Nici nu s-a terminat bine Final Frontier, că ecourile au și început să apară. Unele de bine, altele de rău, fiecare după cum a perceput, simțit, resimțit și trăit evenimentul. Personal, nu pot spune decât că participarea la această întrunire de pasionați de SF & F a fost mai mult decât plăcută. Cum altfel ți-ar putea părea o petrecere de două zile la care te întâlnești cu o mulțime de oameni (dintre care cu unii ai stat de vorbă ore-n șir, dar numai virtual) de care te leagă aceleași pasiuni? Sigur, au existat și unele mici neajunsuri logistice, nu vreau să le mai trec și eu în revistă, au făcut-o alții destul, mai ales că eu abia de le-am băgat de seamă și, probabil, la fel s-a întâmplat și cu ceilalți care, la fel ca mine, s-au simțit în largul lor în clubul de gameri. Când ești printre prieteni, ți-ajunge și un hol de cămin studențesc, darămite un club. Nu știu cum a arătat evenimentul privit de dincolo de tarabă, dar de dincoace, toate bune! Dar destul cu logistica, să trecem la lucrurile cu adevărat importante.
Dacă ai venit să cumperi, ai avut de unde. S-au găsit cărți de la Nemira, Paladin, Millennium, Tracus Arte, Tritonic și Crux Publishing. Titluri românești și internaționale, de la adevăratele pietre de hotar, la debuturile proaspăt ieșite de la presă. S-au găsit jocuri și jucării, tricouri și alte suveniruri tematice.
Dacă ai venit pentru evenimente, sper că te-ai bucurat – la fel ca mine – de intrarea oficială pe piața de carte a editurii Crux Publishing, intrare care a coincis cu lansarea a nu mai puțin de trei titluri românești din aria fantasticului. Sau de reapariția atât de așteptată a ediției pe hârtie a revistei Galileo. Sau, de ce nu?, de concursul anunțat de editura Nemira, odată cu face-lift-ul aplicat colecției Nautilus.
Dacă ai venit să stai de vorbă, ai avut cu cine. Foarte mulți dintre mai-marii SF & F-ului românesc au fost prezenți la eveniment. Scriitori consacrați, editori cu ștate vechi, traducători, critici și, nu în ultimul rând, bloggeri și fani de SF plini de doxă, s-au întâlnit cu toții, iar subiectele care s-au discutat au fost multe și variate, de la lansări de cărți la dezbateri libere pe teme de interes.
Am analizat revistele și publicațiile, ne-am bucurat că le avem, că sunt de diferite nivele de abordabilitate și permit o ascensiune lină a autorului (deși încă asta nu foarte clar pentru toată lumea) de la debut online la volum propriu, că (mai) organizăm evenimente, că avem cenacluri, că suntem vii și dăm din picioare.
Bun, până aici toate bune și frumoase. Am vorbit, ne-am simțit bine, am pălăvrăgit, suntem în cărți! Dar o întrebare venea, pleca și revenea, sub diferite forme, ca umbra unui Nazgul peste noi, să ne pună pe gânduri și să ne strice buna dispoziție: „Ce vrea, de fapt, FANDOMUL?”
Putem s-o întoarcem pe toate fețele: „De ce nu publică Nemira autori români?” (ceea ce, de fapt, face, dar nu în prim-plan), „De ce nu prea se vând cărți românești?”, „De ce nu se citește SF românește?”, „De ce sunt preferați autorii străini (anglo-saxoni cu precădere)?”, de ce?, de ce?, de ce?, întrebarea tot aceeași rămâne: „Ce vrea, domn`le, cititorul român de SF, care-o fi el, de nu-i place ce găsește prin cărțile autorilor conaționali?”.
Cam asta ar fi, sintetizată atât de bine de către domnul Mircea Naidin, esența problemei: „Ce vrea fata de acolo, cu părul verde și tatuaj?”. Ei, cam asta ar trebui să dibuim și, mai ales, să oferim fandomului. Pentru că fandomul nu suntem numai noi, cei implicați într-un fel sau altul în fenomen și care ne citim unii altora scrierile și ni le criticăm. Nu, nici poveste! Fandomul, adevăratul fandom, ar trebui să fie toată acea mare de tineri care abia așteaptă un nou episod în 3D și HD din „Star Wars”, toți copiii care citesc „Harry Potter”, toți cei care-l citesc pe Bruce Sterling sau Joe Abercrombie direct în engleză, pe e-reader. Ca să nu mai vorbim de toți cei care abia așteaptă noul sezon din „Game of thrones”.
