Pe înserate, armurierul primi vizita unui bătrân senior care-i comandă, în mare taină, o armă de foc.
Lucrând plin de siguranță, armurierul strecură, la sfârşit, în fierul armei, după o reţetă din Extremul Orient, o picătură din sângele său.
Câteva zile mai târziu, bătrânul senior se înfăţişă înfăşurat într-o mantie neagră şi-i vărsă pe masă o mie de galbeni, prețul tăcerii sale.
În zori, ascuns într-un boschet, el trase asupra ibovnicului soţiei sale în timp ce acesta traversa pe furiș parcul castelului.
Plin de tulburare, un învăţăcel al lui Leonardo da Vinci avea să-i desluşească taina neizbânzii sale. Căci, după legi neştiute, atracţia lunară deviase plumbul, înfingându-l în pieptul bietului armurier ce dormea în micul său atelier.
1 comment
Mihail Toma says:
sept. 16, 2018
Ce-și face omu’ cu mâna lui…
😉