Dacă analizăm trei dintre cele mai reprezentative distopii clasice ale genului, și anume „1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și „Portocala mecanică” de Anthony Burgess, observăm că elementul central al fiecăreia dintre ele este și cel comun, iar acesta este controlul mental. Atins cu brutalitate și prin teroare în „1984”, prin mesaje repetate în somn la o vârstă fragedă în „Minunata lume nouă” sau prin procedee medicale în „Portocala mecanică”, scopul fiecăruia dintre guvernele totalitare din cele trei romane era controlul total asupra populației prin influențarea modului în care masele percep lumea, deci însuși adevărul. Nu poți controla cu adevărat un grup câtă vreme membrii acestuia sunt capabili de rațiune proprie, câtă vreme oamenii pot vedea și interpreta ceea ce văd, iar pentru un guvern totalitar, scopul controlului absolut justifică orice acțiune, oricât ar fi de sinistră.

Astfel stau lucrurile în literatura SF și istoria, plină de guverne dictatoriale, îi dă dreptate.

Deci, când un personaj politic își permite să spună „Adevărul e ce îți spun eu!”, tendințele grupului din care acesta face parte mi se pare că sunt evidente. Am vorbit acum câteva luni despre conceptul de pluriadevăr și despre capcanele raționale pe care acceptarea unei asemenea inconsecvențe logice le întinde, speram că nu va fi cazul să vorbesc despre conceptul mult mai scârbos al adevărului impus politic și despre pericolele derapajelor care apar de aici. Iată că e cazul. Dacă cineva pretinde că are dreptul de a postula adevărul, rațiunea celor cărora li se adresează e anulată. Am ajuns, oare, deja în poziția în care să fim considerați lipsiți de rațiune? Se pare că da.

Nu-mi doream să politizez Gazeta SF, nici acum nu-mi doresc, însă când statul de drept e pus sub semnul întrebării, nu mai e vorba despre politică ci despre conștiință civică.

Și dacă nu vrem să trăim din nou într-o distopie dictatorială, așa cum am mai trăit și cum unii dintre vecinii noștri au ajuns din nou să trăiască, deși n-ar fi crezut nici ei că asemenea vremuri se pot întoarce, e cazul să ne redeșteptăm adormita conștiință civică.