An/Organic; Nostalgia revoluţiei; Vânătoarea de sfincşi

 

Imaginea de pe http://uglybadbear.wordpress.com/2011/06/25/felicitari/

Florin Pîtea este un scriitor pe care l-am descoperit de curând – dar bine că l-am descoperit. În cele ce urmează am să încerc să vi-l prezint şi dvs., în cazul în care nu îl ştiţi deja – pentru că, fie că sunteţi iubitori de science-fiction, de cyberpunk, de steampunk, de horror sau de fantasy, credeţi-mă pe cuvânt că biblioteca v-ar fi mai săracă fără el.

Nu, nu voi vorbi despre omul Florin Pîtea, cel puţin nu de această dată (deşi probabil ar fi destule de spus, mai ales că tocmai şi-a luat doctoratul cu o lucrare despre cyberpunk, apreciată de comisie ca fiind de interes internaţional) – ci îl voi aduce în faţa ochilor dvs. prin câteva din operele sale.

Astfel, tocmai am recitit An/Organic, aşa că mă voi concentra asupra acestui volum, făcând însă şi două trimiteri (din motive pe care le veţi vedea mai jos) la povestirile publicate de Florin în două antologii recente (una dintre ele şi în prestigioasa revistă Galileo, revistă care reuşeşte, în opinia mea, să dea o replică frumoasă realizărilor internaţionale similare, cum ar fi, de exemplu, Locus).

An/Organic este structurat în trei părţi, inegale ca dimensiuni. Prima parte grupează povestiri care se petrec în ţara noastră – Fricţiuni este o satiră interesantă, despre dificultăţile de a scoate o revistă SF într-o Românie şi ea SF, dar în fapt nu foarte depărtată de realitate; în cazul Transhumanţă la est de mileniu, avem de-a face cu o reuşită schiţă umoristică; iar povestirea care încheie această primă parte, Alături de tine, este un excelent horror atmosferic cu final clivebarkerian, una din cele mai dragi mie povestiri din volum şi care sunt sigur că va fi apreciată de toţi iubitorii genului. Ca un bonus, conţine multiple referiri la cunoscuţi membri ai lumii SF româneşti, fie ei la bază scriitori (Costi Gurgu) sau editori (Horia Ursu).

Cea de a doua parte a volumului este în fapt cartea în sine – o suită ameţitoare de povestiri cyberpunk şi nu numai, legate între ele în mare parte, prin personaje, acţiune şi/sau univers-cadru, dar putând fi citite la fel de bine şi separat. Florin Pîtea construieşte gradat o distopie care, pe măsură ce se desfăşoară, se insinuează în mintea cititorului, până când acesta se trezeşte, fără să îşi dea seama, prizonier în alte lumi – lumi în care urmează să i se întâmple o grămadă de lucruri.

Astfel, incursiunea începe cu Neuropanzer, un transport periculos, continuă cu Ol’ Man River’s Blues, care mie mi-a amintit într-un mod extrem de plăcut de noir-urile lui Peter Cheyney, desigur aşezate în context SF (cred că e povestirea mea favorită, Jeremy „Butcher” făcând parte din acea categorie de personaje care, după ce închizi cartea, rămân – şi care, după mine, ar merita un roman de sine stătător, dar aici decide autorul), şi odată ajunşi în povestirea Suburbia, suntem deja iremediabil cufundaţi în viitorul propus de Florin Pîtea, viitor pe care începem să îl înţelegem şi, în ciuda aspectelor sumbre, să îl iubim. În La prima vedere, apare un alt personaj magistral realizat, Alex Dickinson, un fel de playboy-culturist-mercenar-bun-la-toate, care se caracterizează în principal exact prin pragmatismul american clasic – o combinaţie stranie şi cuceritoare de superficialitate şi profunzime. Un individ preocupat doar de sala de forţă şi de felul în care poate scoate un ban, dar care în situaţii limită dă dovadă de incredibile calităţi ce îl ridică mult deasupra eroilor clasici – tocmai pentru că este un erou căruia nici măcar nu îi pasă că este. În Soiuri de peşte, Dickinson loveşte din nou, chiar dacă în chip de personaj secundar – aceste două povestiri fiind pentru mine la acelaşi nivel cu Ol’ Man…, adică la cel maxim posibil a fi atins de către un scriitor în relaţia sa cu cititorul. Câteva cuvinte despre tăcere şi An/Organic accentuează distopia, conturându-i detaliile şi sporind spectaculos tragismul.

