– Căpitane Dragoş, în toate călătoriile interstelare în care am fost cu tine, aveai de mîncare numai morcovi. De ce sunt numai morcovi în lumea ta?
– Ăăăă… C-i numai soare peste tot, şi uite! – numai mocovii au scăpat, la umbră, sub pământ. Nu mai creşte nimic altceva, să ştii, că e soare pe tot Pământul, e prea mult soare, de aceea! A murit toată mâncarea, nu mai este mâncare, da… Mocovii ăştia stau în pământ la umbră, şi atunci mocovi mai sunt. Şi asta i-am luat cu mine pe nava cosmică. Şi sunt şi mai răcoroşi, că au stat la umbră, în pământ. E prea cald aici.
Am spus frumos?
Acuma fii tu Căpitanul! – învârte rotiţa de pe asupa!
4 ani şi 1 lună
)* Textul apărut în volumul Povestile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu, Editura PIM, 2010.
Copil plin de imaginaţie şi generozitate, Dragoş Merişca (n. 2003) m-a impresionat de la prima
întâlnire. Discuţiile purtate cu el şi cu alţi copii, mi-au întărit convingerea că până nu vom ajunge precum aceştia – în sufletele noastre – nu ne vom putea apropia în mod real de Dumnezeu.
Texteloe din acest volum – idei, poveşti, întâmplări, dialoguri – au fost culese în perioada 2004 – 2010, în vremea când autorul avea între 1 an şi 6 ani.
Richard Constantinescu
)* Din prezentarea volumului Povestile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu. Volumul a a fost recompensat cu premiul Cel mai bun debut S.F. acordat de ARSFAN (Asociaţia Română pentru SF)
