Un pilot de elită, participant la numeroase misiuni încheiate cu succes, primeşte o nouă provocare: o călătorie pe cea mai performantă navă, în căutare de resurse pe Adnana, o planetă asemănătoare Terrei. Ia cu el un medalion nedeclarat, neînregistrat, găsit pe o stea pustie.
Pentru populaţia flămândă şi bolnavă de pe Pământ, Adnana poate fi o soluţie a tuturor problemelor sau un vis imposibil de atins. Pentru echipaj, e o stea misterioasă cu atmosfera de culoarea smaraldului. Odată ajunşi la sol, căpitanul se desprinde de lotul oamenilor de ştiinţă, împreună cu secundul şi câţiva din personalul tehnic. Încearcă să dezlege misterul planetei cu ape pure, cu peisaje feerice, însă aparent lipsite de vieţuitoare. O sarcină în plus pentru el e stabilirea legăturii dintre formele de energie de pe Adnana şi medalionul ce-şi schimbă culoarea, chiar temperatura.
Funcţionând ca un receptor, bijuteria realizează conexiunea dintre gazdele, ostile colonizării, şi pilot. Acestuia îi revine sarcina de a-şi preveni semenii şi a-i convinge să renunţe la planurile salvării Terrei cu preţul secătuirii de resurse a stelei nou-descoperite.
Asta-i povestea pe scurt. De fapt, energia ce contactează povestitorul ia forma unei femei frumoase căreia pilotul îi dă chiar numele planetei; dialogul nu e cel dintre o inteligenţă superioară şi un biet muritor, e un târg: cunoaştere contra emoţii. Făcând parte din grupul Creatorilor, Adnana oferă o lecţie de percepţie a noţiunii de supravieţuire, arătându-i diferenţa dintre conceptul la scară mică, umană, şi cel la scară universală.
Încă de la prima lectură am simţit autorul în spatele personajului: aceeaşi atitudine de luptător în linia-ntâi, aceeaşi revoltă faţă de cei ce-şi dau doar cu părerea. De ce-a apărut a doua lectură? Am auzit că s-ar scrie o continuare; ar fi bine să am acţiunea şi personajele proaspete în minte.
Ce a adus nou: prezentarea Creatorilor ca fiinţe / energii locuind o planetă anume, deţinând controlul asupra evoluţiilor diverselor rase, îndepărtând astfel ideea creaţiei de cea a divinităţii; posibilitatea adaptării organismului uman la condiţii diferite de mediu, oferindu-i posibilitatea deplasării în spaţiu fără a mai face apel la tehnologie; inversarea facilă a rolurilor între salvator şi salvat, bazată pe legea echilibrului; pilotul nu are nume, povestea lui poate fi a oricărui pământean, ceea ce m-ar conduce la concluzia că salvarea unei rase poate depinde de un singur individ .
Cu ce am rămas: „E o feerie. Cerul devine albastru intens, iar totul parcă prinde viaţă. În minte îmi sună o mulţime de armonii. Parcă toţi ar fi încercat să rezoneze cu mine. Mă înconjoară o mulţime de particule şi simt cum mă contopesc cu ele. E ceva magic. E strigătul de eliberare al unei rase întregi.”