Au fost oare aceștia prezenți la eveniment? Știu ei că noi existăm? Ei, aici e problema!
Acum, haideți să vedem cum o rezolvăm…
58 comments
Liviu Surugiu says:
apr. 1, 2015
Articol frumos, dar prea frumos. Dacă vrei să ne luăm de tine, ia-te de noi. Adică nu mai fii așa împăciuitor, lasă asta pe seama lui Liviu Surugiu că el e cu pacea și vă iubește pe toți. Zi ce ai de zis, că tu scrii editorialul, nu noi, noi îl citim. Zi nume, nu (neapărat) pe al meu, zi concret, nu generalități, că am terminat de citit și nu am rămas cu nimic. Și, cel puțin, dacă n-ai avea ce zice! Te susțin (și) eu dacă se leagă cineva de tine pe nedrept.
1. Ești mulțumit de ceea ce se face pt atragerea tinerilor spre literatura in general și sf-f în special?
2. Ești mulțumit că pt USR suntem sub lacăt la literatură pt copii?
3. Ești mulțumit că, deși chemarea către Romcon Suceava a fost făcută, ecourile sunt slabe sau deloc? (din zece chestionați, mie, cel puțin TOȚI ZECE mi-au zis că nu vin – eu o să merg, oricum).
4. Ești mulțumit că Ministerul Culturii nu investește un leu în literatura asta? În altele DAAAA… E suficient să ne uităm pe la ICR, să vezi zeci și zeci de mii de euro pe la traduceri ale acelorași autori, mereu și mereu aceeași… (cred că o să intru în politică)
5. Ești mulțumit de șansele pe care le ai tu personal, Alex Lambă, pentru azi, pentru mâine, pentru decembrie și ianuarie 2016, pentru 2020??
6. Ești mulțumit că ”Exploratorii” e blocat pur și simplu la mishto?
7. Ești mulțumit că finalul Festivalului Final F. … a fost, totuși, unul fără final? nu cu final deschis ci așa, fără final… concluzii, planuri comune de viitor (adică planuri COMUNE, nu mă refer la Râșnov, care e bine că se ține din nou, nici la Suceava, care ar fi bine să aibă loc și să ne și deplasăm).
Precizare: poate par nemulțumit… 🙂 Nț! Personal sunt mai mulțumit decât în ziua în care am câștigat la loto (chiar am câștigat, dar cam prea demult). Însă aș vrea să-i văd și pe alții mulțumiți… Și, atunci, îi invit aici să-și spună nemulțumirile… Fraților, dacă voi, care sunteți scriitori, nu scrieți, cine vreți să o facă? Numai cititorii???
Ben Ami says:
apr. 1, 2015
asta cu „plini de doxă” m-a scos din text. eram pe bicicleta intr-o proba de coborare si-am intrat cu capul intr-un pom 🙂
Vienela says:
apr. 1, 2015
Cititorul (amator) de sf habar nu are ca existati. Voi nu va promovati suficient, altii nu se deranjeaza sa va promoveze… Daca nu ar fi fost Ana Veronica Mircea si mai apoi Liviu (aici de fata) probabil mai treceau zece ani pana aflam ca exista un Alexandru Lamba sau un Ben Ami… :)))
Asta ca sa nu amintim problemele socio-culturale pur romanesti. Cand 90 % dintre parinti vor (o singura) religie in scoli, ne putem da seama ca in Romania o mare parte a populatiei nu va gusta niciodata cartile (sau chiar filmele) sf.
Eddie says:
apr. 1, 2015
Scrieti ceva atat de bun incat sa povestesc despre voi la pauza de cafea. Pana atunci n-o sa ajungeti la fata cu parul verde si tatuaj 🙂
Anecdota: acum cativa ani, am convins niste oameni din firma la care lucram sa se aboneze la Galileo, dupa ce am distribuit cateva exemplare cumparate de subsemnatul. Era primul contact al lor cu scriitorii romani de SF recenti (unii mai citisera un Vladimir Colin sau un Horia Arama in copilarie).
Reactia generala a fost „am sarit peste textele romanesti, m-au plictisit”…
sergiu says:
apr. 1, 2015
Acum vreo 20 şi ceva de ani când am publicat prima povestire SF în almanahul Anticipaţia o bună prietenă mi-a zis: dacă nu aş fi ştiut că este scrisă de tine mi-ar fi plăcut grozav! M-am supărat pe ea pe urmă mi-am adus aminte că nimeni nu este profet în ţara lui. Dacă romanul URSSA nu ar fi fost semnat pe copertă puţină lume şi-ar fi dat seama de autor.
http://www.edituradatagroup.ro/produs/urssa-uniunea-republicilor-sovietice-socialiste-ale-americii/
. Aşa va trebui să aştepte o traducere în engleză pentru a-şi găsi cititorii. Şi chiar dacă este 1 aprilie voi face o profeţie: după această carte cândva se va face un film. Pe urmă poate vor fi citiţi şi autorii români pentru că unii dintre ei chiar au ce spune.
