Rândurile ce le voi citi le-am găsit pe nişte foi răvăşite lângă o oglindă akashikă a unui clarvăzător – un vrăjitor bătrân, mic de statură cu barba albă de un cot? Nu ştiu, că eu am găsit doar uşa deschisă şi casa lipsită de vreo pesoană – la care am ajuns după ce zile în şir nu am avut pace de când cu pisica aia neagră ce mi-a tăiat calea doborându-mă, trăgând o spaimă soră cu moartea (şi frate cu infernul) adresa obţinând-o de la un prieten – persoană importantă nu spun cine – şi ştiind faptul că poate vă veţi întreba ce înseamnă oglindă akashikă, eu (poate) vă voi spune cum cuvântul akasha – oglinda fiind obiectul în care nu se văd vampirii – înseamnă ‘un spaţiu subtil de provenienţă divină unde e înregistrată istoria omenirii de la origini până la şfârşit’, ca să citesc din biletul mic lipit pe spatele oglinzii, unde am căutat fără succes ceva gen instrucţiuni de folosire, dar cum nu am găsit

 

…oglindă oglinjoară…(nimic)

 

 

trec să citesc hârtiile şi aflu că lumea va fi avertizată de oamenii de ştiinţă că pe Terra -‘frumosul balon de săpun scos din jobenul unui magician din greşeală pentru că vroia să scoată un iepure dar va drege el încurcătura’ cum era definit Pământul într-o feerie pe care am citit-o într-un vis – va creşte alarmant numărul populaţiei astfel încât va trebui mărit ritmul economiei şi agriculturii, va trebui lărgită piaţa locurilor de muncă – se vor vinde posturi de directori la bucată (sic!) – şi a suprafeţei de locuit – geografie demografică cât fugeam de tine in anii de şcoală – iar pe celelalte pagini citesc cum înainitând în ‘tenebrele timpului’ – ca să imit o frază a unui elev ce face compuneri sefe (în ora de geofrafie demografică?) respinse de reviste:’mai scrie-ne după ce termini liceul’ – omenirea se va mări de cinci ori, blocurile vor sufoca oraşele ce vor deveni gigantice megalopolisuri, drumurile devenind un labirint în care fiecare se duce – unde simte mirosul de caşcaval mai putenric – şi se întoarce ghidat de o hartă – acum îmi pare rău că nu eram atent la geografie şi că făceam curte colegei de bancă – lăsând maşinile să facă totul din neputinţă – eu aş spune din comoditate – pe care nu le vor mai putea opri şi deci într-o (bună) zi din cauza suprasolicitărilor se vor supraîncălzi şi vor (supra)exploda, provocând consecinţe ce nu mai are rost să le citesc – pălărie într-un picior

ghici dezastru nuclear ce e? – şi deci

 

…oglindă oglinjoară te compătimesc (te urăsc) pentru ce ai văzut…

 

arunc foile, mă uit pe geam, afară e urât, piciorul mă înjunghie – cum care? ăla drept de când cu pisica neagră, a naibi pisică neagră că m-ai doborât, pentru că m-ai făcut să îmi amintesc că nu eram bun la geografie dar şi pentru că m-ai făcut să îmi revină în minte (în inimă) imaginea colegei de bancă – şi mă întreb de unde blocul ăla de vis-à-vis că era un parc acolo dar îmi zic că e din cauza geamului crăpat ce poate reflectă imaginea unui bloc din stânga sau din dreapta – deşi nu sunt sigur că nici la fizica optică nu eram atent


…oglindă oglinjoară cum o chema pe colega mea de bancă?…


şi ies din casă trecând pe lângă un şantier care nu ştiu cum a apărut aşa din senin, ca şi blestemata aia de pisică neagră.

 

Ştefan Ciobanu s-a născut în ziua de sânziene (24 iunie) a anului 1979 în Bucureşti. A descoperit literatura SF pe care a citit-o colecţionând cunoscutele reviste  Anticipaţia din anii ’50-’70, precum şi alte volume şi romane. Trece uşor spre descoperirea misticismului şi a istoriei ocultismului devenind membru cu drepturi depline ale Societaţii de Antroposofie înfiinţată de Rudolf Steiner. Absolvă o facultate de Psihologie. Din 2006 descoperă literatura şi poezia ca singura şansă de salvare a omenirii (G. Naum). Descoperă că literature şi viaţa în general este un SF, şi se dedică poeziei. În 2007 apare volumul de debut aliona la editura Amurg Sentimental din Bucureşti,  iar în 2009 volumul Convoi de tăcere la editura Princeps Edit din Iaşi, volum care a primit, la propunerea revistei Convorbiri literare, marele premiu la Fest. de poezie Grigore Vieru ed. I. Mai apare în diverse antologii (Ca la o linie de start, Antologia Artgothica, Antologia Virtualia) şi reviste de literatură din ţară (Vatra, Poezia, Dacia literară etc). Din 2010 partener/moderator al întâlnirilor literar artistice Pariu pe Prietenie. Blogul personal conţine pe lângă creaţiile proprii şi anunţuri legate de manifestările literare, poezii ale unor poeţi români necunoscuţi sau uitaţi dar şi literatură internaţională. http://alexandervsalexander.blogspot.com/