
Citeam mai deunăzi un articol foarte scurt din revista Galileo online intitulat „Ce știe Europa SF despre România SF”. În esență, articolul merge fix la țintă, nu se lansează în niciun fel de speculații, identifică problema și găsește soluția. Însă nu se poate ca, citindu-l ceva mai atent, să nu-ți ridice unele întrebări. Apoi altele.
Nu am să mă lansez nici eu în speculații privind sursele de informații pe care le-a avut Europa SF despre fandomul românesc, despre vechimea și subiectivitatea acestora, pe de o parte deoarece nu am la îndemână nicio pistă pentru investigații, iar pe de altă parte pentru că aceste informații, odată identificate, nu ar mai servi acum la nimic. Nu vreau să comentez faptul că Gazeta SF apărea în lista de acolo în detrimentul altor publicații mai prestigioase, deoarece, deși mă bucur că fanzinul nostru era pe listă, faptul că acea listă era atât de trunchiată nu prea-i dădea cine știe ce valoare. La o adică, fandomul românesc per total era cel care pierdea. Însă, din câte am înțeles, domnul Haulică a preluat inițiativa, deci problema se poate considera rezolvată.
Am să încerc, în schimb, să perorez un pic, dacă tot veni vorba despre publicații de tip revistă sau fanzin online din aria SF/F/H-ului românesc, despre relațiile dintre ele. Și pornesc de la exemplul de mai sus, tocmai pentru că, la o primă vedere, ar putea părea că există o relație de concurență (care poate uneori îmbracă forme malițioase) între ele. Ei bine – cel puțin din perspectiva Gazetei SF, dar nu numai, vezi intervenția lui Michael Haulică – lucrurile nu stau chiar așa. Din unele puncte de vedere, ele stau chiar pe dos, aș putea spune.
Dar să mă limitez în cele ce urmează la perspectiva Gazetei.
Faptul că activăm într-un mediu în care mai există aproximativ zece alte publicații dedicate genului și alte câteva care-l promovează, dar nu exclusiv, nu poate să fie decât o mândrie pentru noi. Căci ne aflăm printre ele. Mai ales că, cele mai multe dintre acestea, cu care, chipurile, „concurăm”, sunt conduse de nume foarte grele în domeniu, de scriitori și critici cu greutate și cu ani de experiență în spate. Ne-am bucura, oare, dacă această largă paletă de publicații n-ar exista? Sau dacă ar fi substanțial subțiată, așa cum părea ea din perspectiva Europa SF? Nu, bineînțeles că nu! Valoarea unui jucător, indiferent de joc, nu poate fi determinată decât în funcție de liga în care activează. Ne dorim noi o ligă slabă? Sau pseudo-inexistentă? Nu! Cine și-ar dori-o?
Din fericire, aceasta e o non-problemă, deoarece liga există și e valoroasă, indiferent ce se crede despre ea. Cum e și firesc, fiecare publicație are un anumit grad de exigență, nu am de gând să-mi expun propriile păreri referitoare la accesibilitatea uneia sau alteia, își știu ei, coordonatorii, fiecare pretențiile și cred că și autorii mai insistenți și mai bătăioși li le-au cam dibuit, deci fiecare și-a ocupat propriul loc. Iar acest lucru înseamnă că, de fapt, concurența este doar o chestiune de suprafață, pentru că, în profunzime, relațiile sunt mai degrabă de cooperare.
Personal, nu pot decât să mă bucur găsind numele unui autor al Gazetei și în paginile altor publicații. Și nu vorbesc acum doar despre bucuria altruistă și dezinteresată a omului pentru realizarea aproapelui său! Nu, mă bucur pentru că acest lucru îmi confirmă că și noi, la Gazetă, promovăm texte de valoare, că nu a fost vorba de slăbiciunea sau indulgența noastră, ci de o valoare obiectivă, recunoscută de un număr mai mare de redactori, prin publicare. Înseamnă, deci, că nu sunt standardele noastre scăzute. Înseamnă că promovăm literatură de calitate!
Și iată că am ajuns exact la punctul nevralgic al problemei de față. Care e menirea fanzinelor și revistelor, fie ele online sau tipărite? Evident, aceea de a descoperi și promova autori de valoare, de a publica literatură de calitate! Iar asta nu se poate întâmpla decât într-un mediu variat, în care autorul se confruntă cu cât mai mulți redactori, primește cât mai multe critici și sfaturi, se promovează pe cât mai multe căi.