Liviu Surugiu says:
apr. 1, 2015
1. Sergiu Someșan, bravo! Așa se face! Felicitări!
2. Eddie… a avut Alex un comentariu, mai devreme, foarte mishto: ”Liviu, dragă, ce să zic…” Cu permisiunea lui: ”Eddie, dragă, ce să zic…” Eu cred că Galileo ar fi vrut ca textele autorilor români să fie mai bune – dar astea au fost. După cum spunea Mike mai devreme ”nu putem compara 10 autori români cu 30 de autori americani”. Asta nu înseamnă că unii dintre noi (iar eu cunosc cel puțin unul) nu trag tare, zi după zi, ca să ajungă foarte buni.
3. Ben Ami… ce mai faci? 🙂
Liviu Surugiu says:
apr. 1, 2015
Vienela, AI PERFECTĂ DREPTATE.
Vorbind acum exclusiv în numele meu… eu sunt un caz aparte. La un moment dat mi-am făcut exagerat de multă reclamă. Evident, am învățat să o dozez. Pot spune că sunt destul de mulțumit. Când vreau ceva, reușesc. Pe tine te-am convins?
https://www.youtube.com/watch?v=48qR0Hgxj9g
Vienela says:
apr. 2, 2015
Mai intrebi, Liviu? Credeam ca stii deja, chiar daca nu am reusit (inca) sa comand cartea. Vezi, un alt motiv pentru care cartile zac prafuite in rafturi: 90 % dintre romani isi dau banii pe tigari (cazul meu), pe haine, pe mancare, pe masini scumpe sau cine mai stie pe ce, asta daca le mai ramane ceva dupa ce isi platesc darile. 🙂
sergiu says:
apr. 2, 2015
Ar trebui votată urgent o lege: cine cumpără cărţi să fie scutit de taxe…hai şi de impozite 🙂 Rezultatele se vor vedea peste mulţi ani dar se vor vedea…
Vienela says:
apr. 2, 2015
Nu-i rea ideea! 😀
John says:
apr. 2, 2015
Rezon! 🙂 Aprob pozitiv…
Liviu Surugiu says:
apr. 2, 2015
Sergiu, ideea e mishto… 🙂
Iar statul n-ar avea mari pierderi… la cât de puțini ar fi scutiți de taxe și impozite…
Vienela says:
apr. 2, 2015
😀
Michael says:
apr. 2, 2015
10 cărți cumpărate în anul respectiv să beneficeze de deducere la calcularea impozitului pe venit. 🙂
Michael says:
apr. 2, 2015
Liviu, ești sigur de punctul 4? că eu tocmai am aflat că nu e cum zici tu.
Liviu Surugiu says:
apr. 2, 2015
Michael, dacă te referi la ce am scris la punctul 4 în paranteză (că o să intru în politică), așa e, n-o să intru… 🙂
În rest, dacă știi ceva, spune-ne și nouă, să-i tragem la răspundere pe cei care primesc (sau ar putea primi) bani pt sf și nu îi folosesc.
Michael says:
apr. 2, 2015
n-am zis că a primit cineva bani pentru sf și nu-i folosește. iar dacă ar pitea primi… nu ștu dacă e cazul să fie trași l arăspundere înainte să-i primească. 🙂
știu însă că Ministerul Culturii, prin ICR, are un proiect care, cînd se va finaliza, va fi făcut public de cine trebuie.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Michael, asta e extraordinar!… Avem și ceva amănunte? Înțeleg că acel proiect este în curs. E un festival? un concurs? o revistă? un documentar? o excursie? un schimb de experiență cu Franța, Spania, SUA? E ceva care să ne includă și pe noi, autorii care am mai scris câte ceva? să îi ajute pe debutanți? pe consacrați, mai ales, care merită toată stima noastră? pe fani? pe cititori, măcar?
Sau e vreo antologie despre care s-a vorbit vineri noaptea în colț la Șelari cu Gabroveni după o bere la Van Gogh și ne va preaferici cu alte texte-somnifere? Știi că e ilegal să fie folosiți banii publici în proiecte care nu sunt publice (dacă e adevărată ultima ghiceală, aia cu antologia). Adică e de dosar… Repet, că s-a anunțat dimineața la 3,00 a.m., apoi s-a șters anunțul din greșeală, nu mi se pare o scuză.
