Exo, carte de bucate (1)
Coborâsem un pic prea repede iar impactul cu solul lui Hefaistos n-a fost fără urmări. Climatizarea vuia încercând să reducă temperatura interioară. Iar scutul termic încins iniţial până la roşu, deşi se mai răcise considerabil în ultimii 20 de kilometri, tot stârnise un mic incendiu. Copacii păşitori nu apucaseră să reacţioneze toţi la timp. Îmi...
Aceleaşi vremuri tainice (III)
[„Come what may… „ – Moulin Rouge] Dacă socoţi că o persoană nu se poate schimba, înseamnă că eşti sceptic. Dar ca să ajungi să crezi că nu mai există niciun strop de răutate în inima acelui om, atunci eşti naiv. Sunt prea izolate cazurile în care om se poate schimba complet şi ar...
Traversarea
– Ei bine? – Ei bine, ce? – Ţi-a plăcut? – Mi-a plăcut. – Nu prea se vede. – Păi ce să se vadă? Mi-a plăcut, n-ai văzut c-am aplaudat? Ieşeau de la operă, unde luase Adina bilete ca să-i facă o surpriză. Şi surpriză fusese, dar nu cum sperase ea. Mihai Nicodim era actor...
Inevitabil
În ascunzătoarea lor, marile minţi ale lumii contemplau asupra nimicurilor de zi cu zi. Acestea erau asemenea nimicurilor oamenilor normali, dar la o scară mult mai mare. Cei şapte oameni stăteau la o masă aproximativ rotundă şi discutau cele mai noi propuneri. Era ca o zi normală la birou. O catastrofă aici, foamete acolo, descoperirea...
Manfred cel Bezmetic
Mă retrăgeam la adăpostul unui copac bătrân. Ascultam paşii care trosneau peste crengile uscate. De acolo, urmăream cum jocul se înfiripă iar. Râsetele copiilor răsunau puternic, vocile lor se pierzându-se-n pădure, repetate, ca şi cum aş fi memorat o lecţie. Larma din jur stârnea în mine fiori bezmetici, pe care-i simţeam străbătându-mă, odată cu sângele...
Întâlnire cu dragonul
Cetatea nu arăta cu mult mai bine ca altele, dar avea nevoie de o Călăuză. Şi eu tocmai asta eram, aşa că m-am apropiat de porţile ferecate şi am bătut în ele tare, cu bastonul. Pesemne că eram aşteptat pentru că, după ce am fost cercetat fugar printr-o ambrazură din zid, poarta s-a întredeschis şi...
Ultima furtună
În memoria lui Pablo Amaringo În ziua aceea întreaga planetă aştepta cu respiraţia întretăiată o dezlegare. Semne îngrijorătoare păreau să prevestească de ani buni ceva ieşit din comun. Dar nimeni nu şi-a închipuit că totul...
Infinitul finit, finitul infinit şi alte dureri de cap
(Cu al treilea Lord Russell la Crâşma lui Ilie) Avertisment: Aceasta este o ficţiune. Doar întâmplător s-ar putea să nu existe asemănări cu realitatea. – Mamăăă. Cât de mare-i cerul? – Păi, vezi şi tu. E de colea până colea. – Da după colea ce-i? – Lasă-mă că am treabă. Urcă-te pe Chetrosu şi vezi....
Mi’kkai și Luna
Descoperiți-vă trecutul la vreme Are și el un termen de garanție… Ia sacrul, dă-l de toți pereții, mânjește-l cu șapte feluri de noroi și tot degeaba, din lumină poți să faci doar umbre, niciodată întuneric. Tot așa și Luna, izgonită pe pământ, îngropată în coșciugul unui trup de muritor, n-avea cum să funcționeze după legile...
Agnus Dei
Moto: „ Dumnezeu este lungime, lăţime, înălţime şi adâncime” - Sf. Bernard de Clairvaux Drumul era greu şi plin de tot felul de primejdii dar cel care a cutezat să se avânte pe meleagurile astea aducea cu el teroarea şi smerenia pe care numai un reprezentat de seamă al temutei Inchiziţii le putea stârni. Era...
Dosar clasat
Seara se lăsa repede peste curtea casei. Avusese linişte acolo în toate săptămânile din urmă, lumea o lăsase în pace, dar odată cu fiorul de furtună din aer, un vierme al nebuniei se strecurase în acel univers închis. Coborâse dealul unde era livada şi intrând în curtea de flori din faţa casei văzu două...
Compresor
Ieşind din Templul Albastru, Kansokan îşi desfăcu aripile de sticlă şi se avântă către înaltul cerului. Trase în piept aerul tare al înălţimilor şi privi plin de curiozitate către Oraşul Plăsmuirilor pe care fluizii din Nord îl comprimaseră ascunzându-l într-un nor de dimineaţă. — Trebuie să plăteşti, şuieră dinozaurianul Terminor alunecând între două bifurcaţii fluide,...
comentarii recente