Profitați, așadar, dragi autori, și nu vă limitați doar la acele revistele de la care ați primit deja răspunsuri favorabile și la care mergeți, oarecum, la sigur. Da, e mai comod să mergi pe cărări bătute, dar, mai devreme sau mai târziu, aceste cărări duc, inevitabil, într-o singură direcție: către stagnare. Pentru a evolua, trebuie să vă măsurați puterile, progresiv, cu toate publicațiile care vă stau la dispoziție.
Să ne bucurăm că le avem!



9 comments
Miloș Dumbraci says:
mart. 1, 2015
Aș vrea ca, parțial, să te contrazic, dintr-o perspectivă/experență reală și recentă de cititor, poziție diferită ca viziune de cei deja rodați ca activi în domeniu.
Acum 2-3 luni, am fost curios care mai e starea României SF și unde ar putea debuta un nou autor. După o googăleală aprofundată, am ajuns la concluzia că aceasta e compusă din: Argos, Helion, CPSF, Nautilus, SRSFF, Galileo și Gazeta SF. Îmi cer scuze față de cei neincluși, nu fac topuri sau evaluări, spun concluzia mea de amator după căutarea pe net.
Dintre acestea, CPSF este profesionistă, nu fanzin, iar Helion, pe care o citesc de înainte de revoluție, eu o percep tot ca profesionistă (un compliment care, iată, are și reversul medaliei).
Nautilus și Galileo le percep, poate greșit, ca fiind ”ale lor” (ale editurilor Millenium și Nemira) pentru ai lor (scriitorii ce apar la ei).
Argos cere minim 20.000 caractere la povestiri, o limitare pe care nu o înțeleg in SF, unde există o infinitate de povestiri foarte bune mai scurte de atât.
Așa că pentru mine, amatorul, au mai rămas în vizor 2: SRSFF și Gazeta SF, dintre care Gazeta Sf are clar mai mult ”appeal” din 2 motive, unul real și unul imaginar.
Cel real, apariția lunară, căci o apariție mai rar de atât nu ține publicul cititor suficient de ”legat” (știu că există excepții celebre, sunt abonat la ”Magazine of Fantasy and Science Fiction”, dar și la ei mă deranjează ritmul).
Cel imaginar este faptul că SRSFF, prin însăși denumire, lasă o impresie oficială, pentru ”aristocrați”, nu pentru ”proletariat”, în timp ce Gazeta SF pare ”a noastră, a poporului”.
Repet, nu am încercat să fac judecăți de valoare, ci doar să explic de ce, și din perspectiva unui cititor român de SF, fanzinul este perceput tot cu doar câteva nume (pentru mine 2).
Florin Purluca says:
mart. 1, 2015
Ar mai fi de adăugat Ficțiuni.ro la lista revistelor de profil F&SF&H. Te contrazic vizavi de limita impusă de Argos. Oficial ea există, pentru că acolo se publică exclusiv povestiri (prin asta vreau să subliniez că ei nu serializează romane sau nuvele), iar limita de 20000, ca să mă întorc de unde am plecat, este acolo pentru că în zona asta se învârte limita unei povestiri scurte. Neoficial există o limită de 20000-25000 de caractere și pentru CPSFA, pentru că așa se impune din considerente editoriale (variația cuprinsului, costuri, etc.). Cu toate astea, dacă povestirea este cu adevărat bună, niciun editor nu o va refuza pentru câteva mii de caractere în plus. Din surse foarte sigure îți spun că Argos acceptă și publică povestiri care trec peste 30000.
Miloș Dumbraci says:
mart. 2, 2015
da, recunosc ca nu am luat in calcul si fictiuni.ro, o sa il iau de acum 🙂 La Argos ma refeream ca 20.000 este minimul (nu maximul), si ca exista destule povestiri mai scurte de atat.