Sper să fie ceva care se va anunța că ”urmează”.
Ca orice om când e pesimist (acum sunt), nu-mi doresc decât să mi se dea peste nas. 🙂
Mulțumesc anticipat.
Liviu, prieten.
Michael says:
apr. 3, 2015
Liviu, am zis că atunci cînd proiectulva fi gata, va fi anunțat de cine trebuie. presupun că așa se va întîmpla. deocamdată să-l lăsăm să se deruleze.
ce s-a povestit noaptea prin gabroveni habar n-am. dacă ai fost acolo, însemnă că știi ceva și ai putea să spui tu, cîtă vreme s-a vorbit în public (dacă nu cumva s-a vorbit în ideea că rămîne între noi etc.). nu știu dacă ce s-a povestit e lucrul despre care știu eu ceva (nu prea mult, oricum, doar că există). deci nu știu ce s-a anunțat, unde s-a anunțat/șters… e rîndul meu să te întreb despre ce e vorba. 🙂
în rest, dacă vrem să le facem proces de intenție tuturor pentru orice fac… n-avem decît, ne-am păstra pe linia pe care îți aduci aminte de zicala aia cu facerea de bine.
iar aia cu antologiile-neapărat-somnifer… păi fiecare face antologii după cum se pricepe, după gustul propriu. dacă toate antologiile pe care le știi sînt somnifere, nu te împiedică nimeni să faci tu una care să spargă piața. sînt convins că vei găsi ușor o editură care s-o publice. ești scriitor, ești cunoscut, știi sefeul românesc, nu deține nimeni monopolul antologiilor. ca dovadă că ies vreo 3-4-6 pe an. sau antologia în sine este o chestie nasoală, ar trebui să ne ocupăm cu altceva? în orice situație? orice am vrea să facem?
Nic Dobre says:
apr. 3, 2015
De ce, de ce, de ce? Pentru că suntem balcanici, ne pricepem cu toții la pus întrebări iar apoi practicăm ridicatul colectiv din umeri.
Uite ce am filmat eu cu camera ascunsă la FF: https://www.youtube.com/watch?v=PZDo-udXmgQ
Trebuie făcut un singur lucru: popularizarea autorilor români contemporani. Cu plusurile și minusurile lor. Restul vine de la sine.
Ce faci tu Liviu este OK, cunoști părerea mea și admirația sinceră pentru modul în care îți promovezi Atavic-ul.
Aș mai adăuga un lucru extraordinar întâmplat ieri. Lucian Dragoș Bogdan a fost la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia unde a stat de vorbă cu elevii, timp de o oră. Discuții pe marginea romanului „Vraciul de pe norul interior”, dar nu numai.
Avem minim zece autori dinamici, gata de acțiune? Eu zic că da. Poate fiecare să facă 30 de vizite pe an la diferite școli? Desigur. Repetat, timp de 5 ani, 10x30x5 egal 1.500 de vizite. Cu o medie de 20 de elevi atenți la discuție rezultă … că trebuie să închiriem Sala Palatului pentru Final Frontier 2025.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Michael, replica ta e ok cap-coadă.
Exemplul meu cu Centrul Vechi e fictiv, firește.
Spre deosebire de exemplul cu antologia care înclin să cred că, pură intuiție, e mai aproape de adevăr. De ce? Pur și simplu fiindcă altceva, să recunoaștem, nu se poate face (întrebările alea cu excursia și schimburile de experiență sunt de 🙂 …).
Nu numai că nu am nimic împotriva antologiilor, le iubesc! Am crescut cu antologii (pfhui…! faimoasa Odisee marțiană care includea alături de nuvela omonimă și Ceața din nu știu cât octombrie, dar mai ales unica, incredibila Psaltire din Mainz; apoi ”Regele visurilor”; apoi almanahurile, care tot un fel de antologii erau… ce spui, frate, un popor fără antologii e un popor orb, care n-a văzut nimic).
Dar să vedem ce se face.
