Cea mai recentă carte a lui Michael Haulică, …nici Torquemada, nu este o culegere de povestiri sau un roman care să ne poarte, aşa cum ne-a obişnuit scriitorul, prin minunate lumi imaginare din diferite timpuri şi spaţii geografice; este un metatext.

Concret, între copertele lucrării, autorul – şi promotorul, şi editorul, şi criticul, şi câte şi mai câte – Michael Haulică a adunat un număr impresionant de articole, semnate şi publicate de el de-a lungul anilor 2007-2009 în prestigiosul Observator cultural, la rubrica dedicată literaturii F&SF. O rubrică devenită clasică, o rubrică în care recunoaştem de fiecare dată efortul neobosit al omului Michael Haulică (spun omului, pentru că această formulare înglobează toate faţetele enumerate mai sus şi multe altele încă) de a aduce literatura fantastică acolo unde îi este locul, adică pe acelaşi plan cu mainstream-ul nu numai pentru critica, ci şi pentru cititorii acestui din urmă filon literar. Critică şi cititori care, fără intervenţiile lui Michael din Observator, nu ştiu de unde ar fi putut să afle ce se mai petrece în România în domeniul SF şi al literaturii conexe.

Dar aşa stau lucrurile cu articolele publicate în Observator cultural. Suma unor părţi nu este întotdeauna egală cu întregul. Care este, în acest caz, situaţia cu …nici Torquemada?… Ei, eu spun că situaţia e una deosebit de bună, şi iată şi motivele pentru care susţin aşa ceva:

În primul şi în primul rând, căci aici găsim fără dubii justificarea de a prezenta această carte la Cavalerii fantasticului, unul din multele lucruri minunate pe care le face Michael Haulică în cartea sa este tocmai cel la care aspir şi eu cu seria de articole din Gazetă: aduce în atenţia iubitorilor de fantastic realizările esenţiale ale autorilor români. El le semnalează şi le comentează cu haru-i bine-cunoscut, evidenţiind (fără răutate) probleme şi (cu bucurie) comori. În paginile lui …Torquemada, vom da, astfel, peste nume de care fanul trebuie să ştie, şi de care adepţii mainstream-ului ar fi bine să afle la rândul lor. Şi vom da şi de operele nemuritoare ale acestor nume. Astfel, îi vom întâlni pe Liviu Radu (Waldemar, Blocul câş), Lucian-Vasile Szabo (Arta de a muri pe timp de pace), Marian Truţă (Vremea renunţării), Mihaela Cogălniceanu (Kalusia), Cristian-Mihail Teodorescu (SF unu), Oana Stoica-Mujea (Războiul reginelor)… Şi vom mai afla, de asemenea, de numeroase povestiri publicate în revistele de specialitate. De fapt, despre fantasticul românesc publicat în această perioadă, vom afla, cred, cam tot…

Desigur, cartea lui Michael nu înseamnă doar atât. Pentru că ea reprezintă, totodată, o reflexie a activităţii omului Haulică în aceşti ani pe plan literar, unde, cum spuneam, publică, promovează, susţine, analizează, şi, nu în ultimul rând, scrie, scrie fantastic, scrie despre fantastic, despre fantastic românesc şi străin, şi despre tot ce se leagă de acesta – desigur în măsura în care aşa ceva stă în puterile unui om…

Prin urmare, iată al doilea motiv pentru care …Torquemada îşi află locul aici: o analiză amănunţită, dublată la rândul ei de o promovare a vieţii F&SF româneşti, cu editori, autori consacraţi sau nedebutaţi în volum, fandom, reviste, convenţii, întâlniri în România dar şi în străinătate, cenacluri, asociaţii şi organizaţii, lansări de carte, toate cu acelaşi scop: al dezvoltării, din toate punctele de vedere, a literaturii autohtone… Pentru că Michael nu doar analizează, ci şi evidenţiază, ajută, propune…

Ar mai fi şi altele de zis?… Desigur. Destule. Dar mă voi opri aici. Este suficient să mai fac o singură precizare – chiar dacă am insistat pe fantasticul românesc regăsit în paginile scrise de Michael Haulică, fantasticul străin nu lipseşte nici pe departe. Numai că acesta nu face parte din obiectul articolelor de faţă, aşa că mă voi mulţumi la a-i semnala existenţa.

În concluzie, pentru toţi care citesc acest articol cu dorinţa de a descoperi sau de a cunoaşte mai bine ficţiunea românească, recomand …nici Torquemada.

Şi acum, după această carte despre ficţiune, aş vrea să spun câteva cuvinte şi despre o ficţiune propriu-zisă. Este vorba despre Povestea lui Calistrat Hadâmbu din Vizireni, ucis mişeleşte de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureştilor, apărută în antologia lui Adrian Crăciun, Steampunk – A doua revoluţie. Da, este o proză steampunk, un steampunk adevărat în opinia mea (asta referitor la unele discuţii cu ce este şi ce nu este steampunk în antologia menţionată), cu atmosferă de epocă, aventurieri şi dirijabile, cu umor, cu suspans, cu dragoste, cu tot ce trebuie. O poveste militară care se desfăşoară în mai multe ţări (şi în cel puţin două lumi), cu personaje memorabile, de la comandantul Andrian Burghelea şi fascinanta Magdalena Ghica, la misteriosul conducător Petrică Albu, la periculosul Raul Colentina şi chiar la personajul principal, ale cărui întrebări nepotrivite îl vor conduce la întâlnirea cu destinul. O călătorie iniţiatică cu final aşteptat pentru cititor (voit, datorită titlului), dar neaşteptat pentru Calistrat Hadâmbu, o călătorie presărată cu toate elementele necesare unei lecturi plăcute, de la evenimente la stil.

Michael Haulică – un cavaler al fantasticului prin ceea ce scrie, cât şi prin ceea ce face.

Oliviu Craznic Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 în Lupeni. Licenţiat în Drept, cu
lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere
ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor
Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat
pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman la
Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I în Topul cititorilor Agenţiei
de carte, Secţiunea Proză românească – Vara 2010; nominalizat pentru faza finală la
Premiile Galileo 2011). Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans,
unde are o serie de articole despre misterele lumii precum şi confesiunea literară Două
nopţi în Salem’s Lot. În 2011, a publicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în
antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, editor Adrian Crăciun,
întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea
gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House,
editor Mihail Grămescu) şi povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul
serialului literar on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, coordonat de Ştefan Ghidoveanu.