Acum câteva zile mi-am plimbat ochii peste o anchetă  făcută de Michael Haulică în Observator Cultural. Subiectul anchetei? Debutul… Acel moment la care am visat cu toţii sau la care unii dintre noi încă mai visează, pe care ni l-am imaginat în nuanţe de roz, dar pe care realitatea ni le-a oferit cu totul altfel decât ne aşteptam. Debutul de care uneori ne este teamă, dar pe care trebuie să-l înfruntăm cu toţii mai devreme sau mai târziu. Pentru că, da, nu poţi fi scriitor consacrat fără să fi fost în prealabil debutant. Greu, uşor, debutul trebuie să existe, pentru că altfel am rămâne toţi cu visul, cu textele în sertar şi cu o  întrebare fără de răspuns pe buze: „Ce-ar fi fost dacă…”

Scriitorii care şi-au exprimat opinia în legatură cu debutul (dintre care fac şi eu parte) mi-au confirmat într-o oarecare măsură unele dintre temerile pe care le aveam în legatură cu debutul literar: în România, este destul de greu să fii publicat în volum (sau chiar într-o antologie) atunci când te afli la început de drum. Iar lipsa credibilităţii este unul din multele motive care îi pot face pe tineri să renunţe chiar înainte de a-şi fi luat, propriu-zis, „zborul”.

Surprinzător însă, majoritatea celor îndemnaţi să-şi dea cu parerea asupra subiectului au o atitudine optimistă în ceea ce priveşte debutul. Ca să-l citez pe Mircea Coman: „Nu ştiu de ce se spune că e greu să publici. Eu cred că nu e. Chiar deloc.” Aşa să fie oare? Cred că totul ţine, de fapt, de o combinaţie de factori: şansă, o opinie avizată însoţită de îndrumare care sa vină în sprijinul unui talent înnăscut şi modul în care alegi să îţi faci debutul. Cei mai mulţi dintre cei care susţin că nu au avut probleme în a publica şi că s-au bucurat apoi de succes au apelat la început la revistele literare, tipărite sau online. Să fie asta o coincidenţă? Eu cred că nu.

Aşa că până la urmă este o problemă de atitudine. Şi de interes. Şi de informare. De putut, se poate. Nu, succesul nu este întotdeauna garantat, dar şansa există. Dovada o fac toţi cei care au publicat şi publică în Gazeta SF şi în alte reviste online. Ei şi-au făcut curaj să-şi scoată textele în lume făcând astfel primul pas. Un pas înainte. În acest număr tema debutului este discutată pe larg, Mircea Pricăjan oferindu-ne în interviul de luna aceasta, într-o maniera practica şi pragmatică în acelaşi timp, sfaturi utile legate de acest important moment din cariera unui scriitor. De asemenea, Nina Munteanu a oferit în exclusivitate Gazetei SF un fragment tradus în română din cartea sa intitulată „Scriitorul de ficţiune”, unde ne prezintă atitudinea care poate transforma un scriitor aspirant într-unul consacrat. Colecţia bogată de povestiri din acest număr a fost alcătuită în aşa fel încât să satisfacă aşteptările unui public variat, iar cărţile propuse de Silvana Şorop în rubrica „Noi apariţii editoriale” sper să vă stârnească pofta de lectură. Şi cum spunea Mircea Pricăjan: „Nu deznădăjduiţi, aşadar, ci perseveraţi învăţând din fiecare observaţie primită”. Învăţaţi din observaţiile pe care le primiţi şi pe care le primesc ceilalţi. Perseveraţi şi mergeţi înainte. Şi credeţi în şansa voastră. Lectură plăcută!

Simona SerbanescuSimona Serbanescu s-a născut în data de 31 mai 1988. A fost elevă a Colegiului national bilingv George Cosbuc. Licențiată în drept , cu o lucrare de diplomă la disciplina Drept civil, în prezent studentă a Facultății de Litere, Universitatea București, secția Română-Engleză. Debutul de presă și l-a facut în revista Cultura, anul 2009. În 2011 a debutat în antologia Balaurul si miorita, apărută la editura Eagle Publishing House sub îndrumarea lui Mihail Grămescu, cu textele Despre un drum cu sens unic, Castanul și Casa ceaiului. Membră a cenaclului „Literatorul” şi a Clubului de proză „La formarea ideilor”. În prezent este redactor-şef la Gazeta SF.