Să vedem ce texte vor fi traduse pentru a ne reprezenta (nu știu de ce naiba, dar am rămas fixat pe ideea asta!) 🙂
În rest, o mai zic o dată: OK.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Miercuri seara, cu ocazia evenimentului organizat de Nemira la Cărturești-Verona, Sebastian Aron Corn a fost întrebat, nu mai știu de cine, cred că de Cadaru sau Boboutanu sau Ovidiu Eftimie, nu mai contează cine… dacă nu vrea să facă o antologie. Deși inițial a zis că asta e treabă de editor, nu de scriitor, până la urmă a achiesat la idee recunoscând că, dacă ar fi lăsat să o facă după gusturile lui, da…
PROBLEMA E UNA SINGURĂ: de autori străini era vorba… ta-na-naaam…
Vienela says:
apr. 3, 2015
Sa iti spun cum se vede de pe margine… La concursul #fanfiction din zilele trecute a fost premiat un text pe care eu si cativa dintre prietenii mei nu l-am putut citi cap-coada. As plati pentru un asemenea text doar daca l-as dori pe post de somnifer. Inclus intr-o antologie, ar indeparta potentialii cumparatori. Daca asta e maximul pe care un român il poate da…
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Nic, editurile fac și ele ce pot, cât pot… eu, personal, dacă aș înregistra un asemenea srl (foaaaarte riscant) nu știu cât aș investi într-un autor căruia îi scot acum o carte, el se bucură că e gâdilat și satisfăcut la amorul propriu, apoi mai vine peste cinci ani cu alt produs de concepție. Când scoți un autor nou, acesta trebuie să confirme. Spunea Costi Gurgu (și nu numai el), într-un interviu luat chiar de Mike, cred, ”treaba scriitorului nu se termină o dată cu ultima pagină din roman”. În state, autorul (faimos sau nu) se implică, merge la sesiuni, scrie pe net, pe print, în ziare, etc, poate dă și o bere să fie chemat la un interviu, nu se știe… la noi, nu prea. Știai că Javier Sierra, unul din cei mai vânduți autori spanioli (și pe care eu îl cunosc fff bine), om de 300-500.000 exemplare pe tiraj, coboară din autobuz o dată la patru-cinci luni? Să-ți spun și ce fel de autobuz, adică… E un bus mare, cu post de radio, garsonieră inclusă, personal de bord, depozit de cărți, micro-macro-fonie, etc. Trei turnee a câte trei-patru luni, pe an, spre a-și populariza cărțile… rareori dă pe acasă.
Mie mi s-a reproșat de la obraz că sunt agasant cu ATAVIC. N-am făcut același lucru cu ”Iubire și moarte” (CARE ARE UN COLIN) și s-a văzut. Al treilea roman i-l expediez și Papei, cu catapulta. E problema lui, poate să mi-l arunce înapoi, dacă nu-l vrea. Cine îl doare în pupa (sau tribord) de mine, oricum nu mă va citi.
Așa că, da, trebuie să FACEM, nu doar să vorbim. Noi, ăștia, autorii începători. Eu, personal, (și n-am cum să fiu contrazis) nu ratez nici o ocazie să vorbesc de toți cei pe care îi cunosc, fie că mai sunt în țară sau nu (bine, poate e o strategie și asta…).
Michael says:
apr. 3, 2015
dacaăluăm un text al unuia care n-a publicat niciodată (și mai e și fan fiction) și ne întrebăm dacă ăsta maximul p ecare-l poate da unromân… ce facem? luăm unul care bate mingea la colțul străzii și tragem concluzia că cu asemena jucători n-o să fim campioni mondiali peste 3 ani? judecați antologiile. dar și în cazul ăsta unele-s cu cele mai bune texte dintr-un cenaclu, altele sînt cu texte pe o temă… chiar nu putem spune citind o carte că aia e tot ce are mai reprezentativ seful românesc. nu există așa ceva. sînt 20 de autori care au cărți despre care se vorbește. ăștia reprezintă sefeul românesc. poate face cineva un best of al sefeului românesc din ultimii 20 de ani. sînt convins că același best of, făcut de altcineva, nu va avea mai mult de 60% în comun.
Vienela says:
apr. 3, 2015
Nu cred ca este cazul sa comparam scriitorii deja publicati cu cei care abia acum isi ascut penitele. 😉
Eu incerc doar sa va arat ca cititorul trebuie educat, stimulat, convins… Nu contest meritul si contributia unora dintre voi, nici pe cel al antologiilor.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Vienela:
Vezi?
🙂 🙂 🙂
(nu știu despre ce e vorba, nu am citit, o să citesc).
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Vienela:
Vezi că și Michael are dreptate.
(adică… chiar are) 🙂
Vienela says:
apr. 3, 2015
Stiu, stiu… 🙂
Dar gandeste-te: evenimentul a fost mediatizat, a atras atentia asupra unor persoane care (poate) pana in acel moment nu aveau legatura cu aceasta lume. Cu ce impresie raman cei care vad ca a fost premiat un text-somnifer?
