„Jurnalul albastru” de James A. Levine, apărut la editura Trei, este povestea unei fetițe indiene pe nume Batuk Tamasdeen, vândută la nouă ani de tatăl ei unui proxenet. Obligată să se prostitueze pentru adăpost și mâncare, evadează din viața ei mizerabilă prin scris. Este o poveste tristă, dar frumos spusă, impresionantă prin inocența cu care copila își privește lumea și prin simbolismul cu care încarcă fiecare element banal din viața ei. Este ca și cum, în ciuda celor ce i se întâmplă, ea reușește să își păstreze copilăria.
Talentul ei creează o altă lume. Copacii nu mai sunt copaci, camera ei este „cuibușorul”, patul e un tron, iar pereții sunt acoperiți cu foiță de aur. Ea însăși este o zeiță căreia bărbații i se închină. Deși nu crede cu adevărat în toate acestea, își creează un scut din scrierile ei. Scrie despre copilăria pe care a avut-o înainte să ajungă la bordel, despre familia ei, despre spitalul unde se trata de TBC și unde a învățat să scrie și să citească, dar și despre cum a ajuns în acel loc și despre viața de acolo.
Deși povestea se încheie într-un mod dureros, retezată de oamenii care sunt, de fapt, motivul pentru care ea și toți ceilalți copii săraci din India despre care povestește sunt obligați să se prostitueze, Batuk nu renunță, scriind până în ceea ce pare a fi ultima clipă.
„Jurnalul albastru” este fără îndoială o carte zguduitoare. Ea atinge realitățile dureroase ale lumii în care trăim. James Levine, doctor la clinica Mayo, a fost inspirat de imaginea unei fete de cincisprezece ani pe care a văzut-o în India pe „Strada cuștilor”, unde copiii care se prostituează stau în cuști mici, ca niște animale. Fata se rezema de cușca ei și scria într-un jurnal. „Sunt un milion de sclavi minori lipsiți de dreptul de a vorbi și, din acest punct de vedere Jurnalul albastru este un strigăt” spune el despre carte.
Puține cărți mi-au lăsat o impresie așa de puternică precum a făcut-o „Jurnalul albastru” de James Levine. Ar fi frumos să spui că este doar ficțiune, orbit fiind de iluzia civilizației și a drepturilor omului, dar e cutremurător să te gândești că toate acestea se întâmplă. De aceea, majoritatea oamenilor nici nu o fac.
Silvana Şorop s-a născut la 24 iunie 1995, în Bucureşti. Cunoscătoare a limbilor engleză, germană şi chineză, este pasionată de literatură, fiind participantă activă la cenaclul „Imaginarium”. La Târgul de carte „Gaudeamus” din toamna lui 2009 a prezentat opera literară a scriitoarei Oana Stoica-Mujea, a participat activ la cenaclul „Prospect Art”, a scris mai multe recenzii pe bloguri literare cunoscute: „Shauki’s Books”, „Nemirabooks” şi cel personal (http://silvana95.wordpress.com). De asemenea, a participat la organizarea diferitelor proiecte din cadrul Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu”, îndrumându-şi colegii mai puţin performanţi să îşi atingă performanţa.
