Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…
Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.
Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit de croitorul hainelor celor noi ale împăratului și să recunoaștem că el nu există decât, uneori, în imaginația noastră și, neexistând, nu va bate nimeni umil la marile porți așteptând să binevoim a-i preda un manuscris sau a-i semna o dedicație.
Poate că lansarea unui autor român va avea loc (chiar și succes) fără prezența noastră. Dar ar fi păcat să nu ne creăm propriile amintiri legate de ziua respectivă. După ignoranță, nimic nu poate dăuna mai mult ca autosuficiența. Nici respectarea promisiunilor nu ne va aduce dezamăgiri, știut fiind că ne place să fim răsplătiți cu aceeași monedă.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar cred că vom avea un 2018 literar memorabil dacă vom acorda mai multă încredere celor din jur, iar asta nu presupune gesturi eroice, ci momente mici și multe când vom putea întinde mâna și ne vom bucura s-o facem, fără să așteptăm ceva la schimb.
La mulți ani tuturor colaboratorilor și cititorilor Gazetei SF!
3 comments
Mihail Toma says:
ian. 6, 2018
La mulți ani, încă odată!
Apăi… sâ videm cum di-o sușim, di pi o parti pi aslaltă, di sâ hie ghini!
🙂
Tavi says:
ian. 8, 2018
„[…] Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit de croitorul hainelor celor noi ale împăratului și să recunoaștem că el nu există decât, uneori, în imaginația noastră și, neexistând, nu va bate nimeni umil la marile porți așteptând să binevoim a-i preda un manuscris sau a-i semna o dedicație.”
……………………………………………………………………
” Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit de croitorul hainelor celor noi ale împăratului și să recunoaștem că el nu există decât, uneori, în imaginația noastră și, neexistând, nu va bate nimeni umil la marile porți așteptând să binevoim a-i preda un manuscris sau a-i semna o dedicație.”
Probabil singurele idei care merita evidentiate, in opinia mea. Sa nu uitam ca imaginatia este puntea prin care cel cu coarne se coboara printre noi, oamenii, ca sa parafrazez o idee a Sfintilor Parinti ortodocsi.
Restul e un simplu joc al imaginatiei, cu ajutorul cuvintelor…Din nou, dupa umilul meu punct de vedere.
Ovidiu Bufnilă says:
feb. 5, 2018
Ovidiu Bufnilă: Jurnal de scriitor, 5 februarie 2018, 10:59
Despre nevoia de noi începuturi, editorial semnat de Teodora Matei in Gazeta SF, nr.82, ianuarie 2018, curajos, incisiv. Imi place. O incursiune in gastronomia vinovată, o melencolică dragoste fata de cărțile de hârtie, față de prietenia care nu e in SF…Și turnul de fildeș…Oare cine stă în turnul de fildeș? Eu de exemplu n-am urcat niciodată în turnul de fildeș, m-am caftit vălurit în toate direcțiile, în toate porturile lumii…Teodora Matei lansează un apel frumos…Dar cărțile de hârtie? Să fim serioși…Eu nu am crezut niciodată în cărțile de hârtie…Pentru mine viața aia adevarată de scriitor a fost si este importanta si fundamentala…Palpitul zilnic de scriitor…Nu ma plâng, am din plin palpit…Scriitorul adevarat nu moare să-si publice cartile ci, cu adevarat, sa-si traiasca viata de scriitor din plin, ce nesatiu…Bravo Teodora Matei pentru curaj! Te salut cu frenezie. Nu ne cunoastem dar te salut cu frenezie…Poate ca esti si tu un viitor navigator adevarat in aceasta lumea valurita si valuritoare…Poate ca vreodata ne vom intalni si vom sta de vorba…Bravo pentru ideile curajoase…