Nic Dobre says:
apr. 3, 2015
Nu comentez ce fac editurile, pentru că sunt atât de diferite acțiunile lor încât nu se poate generaliza pe seama lor.
Ce ai spus la ultimul paragraf este esențial. Tu ai spus acțiune, eu am spus popularizare. Tot un drac.
Faină faza cu papa și catapulta. Stai să apară și romanul meu, să plătim o singură catapultă. 🙂
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Măi, Alex… că văd că nu ești acasă… și dacă mai stai mult plecat, plec și eu, să nu zici că ți-am luat vreun ”Mart Senson” de pe aici.
Întrebare: DA DESPINA UNDE E? i-a mai rămas doar numele în caseta de redacție? că el știe mai bine de antologii… și să îl puneți și pe Neil Clarke în casetă.
Alex Lamba says:
apr. 3, 2015
Acum gândim împreună (Alex D. și cu mine) formula optimă pentru o antologie, dar nu vreau să fac promisiuni atâta vreme cât nu avem un plan concret. Vom anunța oficial de îndată ce-l vom avea.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
de exemplu, eu… acum un minut.
ce credeți că am făcut?
am deschis (dar pe bune, chiar am deschis) șampania!
pentru că în urmă cu un minut am postat public primul anunț referitor la cel de-al patrulea roman al meu!
https://www.facebook.com/liviu.surugiu1/posts/841513095923723?notif_t=like
(al patrulea dacă pun și IMMAN; IMMAN are ISBN; 🙂 și mai are ceva: publicitate zero, vânzare idem!)
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Alex, dar asta e o veste foarte bună!
Bravo!
Am cel puțin trei texte excelente ale unor autori români cunoscuți pe care vreau să vi le propun!
Alex Lamba says:
apr. 3, 2015
Ei, exact d-asta nu voiam să mă bag în vorbă. Stai să se concretizeze ideea într-un proiect, apoi vânăm texte.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
🙂
Nu va fi o vânătoare ușoarăăăă…
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Prada ușoară o să se așeze tot timpul în fața lunetelor. O să se arunce peste voi, vânătorii. O să plângă, îngenuncheată, implorând să o împușcați direct în cap. Sau chiar în ficat, să sufere puțin mai mult, să sufere și cititorii…
Prada grea vrea să fie pusă la pământ doar pe celuloză. Celuloză din cel mai al naibii copac, din cea mai tare pădure.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Vienela… cu ultima ta intervenție, pe mine cel puțin, m-ai pus în încurcătură. Vorba lui Alex (”Liviu, dragă, ce să zic…”): Vienela, dragă, ce să zic…
Ăsta o fi fost nivelul general… să le publice pe toate, să ne convingem… poate nu au fost nici prea multe texte în fan-concurs.
Să știi că textele cu autori mai răsăriți (printre care vreau să fiu și eu), chiar dacă nu întotdeauna arată bine… însumează multă muncă. Ai rămâne uimită să afli de câte ori e revizuit un text înainte să intre pe mâna unui redactor.
Vienela says:
apr. 3, 2015
Scriu de trei ani pe un blog. Nimic serios, nimic literar. Chiar si asa stiu ca nu poti da drumul unui text fara sa il verifici, fara sa il revizuiesti. 🙂
Am inteles ca au fost 20 de texte. Am trimis si eu unul, fara pretentii de vreun fel, scris in maxim o jumatate de ora, intr-o joaca la care m-a impins -tot in joaca- Vero (Ana Veronica Mircea). 😀
Ceea ce vreau eu sa spun (am senzatia ca nu ma pot face inteleasa) este ca unul dintre textele castigatoare nu a reusit sa ma tina acolo, in poveste. Daca de la una ca mine nu poti avea pretentii, de la un scriitor te astepti la mult mai mult, nu? Prin comparatie, Mart al tau m-a facut sa devorez povestea si sa spun si altora despre ea.
Michael says:
apr. 3, 2015
Măi tovarăși, despre ce vorbim? Ați înțeles despre ce era vorba? Concurs de fan fiction. Căutați pe Google și vedeți despre ce-i vorba. N-o mai luați cu ce scriitori sînt ăia, că dacă de la un începător… CINE sînt cei care au tirmis texte la concursul ăla? Ați auzit vreodată de ei? Fan fiction este un exercițiu, o joacă (bine, unii o iau în serios, dar n-o să vedeți niciodată un text fan fiction publicat într-o revistă. Decît dacă vrea să facă un experiment etc.). E vorba despre povești în universul Dune. Sau Fundația. Sau mai știu eu ce. Nu vă gîndiți că o să le publice cineva, că n-o să le publice.
