Visele în cinematografie

Fragment din eseul Hypnos şi Morfeu

Cinematografia a înfăţişat întotdeauna visele într-o manieră neobişnuită. Filmele reprezintă dintr-o anumită perspectivă nişte vise artificiale, care inspiră publicului bucuria de a trăi, precum şi încrederea şi forţa de a înfrunta viitorul. Ele sunt nişte spaţii de inspiraţie şi libertate, care fac ca lumea reală să-i pară spectatorului mai vie şi mai colorată .

Un procedeu interesant este utilizat în secvenţa de introducere a filmului „Aliens”, unde eroina Ripley se trezeşte într-un spital de pe orbita planetei Pământ şi constată că, de fapt, trăieşte în continuare un coşmar. Acelaşi artificiu al dublei deşteptări a fost introdus şi în finalul peliculei „Event Horizon”. Unicul supravieţuitor al unei călătorii până în infern şi înapoi are o viziune înspăimântătoare, în momentul când se trezeşte în capsula de somn criogenic a unei nave spaţiale. În realitate însă se află deja în deplină siguranţă, iar ordalia prin care a trecut a luat sfârşit.

În mod similar, personajul Neo din „Matrix”, după ce este capturat de Agenţi şi supus unui interogatoriu, se trezeşte brusc în apartamentul său şi începe să creadă că tot ce a văzut nu a fost decât un vis urât. Până când îl întâlneşte pe noul său Guru, Morfeu, şi pe acoliţii acestuia. Morfeu îi dezvăluie lui Neo un adevăr terifiant, acela că Neo trăia într-o lume de vis şi că „e un sclav, născut într-o închisoare pe ale cărei gratii nu le poate vedea, pipăi sau mirosi, o închisoare pentru mintea sa”.

Filmul „Matrix” trimite fără echivoc la experienţele vizionare înfăţişate în „Vrăjitorul din Oz” şi în „Alice în Ţara Minunilor”. „Matrix Revolutions” face o altă referinţă la vise, în scena când acelaşi Neo se deşteaptă brusc la un nivel superior al realităţii, într-o gară situată în mijlocul pustietăţii.

Acţiunea din „Dark City” are loc într-o metropolă suspendată în neant, unde s-a înstăpânit o noapte perpetuă. În acest oraş întunecat, o rasă de extratereştri conduce nişte experienţe cu scopul de a determina esenţa naturii umane. La o oră fixă, întreaga populaţie a oraşului este adormită, după care memoria tuturor indivizilor este ştearsă şi înlocuită prin amintiri alternative interşanjabile, realizând astfel un joc macabru. Protagonistul John Murdock suferă un accident, în timpul căruia capătă puterea extratereştrilor de a schimba realitatea prin forţa gândului. Deznodământul peliculei „Dark City” este probabil una dintre cele mai spectaculoase scene din cinematografia science-fiction. După ce îşi învinge duşmanii, Murdock transformă, prin puterea imensă a minţii sale, oraşul nopţii într-o planetă luminată de soare şi scăldată de valurile mării.

În „Total Recall”, personajul Douglas Quaid vede o serie de vise obsedante legate de planeta Marte, care-i evocă amintirile dintr-o viaţă anterioară. Quaid se lansează într-un periplu fantastic, pe parcursul căruia „îi omoară pe tipii răi, cucereşte fata şi salvează o întreagă planetă”. După cum a remarcat autorul unei recenzii pe Internet, care supravieţuise cândva unei come îndelungate, întreaga experienţă a lui Quaid putea fi doar un vis provocat de o defecţiune a sondei psihice a firmei Rekall, la serviciile căreia apelase personajul. Totuşi, în final, atât eroul, cât şi spectatorii reuşesc să se regăsească, indiferent dacă experienţa lor a fost reală sau doar o iluzie. Ambii acced la o înţelegere profundă, află o constantă a lumii şi a esenţei umane ce le oferă o perspectivă plină de speranţă asupra vieţii lor ulterioare.

În filmul „Mortal Kombat 2 Annihilation”, luptătorul Liu Kang este introdus de şamanul Nightwolf în starea de vis, pentru a călători spre tărâmul ancestral al pieilor roşii şi pentru a-şi găsi forţa de a-l învinge pe duşmanul său, Shao Kahn, Împăratul Lumii de Dincolo. În vis Nightwolf îi spune lui Liu Kang: „Luptă din interior, află focul din tine, încrederea de nezdruncinat în puterea ta!” După această experienţă, Liu Kang ajunge în stare să se transforme într-un dragon şi capătă o forţă extraordinară.

