N’gog   Je-an a plecat încă o dată. Mai mult ca înainte, plecarea sa m-a umplut de o revoltă mută. Acum ştiam sigur (şi nicio clipă nu mă îndoisem de asta!) că altcineva îl împingea să înfăptuiască crimele acelea oribile. Un animal straniu, venit din cea mai îndepărtată sălbăticie, care avea faţă de sentimentele omeneşti...

Când m-am trezit, soarele bătea vesel în fereastră şi după înălţimea la care se afla părea că era destul de aproape de amiază. Am dus uşor mâna la cap şi am găsit un pansament: sub el capul îmi pulsa de parcă s-ar fi aflat pe un ring de dans, dar nu asta mă trezise. Parcă...

  A. E. Conta În zilele următoare, am vorbit intens cu Je-an. Voiam să ştiu cât mai multe din perioada premergătoare celei dintâi crime, care mie mi se părea extrem de importantă. Entitatea canibală, fiinţă vie sau matrice informaţională, nu ar fi putut să intre în subconştientul funcţional al prietenului meu decât cu una sau...

Je-an   Pe vremea când toţi aveam porecle haioase, lui i se spunea Je-an. Exact aşa, Je-an. Pentru că niciodată nu reuşea să pronunţe fluent şi compact numele acesta de cartier, atât de frecvent în copilăria noastră. Pe şapte dintre vecinii de bloc îi chema Jean sau li se spunea astfel, iar în blocurile din...

După instructaj, când am coborât în mină, mi l-au dat pe Milu să mă însoţească şi să-mi care teodolitul. — E băiat de treabă, mi-a spus inginerul-şef, zâmbindu-mi complice. Şi cunoaşte mina ca nimeni altul, a mai adăugat el, privind oarecum jenat într-o parte. Numai că ar trebui să aveţi grijă de el şi mai...

În întunericul profund care domnea în compartiment, întrerupt numai din când în când de pâlpâiri palide de lumină ceţoasă venite de la becuri depărtate, am auzit cum se deschide uşa şi mâna controlorului îmi scutură uşor umărul: – Ne apropiem! Încet, să nu îi deranjez pe ceilalţi călători, am început să îmi strâng bagajele. Teodolitul...

Toate luminile de alertă montate pe pielea mea luminau spasmodic în spaţiul dintre dura mater şi craniu. Sirenele vuiau cu presiune în urechi, bubuind periodic în momentele de intensitate maximă. Nu reuşeam să-mi amintesc unde era comanda de anulare. Ceva îmi ţinea mâna dreaptă în jos. Abia atunci am realizat straniul situaţiei şi m-am trezit...

Coborâsem un pic prea repede iar impactul cu solul lui Hefaistos n-a fost fără urmări.  Climatizarea vuia încercând să reducă temperatura interioară. Iar scutul termic încins iniţial până la roşu, deşi se mai răcise considerabil în ultimii 20 de kilometri, tot stârnise un mic incendiu. Copacii păşitori nu apucaseră să reacţioneze toţi la timp. Îmi...

  [„Come what may… „ – Moulin Rouge] Dacă socoţi că o persoană nu se poate schimba, înseamnă că eşti sceptic. Dar ca să ajungi să crezi că nu mai există niciun strop de răutate în inima acelui om, atunci eşti naiv. Sunt prea izolate cazurile în care om se poate schimba complet şi ar...

[„Forget about the Past, Forget about the Guilt” Tito and Tarantula „Back to the house that love built”]  –   Te-ai gândit măcar o clipă că s-ar putea să nu-i mai vezi niciodată?! Că pentru o tulburare de o secundă, ai putea să pierzi tot ce-ai câştigat cu atâta efort?… Femeia suspină şi-şi şterse, supărată, lacrimile...

Atunci când e prea târziu, în ochii lor se ivesc licăririle unei furii mute şi gurile rostesc, pentru întâia oară, că trebuia să ceri ajutor, dar n-ai făcut-o. Acesta nu e decât un mod de a se disculpa; n-ar recunoaşte nicicând că au fost prea atenţi faţă de ei înşişi şi n-au avut urechi pentru...