Nu mai comparați textele alea cu ce se scrie în sefeul românesc, că n-au nici legătură cu asta.
Vienela says:
apr. 3, 2015
Ok. Castigatorii au fost Alexandra Derea si Cristina Ghidoveanu. Nimeni nu a infirmat ceea ce spune fata asta aici. https://www.facebook.com/events/1538971129696701/permalink/1550435221883625/?ref=1
Vienela says:
apr. 3, 2015
Marti (trei ceasuri rele?) am incercat sa citesc texte scrise de cativa autori romani, pentru a-mi face o idee. Cateva nume mi-au atras atentia si m-au facut sa ma joc. Am scris un text (nu e definitivat) in care am inclus o fraza „furata” de la Vero, una de la Liviu, una de la Alex V. Dan, una de la maestrul Haulica :D, una de la Oliviu… Daca as stii ca aveti simtul umorului, as spune acum „Michael, vezi ca te scot din poveste…”. :))) Nu imi permit sa o spun. 😛 :))
Michael says:
apr. 3, 2015
OK. De Alexandra Derea am aflat zilele astea, a publicat și un volum (am înțeles că versuri, dar tot carte se cheamă), de Cristina știu de ceva vreme. Deocamdată nici una nu mi se pare de top 5 în sefeul românesc – că așa s-a zis, că dacă atîta pot românii să scrie… Asta cu atîta pot românii o folosim cînd discutăm despre cei mai buni scriitori pe care-i avem (și aici ar fi o discuție care ar dura mult, că am face cu greu un top 5, fiecare avînd preferințele și criteriile lui). Rămîne treaba cu publicatul. Fan fiction nu se publică pe la noi. Din cîte știu.
Iar dacă problema e că, Vienela, tu crezi că premiile sînt nemeritate, asta e problema oricăror premii. mereu cineva le va contesta, trebuie să trăim cu asta. mai ales ceilalți concurenți le vor contesta.
Dar mergi la concursul următor, scrie și trimite texte revistelor – dar nu fan fiction, că n-o să ai succes; cel puțin așa cred.
de citit fanfiction n-am de gînd să citesc. nu mă interesează. prefer literatura originală.
Vienela says:
apr. 3, 2015
Cineva a spus pe grupul acela ca cele doua sunt „scriitori consacrati”. Eu nu le-am citit scrierile, deci probabil m-am grabit putin cu „sentinta”. Am vrut numai sa transmit ideea ca omul se poate lasa inselat de un text promovat astfel.
Departe de mine gandul de a crede ca premiile sunt nemeritate, mai ales ca nu am citit celelalte texte. Recunosc cinstit ca textul meu era mult, mult mai slab, probabil cel mai slab, caci in visurile mele ma pot vedea ca fiind orice, dar nu scriitor. :)))) Pentru mine a fost doar o joaca… Am urmarit discutiile de acolo, ca si pe cele de aici si am inteles ca voi, cei buni, ar trebui sa luptati mai mult pentru promovare, ca nu cumva neavizatii sa creada ca literatura romana inseamna doar texte-somnifer. Cred ca asta am vrut de fapt sa transmit in cele enspe comentarii. :)))
Nu imi permit sa scot pe nimeni din poveste. Nu ar mai avea acelasi farmec… :)))
Michael says:
apr. 3, 2015
Vienela, dacă ai de gînd să mă scoți din poveste, măcar spune-mi, că mă apuc eu să scriu una. n-aș vrea să-mi stric media aparițiilor în poveștile altora. 🙂
Nic Dobre says:
apr. 3, 2015
Istoria se repetă. Am trăit pe pielea mea la Râșnov, anul trecut, senzația asta. Povestirea mea a fost făcută albie de porci – parțial pe bună dreptate – de anumiți ”experți”. Care au concluzionat, cu emfază: ”dacă ăsta e nivelul SF-ului românesc…”
La asta ne pricepem. În loc să ne mulțumim că a existat un concurs Final Frontier și să ne concentrăm pe ideile care îl pot face mai bun pe cel de anul viitor, extrapolăm și generalizăm.