Florin Purluca says:
mart. 2, 2015
Scuze, am înțeles greșit. Părere personală, cred că limita de 20 000 este impusă din rațiunile literare ale editorului. În teorie o povestire care se învârte în jurul a 20-30 de mii de caractere este mult mai bine conturată față de una de 10 000. Autorul își poate construi lumea ceva mai bine în limita aceea de 20-30.
teo matei says:
mart. 1, 2015
Total de acord cu articolul. Adevărata concurență între reviste e la nivelul cititorilor. Restul e statistică. Ref. la comentariul anterior, la vremea aceea (2012) eu am simțit Nautilusul mai aproape. Prima mea proză a apărut acolo în aprilie și a fost primul episod dintr-o povestire publicată până în noiembrie, același an. Până atunci nu fusesem decât un cititor. Nu cunoșteam acele nume decât din prozele semnate în reviste pe care le așteptam lună de lună, sau din casetele redacționale. Proza de calitate își găsește locul potrivit la momentul potrivit.
viorelsf says:
mart. 1, 2015
Un frumos şi pertinent punct de vedere – acest editorial. Să ne uităm însă peste ape şi munţi la alţii. Ce constatăm? Că, evident, există autori care publică în mai multe reviste, dar calitatea textelor sale (vorbim de idee, căci la ei nu există conceptul de a face un fanzin sau o revistă e genunchi, necorectată şi aruncată publicului doar pentru a-şi face norma colegiul de redacţie) diferă de la una la alta în funcţie de… ? De preţul plătit autorului, da. De altfel, o revistă „de acolo” este interesată să plătească cât mai bine, sau după bugetul pe care şi-l permite, deoarece o nominalizare a textului la marele premii anuale (Hugo, Nebula etc.) îi va mări cota de piaţă şi revistei în care a apărut acel text şi va duce şi la un ascesiune comercială sau de prestigiu. Desigur, la noi, fiind vorba în general de reviste (sau fanzine) online, deci care pot fi accesate gratuit, nu se pune problema plăţii unui text. Cu toate acestea, Argosul o face, iar Nautilusul a găsit o modalitate de a recompensa autorul. În rest, revistele se bazează pe entuziasmul autorilor, iar pentru că numărul acestora este destul de finit, de regulă acceptă cam orice. Şi atunci care ar fi reţeta calităţii sau a stimulării creaţiei? Un posibil răspuns poate fi cea a nucleelor de autori „ai casei”, care, la concurenţă cu alte nuclee din alte reviste, să se străduiască să ridice ştacheta, dar şi aici totul ţine de comportamentul conducerii revistei, de fairplay-ul ei, de imaginaţia de a face numere tematice sau de a impulsiona autorii tratându-i cu respectul cuvenit faţă de un creator ce îşi consumă energii – ideatice, fizice, temporale – pentru a comite o producţie. Gazeta SF are reputaţia de a sprijini debutanţii şi acest lucru e bun, cu condiţia ca sprijinul să devină vizibil prin confirmarea debutantului ca creator autentic.
Eugen Lenghel says:
mart. 2, 2015
Despre cum s-a strecurat Gazeta SF pe site-ul ESFS va pot aduce lamurire. La sfarsitul lui 2012 le-am cerut intr-un mesaj ceva mai amplu, sa faca si corectiile necesare pentru acea vreme. Posibil ca opinia mea sa fi fost subiectiva, de aceea va reproduc intocmai fragmentul in cauza. Evident, executia a fost partiala, desi am revenit la subiect. Exista un oarecare conservatorism si in sanul ESFS.
Acum, fiind implicat in proiectul Fictiuni.ro, nu doresc si nici nu am cerut sa fie inclus in lista publicațiilor SF europene. Partial, pentru ca nu e publicație SF, parțial pentru ca nu mai cred ca ESFS sau site-ul ESFS mai au vreun rol major sau macar relevant in domeniul cultural.
„A corection is necessary for the page http://www.esfs.info/esfs-european-sf.html
a) srsff.ro is still corect
b) cultural sf learnings however is not very representative, as most of his news are also on srsff.ro
c) SciFiBlog.ro is obsolete, last article dated july 2011. Not maintained anymore.
d) HelionSF.ro the prestigious Timisoara magazine, is moved to http://helionsf.eu/
e) GazetaSF – http://fanzin.clubsf.ro/ from Suceava is a magazine aproaching it’s two years aniversary. It happens that I joined the board as chief editor. It is supported by younger generation of fans.
f) Revista Galileo – http://revista-galileo.ro/ from Satu-Mare is a magazine with lot of news and editorial events.
g) Revista Nautilus – http://revistanautilus.ro/ from Bucharest is a magazine mantained by fans asociated with bigest science fiction editor in Romania: Nemira Publishing House – http://www.nemira.ro/
I think this covers most of the Romanian fandom as seen at end of 2012.”