Grădinarul
La început a fost senzaţia. Senzaţia de spaimă care te ia în braţe şi te sufocă ori de câte ori păşeşti dincolo de pragul unui spital supra-aglomerat. Iar eu tocmai păşisem într-unul de campanie. Duhoarea din sala de aşteptare depăşea limitele admisibile. Amânasem pe cât posibil să ajung pe mâna măcelarilor...
Fractalii între ştiinţele reale şi cele umaniste
Dr. Olesea Gîrlea Dr. Sergiu Cogut Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Este bine ştiut faptul că termenul fractal apare în anul 1975 fiind utilizat de B. Mandelbrot în lucrarea sa Cât de lungă este coasta Marii Britanii. Etimologic fractalul se regăseşte...
Două minute
Două minute. Am întârziat deja două minute… dar aproape că am ajuns la sala domnului Albertein. Întotdeauna m-am întrebat de ce sala aceasta, laboratorul de fizică, cel mai important, este la etajul cinci al Universităţii. Când am intrat în sală, Albert, aşa cum ii spunem noi, studenţii, tocmai începuse lecţia. S-a uitat la...
Eliberarea trandafirilor
Un tip straniu străbătea o străduţă umbrită de clădirile ei înalte, păşind încet, ritmic. Purta un joben negru, un pardesiu puţin şifonat, cu nasturi argintii şi o umbrelă cu câteva găuri minuscule( ţinând-o cu mână stângă, învelită de o mânuşă gri , cu vârful umbrelei despicând stratul subţire şi moale de zăpadă). La...
Ultima suflare
Mântuirea şi dezastrul sunt cam acelaşi lucru. (Stephen King) O ploaie al naibii de rece cădea cu repeziciune pe pământul mocirlos. Stropii grei se izbeau de asflatul ud, tulburând apa din băltoacele uriaşe. Norii negri domneau pe cer ca la ei acasă şi un vânt monstruos se comporta de parcă el...
Focurile
Nimic. Nici într-o parte, nici în cealaltă. În amurgul rece, doar şinele-i purtau monoton privirile, pierzându-se printre brazi. În zare, de la nord şi până în punctul în care soarele tocmai cobora după orizont, şirul lung de creste ale munţilor Sayan străjuia colţuros şi înzăpezit, prevestind asprimea iernii ce-avea, dintr-o zi...
Fiară
Cunosc pădurea ca pe propriile palme, însă toată cunoaşterea nu-mi foloseşte la nimic acum. Alerg sau, mai degrabă, mă împleticesc orbeşte prin desişul negru ca smoala. Trunchiurile groase ale copacilor mi se pun de-a curmezişul, iar frunzele umede îmi înşeală paşii şovăielnici. Alunec de câteva ori, dar de...
Ordinul
Nori negri, zămisliți parcă din aburi de smoală, țineau sub întunecimea lor luna și stelele deopotrivă. Privirea de om nu izbutea să străpungă puterea nopții mai mult de câțiva coți. Oștirea mărețului general turc Yuzum Selim-Bei mărșăluia descumpănată în retragere. Fiecare dintre luptători lua urma celui din față, aidoma unei...
Copacul portocaliu
În Santur’aame – Lumea Portocalie – nu este niciodată zi, aşa cum nu este niciodată noapte. Cerul frăgezit de îmbinarea celor două timpuri a rămas blocat, din vremuri pe care nici cele mai vechi calendare nu îl mai cuprind, într-un veşnic şi netulburat crepuscul. Nu există soare care să...
Concurs
Concurs lunar de proză Începând din această lună (octombrie 2013), Gazeta SF organizează un nou concurs lunar de proză, concurs al cărui sponsor oficial este editura Millennium Books. Regulament: La concurs pot participa toţi scriitorii care nu au debutat editorial. Prozele trebuie să se încadreze într-unul dintre genurile ştiinţifico-fantastic ori fantasy, trebuie...
În căutarea fericirii
…trebuie să existe doar un singur scop final în marele plan evolutiv al unei specii conștiente; doar unul care să merite amintit, la care rasa esențială a visat dintotdeauna. Un singur deziderat neschimbat, odată cu trecerea mileniilor, de la atingerea conștiinței primare și până la ultima deconectare, tot ceea ce s-a obținut prin...
Copiii întunericului
Unde se așterne praful uitării, vei găsi fantezia la lucru. 1 Era cocoțată în vârful...
comentarii recente