Vienela says:
apr. 3, 2015
Am recunoscut ca m-am grabit cu „sentinta” si ca mi-e greu sa ma fac inteleasa chiar si atunci cand vreau sa transmit o idee simpla (a se vedea mai sus). 🙂
Final Frontier mi-a deschis ochii asupra acestei lumi si m-a facut sa va caut scrierile. Ca mine probabil sunt si altii. Daca, in loc sa dau peste textul scris de Liviu, Visandu-l pe Mart Senson, dadeam intai de povestea adormitoare, mai cautam si altele oare?
Michael says:
apr. 3, 2015
păi nu mai bine te interesezi despre cine se scrie – uite, sînt reviste online cu recenzii, poate vreo recenzie te incită la lectură. vezi cine ia premiile importante – Hobana, Colin, că astea se dau pentru cele mai bne cărți din anul precedent, nu e vorba de o povestioară scrisă în 3 zile. nu se poate să nu te lămurești cu autorii care merită încercați. și apoi citește-i. dacă se poate vreo 4-5-6, că din doi autori nu știu dacă îți iese. poate dai fix peste ăia al căror stil, ale căror subiecte nu te pasionează. și eu am – printre scriitorii cu nume, importanți, premiați pentru cărți – vreo doi care, citindu-i doar pe ei – m-ar face să nu mai vreau să-i citesc pe alții.
Vienela says:
apr. 3, 2015
Regret ca nu am reusit sa ajung la Final Frontier. Ar fi fost ocazia potrivita pentru a pune mana pe cateva carti, sa am activitate in perioada Pastelui si sa ma pot decide care imi place cu adevarat si care nu. 🙂 Voi recupera… 😉
Nic Dobre says:
apr. 3, 2015
Exact. Ieșind un pic din sfera literaturii, hai să aruncăm o privire peste premiile Oscar din cinematografie. Sunt câteva producții, somnifere pentru elefanți!
Creațiile artistice nu au cum să placă tuturor, iar premiile reflectă opinia unui juriu, nu media opiniei colective.
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Eeei… am pierdut ritmul cu voi.
Nu din subiectivism, dar în continuare cred că Michael are dreptate.
Totuși… pe măsură ce Vienela a început să vină cu nume concrete (recunoscute de Michael), deci nu era vorba de Gigel din clasa a VII-a B și colega sa Viorica…
Evident, rămâne și partea cu gusturile nu se discută, cine știe, poate că cele două lucrări sunt magistrale, dar nu pe gustul Vienelei ( 🙂 ? ).
P.S. Mulțumesc pt ”Mart Senson”, așa cum am mai menționat zilele acestea, curând apare și continuarea…
Vienela says:
apr. 3, 2015
Eu nu cred ca are dreptate, ci sunt convinsa de acest lucru. 🙂 Dar uite ce ocazie potrivita am avut pentru a ma lamuri si pentru a va cunoaste mai bine… 🙂
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Argument bun, VIENELA:
”Cineva a spus pe grupul acela ca cele doua sunt “scriitori consacrati”. Eu nu le-am citit scrierile, deci probabil m-am grabit putin cu “sentinta”. Am vrut numai sa transmit ideea ca omul se poate lasa inselat de un text promovat astfel.”
Replică foarte bună, MICHAEL:
”…sînt reviste online cu recenzii… vezi cine ia premiile importante – Hobana, Colin, că astea se dau pentru cele mai bne cărți din anul precedent, nu e vorba de o povestioară scrisă în 3 zile. nu se poate să nu te lămurești cu autorii care merită încercați… din doi autori nu știu dacă îți iese. poate dai fix peste ăia al căror stil, ale căror subiecte nu te pasionează. și eu am, printre scriitorii cu nume, vreo doi care, citindu-i doar pe ei, m-ar face să nu mai vreau să-i citesc pe alții.” (am scurtat puțin, dar citatul e beton.
🙂 Păi, atunci, așteptăm și alte teme din aceeași zonă s.f.
(am timp și mă plictisesc)
Vienela says:
apr. 3, 2015
Urmeaza sa imi fac timp pentru toate astea. Vreau sa va cumpar cartile si sa le citesc pe indelete…
Pana atunci, domnilor, va multumesc pentru ca scrieti si ca luptati! 🙂
Liviu Surugiu says:
apr. 3, 2015
Nic… așa e. Cred că a fost cel mai slab an al Oscarurilor. Singurul pe care am reușit să-l văd până la final, ”Budapesta…”, e o mascaradă. Cunosc cinci regizori români care PE ACEEAȘI TEMĂ, ACELAȘI SCENARIU, etc., făceau din asta un FILM.
(eu nu sunt elefant, să rezist 20 de minute cum am văzut într-un docmunetar; ca atare, la celelalte am adormit instantaneu)