Cel de-al doilea volum al seriei young-adult semnată de Lucian-Dragoș Bogdan a fost lansat cu succes la târgul de carte Bookfest Timișoara, în primul weekend al acestei luni. A beneficiat de o prezentare și sâmbătă, 13 aprilie, ora 17:00, la Final Frontier #8, singurul târg de carte SF & Fantasy din România. Alături de acesta, evenimentul SF&F cu Valul Tritonic a adus în atenția cititorilor următoarele titluri, alături de majoritatea autorilor lor: 3.6 și Un străin în Regatul Assert (scrise de Lucian împreună cu subsemnata), Imperiul de sârmă (Lucian-Vasile Szabo), 12 povestiri fantastice (Dănuţ Ungureanu & Marian Truţă), Cântec pentru nemurire (Teodora Anghel), Galaxia Sudică (serie de Aurel Cărăşel).

E posibil să considerați introducerea cam lungă, dar ar fi fost păcat să nu menționez două evenimente pline de lansări, concursuri, discuții cu autorii / colecționarii de carte SF&F.

Criptele timpului continuă povestea adolescentelor ce-au deschis, fără voie, porțile unor alte lumi, guvernate de legi străine de înțelegerea ori rațiunea omenească.

Fiecare plan are propriile personaje principale, propriul decor, iar aici trebuie neapărat să remarc dibăcia autorului de a puncta, atunci când nu oferă descrieri prea ample, aspectele esențiale ale unui nou tărâm pe care-și plasează acțiunea. Protagoniștii par a avea țeluri distincte, drumuri paralele în spațiu și timp, însă de cele mai multe ori ni se dezvăluie modul în care acțiunea dintr-un univers paralel se răsfrânge în altul, ori are consecințe ce, dincolo, pot părea întâmplări sau coincidențe.

Plecând de la această idee, e lesne să ne imaginăm că tot ce cunoaștem, tot ce-am trăit sau ni s-a spus că s-ar fi întâmplat, nu sunt fapte disparate, hotărâte ori nu de un Creator, indiferent de natura lui, ci un lanț de evenimente logice. Verigile aparent lipsă, generatoare de controverse, sunt de fapt situate într-o dimensiune inaccesibilă minții umane în condiții normale. Numai că unele porți se deschid, lumile interacționează și temeliile multor certitudini încep să se clatine.

Încadrată în categoria young-adult, cartea se adresează cititorului de orice vârstă între 15 și 95 de ani, dornic să-și petreacă o vreme prin ținuturi populate de personaje mitologice ori de poveste. Un atu al volumului îl constituie, în opinia mea, detașarea autorului de personaje, abilitatea de a sta în umbră și a îndrepta din când în când reflectoarele spre unul sau celălalt, asigurându-se că, atunci când descrierile ar fi fost prea lungi, protagoniștii spun cel mai bine povestea însușindu-și replicile, transmițându-le astfel încât să le confere greutate, credibilitate.

Limbajul e adecvat fiecărei categorii de vârstă, neuniformizat de tabuuri lingvistice, adăugând un plus de farmec ideii în ansamblu. Astfel, contele Dracula păstrează tonul teatral, declamativ, cu care ne-a obișnuit din primul volum, pentru a-și impresiona oaspeții doriți sau nedoriți. Avocatul Elek Szatmáry trece de la atitudinea rezervată, umilă, avută în fața vampirului, la una inițial reticentă, mai apoi naturală, atunci când se decide să dezvăluie soției motivul lipsei îndelungate de acasă. Polițista Melisa, captivă într-un labirint, alături de un faun, oscilează între ideea unui vis îndelungat și cea a unei călătorii prin lumi necunoscute, privind când cu amuzament, când cu interes, personajele desprinse din legende.

Comisarul Dorin Fluture rezistă pe meterezele pragmatismului impus de funcție atunci când se trezește cu doi agenți speciali, profileri, ce se recomandă folosind doar inițialele M și S, ceea ce stârnește o serie de glume bazate  pe paralela dintre ei și celebrii Mulder și Scully din Dosarele X. Mihu și Dani, tovarăși de călătorie ai Lupului-Singuratic și ai Sânzienei, Regina Ielelor, vor să calculeze probabilitatea cu care s-ar putea călători în trecut sau viitor, ori pe distanțe foarte lungi într-un timp extrem de scurt. Iar curiozitatea lor e stârnită de ciudățeniile petrecute odată ce pășești în scorburile Arborelui Vieții, un fel de nod spațio-temporal guvernat de o entitate căreia chiar Dracula îi e dator.

Fetele ce riscaseră folosirea unor vrăji și blesteme nestăpânite pe deplin au parte de noi provocări ce le pun la încercare credința și sentimentele.

Se nasc alianțe ciudate, se negociază schimburi având ca miză salvarea unor civilizații, personaje de poveste ies în calea oamenilor obișnuiți rătăciți prin universuri paralele.

Pe scurt, fără să dezvălui prea multe, mulțumesc pentru ocazia de a citi cartea cu ceva timp înaintea lansării și pentru onoarea de a lăsa câteva cuvinte pe coperta a patra:

„Poate că Universul ar fi mai lesne de înțeles dacă nu l-am privi ca pe o culegere de teorii abstracte, aride pentru vremelnicul locuitor al Terrei. Lucian Dragoș Bogdan ne propune, cu acest al doilea volum al seriei Cartea Haosului, să abordăm ideea rezolvării unui puzzle tri-, cvadri-, penta-dimensional, să acceptăm existența unor lumi paralele ce se pot întrepătrunde, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar și relația de inter-cauzalitate ce le-ar face viabile. Volumul se adresează, cu siguranță, tuturor cititorilor cu spiritul tânăr, deschiși la provocarea de a vedea dincolo de ce putem distinge cu privirea sau atinge cu degetul arătător.”