Dezgheţ
publicată prima dată în revista Nautilus Vodca de-aseară îşi deschisese biroul central al efectelor secundare în creştetul capului. Ţăcăneau faxuri. Fâşâiau imprimante. Se raţionalizau reflexe. Şapte venea după nouă. De acolo plecau agenţii mahmurelii, în toate direcţiile. Şi toate telefoanele alea care nu mai încetau nu mai încetau nu mai...
Câştigătorul concursului din luna octombrie
Ştiu că am întârziat anunţarea câştigătorului concursului realizat în luna octombrie în parteneriat cu editura Millennium Books, însă, dacă staţi pe aproape, vă promit că o să aflaţi până la finele acestei zile cine va intra în posesia premiului. Iar câştigătorul pe luna octombrie este nimeni...
Inelul lui Thot
Domnul John Vansittart Smith, F.R.S., de pe strada Gower, 147A, era un om a cărui dăruire şi limpezime a minţii l-ar fi putut plasa printre cei mai buni observatori ştiinţifici. A fost, însă, victima unei ambiţii universale, care l-a determinat să caute să se distingă în cât mai multe domenii în loc să...
Crist sideral
Întuneric… Moarte… Întuneric… Obosit de atâtea erori, Omul, victimă a evului atomic, sfârteca vidul, însinguratca o umbră alungată. Din când în când îşi mai întorcea privirea durută în urmă, apoi, cuprins parcă de o şi mai mare tristeţe se lăsa să plutească pradă întâmplării. Peste umerii săi, geometria ucisă a Universului se scurgea...
Acolo unde vântul nu rostogoleşte norii
Proză distinsă cu menţiune la cea de-a IV-a ediţie a Concursului Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” Excursie, solitar, pădure, cărări, căţărări, hăţişuri, rar câte-o poiană, iarăşi urcuşuri, peisaj fain, lipsă de nori, lipsă de vânt, coborâri, soare, zăduf, dealuri şi munţi aproape. S-ar impune un popas. Cred că-i cam mare...
Plăcerea gâtlejului
Se spune că de fapt ar fi fost patru magi. Doar că unul dintre ei s-ar fi despărţit de ceilalţi undeva de-a lungul călătoriei lor, cuprins brusc de o pasiune nebună. S-ar fi abătut, spune legenda, pentru a găsi nici mai mult nici mai puţin decât reţeta rahatului, desertul...
Întunericul sinelui (III)
Nu înţelese imediat la ce se referea păcatul acela, fiindcă altfel, nu şi-ar fi făcut probleme. Darkmound îşi închipuia că va apare iar vreo scenă din trecutul lui şi dacă Angel făcea asta din nou, bărbatul era pregătit să-l bată. Auzindu-l, îngerul îşi îngustă privirea, dar n-apucă să ia...
Mistere ale lumii de lângă noi
Autor : AURELIA RÎNJEA Şcoala : C. T. „Toma N. Socolescu” Ploieşti Cu siguranţă viaţa este o poveste adevărată. O poveste în care vedem doar ce vrem sau ce putem vedea. Nu ştim de ce… poate pentru că, precum într-un basm, o oglindă vrăjită, ne-a limitat orizontul şi nu ne lasă să...
Moartea unei prinţese înaripate
Povestire publicată prima dată în revista Egophobia 1. Planeta – Domnul doreşte un transport ieftin şi comod? Jonnerul care-l asaltase imediat ce păşise afară din astroport era pipernicit, mergând puţin aplecat în faţă – în modul slugarnic al celor obişnuiţi să li se poruncească. Capul ras...
Polaris
Prin fereastra dinspre miazănoapte a camerei mele, Steaua Polară străluceşte cu o lumină stranie. Necontenit, prin orele infernale de întuneric, scânteiază acolo. Iar toamna, când vânturile boreale se tânguie şi se dezlănţuie, iar copacii cu frunze roşiatice ai mlaştinii îşi şuşotesc unii altora sub cornul în descreştere al Lunii, mă...
Întunericul sinelui (II)
Cum scara nu avea balustrade şi treptele erau ciobite pe alocuri, Darkmound avea senzaţia că din clipă în clipă avea să alunece în gol. Nu-i era teamă că s-ar fi lovit în cădere, ci să nu nimerească în mijlocul vreunui grup de drăcuşori, pe care ar fi trebuit să-i bată...
Regina
Sunt preluat de o furnică. Corpul doar în aparenţă firav susține un cap disproporționat de mare. Culoare înguste și tubulare mi se deschid înainte. Din pereții netezi izvorăște o lumină slabă, difuză. După un timp, culoarele se lărgesc și numărul creaturilor crește. În sfârșit, cred, am ajuns...
comentarii recente