremea premiilor ARSFAN (Asociaţia Română pentru SF) de anul acesta, pentru cele mai bune realizări de gen din anul 2010. Premiile (în valoare de câte 500 de lei) au fost înmânate de Cornel Secu (Timişoara), iar câştigătorii au fost numiţi de preşedintele juriului Dănuţ Ungureanu (Bucureşti). Membrii juriului au fost: George Ceauşu (Iaşi), Lucian Vasile Szabo (Timişoara), Viorel Pârligras (Craiova) şi Traian Bădulescu (Bucureşti).
Iată premiile:
Cel mai bun Volum de proză S.F.
Cristian Mihail Teodorescu – „S.F. Doi” (Bastion)
Adrian Buzdugan – „Capela excomunicaţilor” (Humanitas )
Cea mai buna Povestire S.F.
Silviu Genescu – „Cetăţeanul Wells” (Pangaia, SRSFF, 2010)
Marian Truţă – „Cumania 2010” (Galileo 2)
Cel mai bun Film S.F. de scurt metraj
Adrian Chifu – „Dystobiotics Worlds”
Cel mai bun text critic S.F.
Mircea Opriţă – „Despre distincţiile anticipaţiei româneşti” (Helion online)
Cel mai bun debut S.F.
Dragoş Merişca – „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu” (PIM)
Cea mai bună Bandă Desenată
Jup (Lucian Amarii) – „SuperCostel şi Confreria pisicilor negre” (Ed. Obiectiv de Suceava)
Lăudabil este faptul (şi efortul) că acest premiu se acordă de douăzeci de ani. De subliniat şi recordul de vârstă la secţiunea Cel mai bun debut SF – Dragoş Merişca – 6 ani. Avem plăcerea ca şi acest foarte tânăr autor să fie prezent în paginile noastre.
Împreună cu prieteni mai vechi şi mai noi am facut o superbă călătorie în mâine, în imposibil, în poate, şi m-am întors în veşnicul dulce târg al Ieşilor. Şi am mai învăţat (a câta oară) ceva. Dacă vrei cu tot dinadinsul, poţi. Un pumn de oameni majoritatea veterani, începând cu George, Vlad, Lucian şi se ştiu ei care mai sunt, au organizat o manifestare naţională şi o sărbătoare a SFului românesc. Vă mulţumesc! Mulţumesc Cornele, mulţumesc Dănuţ, mulţumesc neobositului Alexandru Mironov.
Dacă la final am păcătuit prin prea mault patetism … asta este. Mai tăiaţi şi voi!
Oricum…
GARDA MOARE DAR NU SE PREDĂ!
Mircea Nanu Munteanu s-a născut la 13 decembrie 1948 în Bosanci, județul Suceava.
Fondator al cenaclului Cosmos din Suceava, în anii 80, redactor de radio și tv, realizator al emisiunii La frontierele cunoașterii (la postul STV), pentru care, în 1998, a primit Premiul Marian Mihai, pentru productiile TV de profil, Convenţia Naţională În Memoriam Dan Merisc în 1998.
