Pelicula „Akira”(1988), în regia lui Katsuhiro Otomo, este considerată una dintre cele mai strălucite creaţii ale animaţiei japoneze. La originea sa a stat seria de benzi desenate cu acelaşi nme, realizată de acelaşi Otomo. Atât filmul de animaţie, cât şi benzile desenate s-au bucurat de un succes de proporţii, oarecum neaşteptat pentru autor, atât în Japonia, cât şi în Statele Unite şi Europa. Mai mult ca probabil, succesul peliculei se datorează tangenţelor sale cu filmul „Blade Runner” şi curentul cyberpunk, dar şi faptului că „Akira” exprimă într-o manieră pertinentă starea de spirit a lumii moderne şi problemele cu care se confruntă aceasta. În faţa unor provocări aparent insurmontabile, personajele din „Akira” dau dovadă de un curaj şi o forţă tipic japoneze.

Pelicula a beneficiat de un buget generos, estimat la un milion de dolari. Spre deosebire de alte producţii, în care animaţia era simplificată pentru a putea fi realizată mai rapid, autorii acestui film au lucrat foarte meticulos, acordând o atenţie deosebită detaliilor. Fiecare imagine este o adevărată operă de artă. În „Akira” au fost aplicate numeroase tehnici inovatoare, printre care combinarea animaţiei tradiţionale cu grafica de computer. Se remarcă şi coloana sonoră de excepţie, o fuziune de muzică simfonică şi corală, cu elemente tradiţionale japoneze şi cu sunete de sintetizator, ce amplifică dimensiunea epică a filmului.

Acţiunea sa are loc într-un viitor apropiat, după cel de-al treilea război mondial, într-un Neo-Tokyo construit după ce oraşul Tokyo fusese distrus cu desăvîrşire de puterile supranaturale ale unui personaj enigmatic pe nume Akira. Această catastrofă a fost rezultatul unor experienţe ştiinţifice secrete ce urmăreau crearea de supraoameni.

Câteva decenii mai târziu, o succesiune de evenimente conduce la nimicirea repetată a metropolei nou construite. În personajul Tetsuo, membru al unei bande de bikeri adolescenţi, se redeşteaptă energia monstruoasă a lui Akira, după ce Tetsuo este supus unor experienţe conduse de o organizaţie militară. Ambiţiile iresponsabile ale unor politicieni corupţi, ale unor militari cruzi şi ale unor oameni de ştiinţă avizi să pătrundă în misterele creaţiei duc la declanşarea, prin intermediul lui Tetsuo, a unor reacţii similare cu cele din momentul apariţiei universului. În context, este de remarcat şi faptul că bombele cu hidrogen lansate asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki au reprodus reacţiile chimice de pe soare.

Filmul „Akira” reiterează ideea că energia din care au fost plăsmuite stelele se regăseşte într-o stare latentă în fiecare organism, ca într-un somn, asemenea zeului Vishnu adormit în oceanul Ananta, şi că la un moment dat această energie ar putea să se trezească din nou.

Distrugerea metropolei Neo-Tokyo aminteşte că orice cultură are o durată limitată. Atmosfera tensionată din Neo-Tokyo înainte de catastrofă evocă teribilul cult al apocalipsei practicat de civilizaţia aztecă, promotoare a credinţei că lumea este distrusă şi apoi recreată în intervaluri ciclice. Totuşi, în final spectatorii rămân cu un sentiment de speranţă şi cu încrederea în forţele miraculoase ce se ascund în om, şi care vor învinge întotdeauna orice obstacole.

Un trailer al filmului „Akira”:
http://youtu.be/KQnw35kR6Pw

Marcel Gherman
Marcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.