Îi putem număra pe degete pe cei care trăiesc din scris. Normal, aici îi excludem pe jurnalişti, care, pe lângă scrisul la un ziar, revistă, mai fac şi alte activităţi extra pentru un câştig mai de Doamne ajută.

Aşadar spuneam că puţini sunt cei care pot spune cu mâna pe inimă că trăiesc doar din literatură. În fandom, am impresia că cifra tinde spre 0. Dar asta nu înseamnă că în România nu sunt scriitori de SF&F, de drept, consacraţi mai puţini. Nu ne putem plânge totuşi că nu se scrie. E de ajuns să ne uităm pe Atelier Kult. Nu am o cifră exactă a numărului de lucrări care au fost publicate în cadrul atelierului, dar la o primă strigare cred că în ultimii 2 -3 ani s-au strâns pe la 200 . Povestiri SF&F se pot găsi şi pe situri nespecializate pe SF, se pot găsi pe blogurile de scriitori, am găsit o schiţă distopică pe un site de comentarii politice. Deci se scrie.

Avem, aşadar materiale. Urmează acum să ne uităm la calitatea lor. Daţi-mi voie să vă spun, 90% dintre ele sunt proaste, foarte proaste spre execrabile. În fapt, 90% din orice este nonvaloare, gunoi şi umplutură. Cum culegem operele proaste de cele bune, cum definim o creaţie capodoperă, la ce ne raportăm pentru a face acest lucru? Pentru a apărea Eminescu, Marin Preda, Vladimir Colin au fost nevoie de hoarde ce mânuitori ai condeiului, tone de maculatură pentru a apărea perlele date de cei enumeraţi.

Pentru asta trebuie creat un ciclu. Scriitorul creează, cititorul citeşte, alege, apreciază. Dar pentru ca scriitorul să-şi găsească cititorii care ar putea să-i deveni fani, el trebuie să găsească o modalitate să ajungă la ei.

Fără a fi cunoscut, chiar dacă manuscrisul este o capodoperă, nu prea văd o editură care să-şi asume riscul să publice. Cea mai îndemână metodă pentru a căpăta notorietate rămân revistele.

Din păcate, nu avem decât o singură revistă tipărită, care este trimestrială, a cărei pretenţii sunt ridicate, ceea ce este bine de vreme ce sunt costuri de producţie, iar cititorul se poate bucura de calitate.

Avem şi câteva reviste care sunt on-line, o modalitate la îndemână pentru propagare. Nu e dificil de publicat aici. Autorul devine cunoscut de public, îşi poate corecta neajunsurile, poate interacţiona cu cititorii.

Singurii care pot decide, în cele din urmă, sunt scriitorii.