Odată cu Fletcher Christian, sărim din viitorul şocant în trecutul alternativ cel puţin la fel de îngrijorător, trecut dominat de personaje ficţionale ca şi reale arhi-cunoscute, ajungând deja pe domeniul steampunk, domeniu explorat în continuare şi prin Legiune – printre alţii, îi veţi regăsi în această din urmă povestire pe contele Dracula, pe Sherlock Holmes şi pe Jack Spintecătorul, într-o stranie Londră victoriană, afectată de ameninţarea viitorului prezentat în povestirile anterioare. Dacă tot am ajuns la steampunk, voi face aici o primă trimitere – în caz că vă place genul, vă recomand să aruncaţi o privire şi altei realizări a lui Florin Pîtea, Nostalgia revoluţiei, apărută în antologia lui Adrian Crăciun, Steampunk – A doua revoluţie. Veţi întâlni un Cuza sceptic şi recalcitrant, confruntându-se cu un Alecsandri exasperat să aducă progresul în Ţările Române, iar într-un superb “Guest Starring”, apare şi un personaj pe care unii l-au identificat ca fiind Mihai Eminescu, dar care ar putea fi şi Mircea Cărtărescu.

Dar să revenim la An/Organic. Începând cu povestirea care urmează după Legiune, Philip, intrăm pe tărâmul dominant al lumilor minţii, tărâm pe care rămânem şi în Ţesătura de vise. Ficţiuni 1.999 aduce puţin ca stil şi efect cu Alături de tine, punând însă accentul pe o perspectivă cyber şi neabordând decât incidental elementele horror. Iar Jurnalul de călătorie include în mod interesant un periplu concluzionar prin toate povestirile părţii a doua, privite dintr-un nou unghi, şi anume acel al unui personaj… despre care nu vă voi spune nimic, lăsându-vă să-l descoperiţi singuri.

Ajungem astfel la partea a treia, extrem de scurtă dar la fel de percutantă. Veniţi afară! este un text despre întoarcerea morţilor, în fapt prima scriere al lui Florin Pîtea care mi-a căzut în mână, şi totodată cea care mi-a atras atenţia asupra talentului său – pentru că e excelentă. Şi ultimul punct din volum – Pui de lup, inimă de şarpe, un dark fantasy senzaţional, care merita şi el o carte numai a lui, dacă mă întrebaţi pe mine. În orice caz, a nu se scăpa de către fanii lui Tolkien – cu nici un preţ.

Şi dacă am vorbit de dark fantasy, voi vorbi şi de fantasy – tot Florin Pîtea a mai publicat, întâi în Galileo nr. 2, apoi în Antologia Premiile Galileo 2011 (care reuneşte cele mai bune povestiri ale anului trecut în viziunea abonaţilor revistei) Vânătoarea de sfincşi, în care un copil îşi capătă numele de bărbat, după moda amerindienilor, însoţind o eroină misterioasă la vânarea unui sfinx ticălos.

Căutaţi-l pe Florin Pîtea. Scrie aşa cum trebuie – adică de nivel internaţional.

 

Oliviu Craznic Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 în Lupeni. Licenţiat în Drept, cu
lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere
ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor
Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I în Topul cititorilor Agenţiei de carte, Secţiunea Proză românească – Vara 2010; Premiul Galileo pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010. Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii precum şi confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot. În 2011, a publicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în
antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea
gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul
antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan
Ghidoveanu, povestirea dark fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologia Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (Ed. Herg Benet). Din luna iunie este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, editoriale şi articole.