Superproducţia „Avatar” înfăţişează în scena de început cum personajul Jack Sully se visa zburând, după ce fusese rănit grav în timpul unor operaţiuni militare. Subiectul peliculei oferă astfel posibilitatea unei interpretări alternative, după care întreaga succesiune de evenimente din film ar putea fi doar un vis perceput de Sully în stare de anabioză, în timp ce traversa cu nava sa spaţiul imens ce separă Pământul de planeta Pandora. Jack Sully declară că „mai devreme sau mai târziu, eşti nevoit să te trezeşti” din orice vis. Chiar şi din iluzia de a fi un luptător care aduce pacea. Peisajele uluitoare de pe planeta Pandora sunt de o frumuseţe de nedescris şi pot fi comparate doar cu acel vis maiestuos imortalizat de gânditorul antic Zhouang Zhi. Lupta lui Jack Sully este consacrată în totalitate apărării acestei minunate lumi de vis de forţele distructive ale ignoranţei şi avariţiei.

În „Eraserhead”, pelicula de debut a regizorului David Lynch, considerată una dintre cele mai de valoare creaţii cinematografice realizate vreodată, limbajul vizual inovator este inspirat în mare parte de estetica expresionistă şi suprarealistă. După cum îl caracteriza un critic, filmul „Eraserhead” descrie viaţa „unui solitar, care a lucrat într-o fabrică, şi-a luat o vacanţă şi a ajuns în paradis”. Simbolurile mistice înfăţişate în el se disting prin originalitate şi pot fi descifrate cu dificultate doar de nişte spectatori erudiţi. Într-o scenă îngrozitoare, într-un vis, când încerca să afle una dintre tainele cele mai adânci ale fiinţării, personajul îşi pierde capul, la propriu şi la figurat, pentru ca să şi-l recupereze ulterior. Iar la sfârşit se trezeşte într-un loc în care vede o lumină orbitoare şi unde este întâmpinat de fantoma lui Marilyn Monroe. Simbolurile vizionare au devenit emblematice pentru filmele lui David Lynch, fiind prezente şi în „Elephant Man”, „Dune”, „Twin Peaks”, „Lost Highway”, „Mulholland Drive” sau „Inland Empire”.

„Războiul Stelelor. Episodul V – Imperiul Contraatacă” conţine şi el momente memorabile legate de realităţi onirice. Tânărul Luke Skywalker aterizează pe o planetă unde Maestrul Yoda îşi duce o viaţă retrasă de ascet. Mlaştinile întunecate prin care mişună monştri i se par lui Luke cumva familiare. Posibil că ele reprezintă o zonă ascunsă din memoria sa, unde îşi găseşte un refugiu temporar înainte de confruntarea cu forţele Imperiului Răului. La un moment dat viitorul Cavaler Jedi se îndreaptă spre un loc bizar, unde, după spusele Maestrului Yoda, „va găsi numai ceea ce ia cu el” şi unde „nu va avea nevoie de sabia laser”. În acest loc Luke îl înfruntă pe teribilul Darth Vader, pentru ca după ce îl înfrânge să afle sub masca de cyborg propriul său chip.

În filmul „Inception” este imaginată o tehnologie experimentală cu ajutorul căreia membrii unei echipe speciale pot să pătrundă în visele altor oameni, pentru a le fura secrete industriale sau pentru a le implanta reflexe condiţionate. Realitatea viselor are un aspect ciudat, fiind populată de entităţi umane şi ascunzând un decor urban neverosimil, ce reproduce paradoxul Bandei Moebius. În pofida faptului că nu-şi mai poate stăpâni forţele subconştientului, afectat de o traumă din trecut, personajul central se lansează într-o operaţiune riscantă. Pelicula are un deznodământ oarecum ambiguu. Rămâne neclar dacă protagonistul reuşeşte să revină la realitate, sau rămâne blocat pentru totdeauna într-o zonă a subconştientului, supranumită Limbo, în care timpul s-a oprit.

În mod similar, filmul „Ringu 2” („Apelul 2”), al regizorului nipon Hideo Nakata, se încheie printr-o scenă în care eroina centrală şi copilul ei ajung într-o lume a cărei consistenţă materială nu poate fi determinată. Rămâne incert dacă ei se află într-o lume reală sau într-o iluzie, dar pentru cele două personaje acest lucru nu mai contează, fiindcă tot ce-şi doresc este doar să fie împreună.

Eroul central din „Brazil”, un visător, trăieşte într-o antiutopie, într-o lume condusă de un regim tiranic necruţător. După un act de curaj necugetat, el este arestat sub acuzaţia de terorism. În timp ce se afla imobilizat într-un scaun pentru tortură, mintea sa evadează într-o lume plăsmuită de propria imaginaţie, pe fundalul unei melodii latinoamericane de samba.

Cinematografia continuă să estompeze frontiera dintre real şi vis, două dimensiuni ale unei aventuri fantastice.

Marcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.