M-am gândit că un articol la Gazetă ar fi foarte potrivit pentru a împărtăși experiența unor evenimente legate de cărți la care am luat parte în ultima lună. E drept că două dintre ele au fost dedicate celor polițiste, însă nu despre împărțirea pe genuri și subgenuri voiam să scriu, ci despre implicarea și atitudinea autorilor față de publicul interesat. De la o vreme, se pare că apropierea de cititor contează mai mult decât înainte, pe vremea când autorul era doar o prezență fantomatică, un nume pe o copertă într-o librărie din centru. Nu prea știa multă lume unde trăiește, cum scrie, dacă bea sau nu vreo licoare anume pentru inspirație, sau pe unde-și face concediile. Astfel, era plasat într-un turn de fildeș, cumpărătorii cărților imaginându-și că avea o suită de servitori meniți să-i aducă papucii la pat, tăvile cu cafele și șerbet turcesc, să-i îndosarieze foile tipărite…
În zilele noastre, când rețelele sociale și viteza internetului ne oferă o deschidere extraordinară, mitul autorului ascuns de ochii lumii tinde să se destrame. Oricine îi este în lista de prieteni sau urmăritori poate vedea imagini din vacanță, poate afla ce gusturi are în materie de înghețată sau vinuri pentru stimularea inspirației, ba chiar poate veni cu idei în legătură cu intriga / tema viitorului volum. O fi bine, o fi rău… Oricum e un pas înainte spre atragerea omului cu condei cât mai aproape de cei ce investesc în el. Iar răspunsul autorului, indiferent de genul practicat, vine, în majoritatea cazurilor, în întâmpinarea dorințelor publicului. Dincolo de strategiile de promovare și marketing, dialogul cu omul dispus să cumpere o poveste nu poate fi decât benefic ambelor părți. Dar asta ține și de gusturi personale, de principii, de experiențe anterioare, etc…
Newcastle Noir, 2019: Alături de Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib am participat la festivalul britanic de literatură polițistă, susținând panelul „De la BalkaNoir la Romania Noir”. În calitate de deschizători de drumuri pentru confrații din Europa de Est, am fost extrem de plăcut impresionați de audiența numeroasă, având în vedere că participarea la un panel costa 4 lire. Așa că am vorbit cât de bine ne-am priceput despre noi, despre cărțile noastre, așteptând oarecum cu inima strânsă momentul întrebărilor din public. Numai că ele n-au întârziat să apară, s-au referit atât la noi, ca autori, cât și la scrierile de gen românești, obligându-ne să oferim o imagine clară, reală, a fenomenului scrisului-comerțului de carte.
De surprize am avut parte la sesiunea de autografe pentru că, da, englezii au cumpărat cărțile noastre, am stat de vorbă, am primit întrebări despre „Carul cu bere” și despre Caragiale, ba chiar Anamaria era ținută la curent, de câte ori ne întâlneam, de un domn care citea varianta engleză a „Zodiacului”, despre evoluția lecturii.
Evident că noi am mers acolo să vedem și cum se face la alții, cum arată, cum vorbesc autorii ale căror imagini le legam doar de un nume și o fotografie, eventual de un filmuleț de prezentare pe pagina festivalului. Și am descoperit oameni absolut obișnuiți, unii dintre ei scriitori profesioniști, trăitori doar din drepturi de autor sau de traducere, oameni care n-au dat înapoi de la a ne împărtăși experiențe personale ori evenimente din familie, tabieturi legate de activitatea de creație și multe altele. S-au legat prietenii, s-au schimbat cărți de vizită, s-au făcut planuri.
East European Comic Con 2019: Dacă anul trecut am mers pe Aleea Artiștilor cu Lucian Dragoș Bogdan și cărțile noastre, anul acesta ni s-a alăturat Daniel Timariu. Poate părea ciudată prezența noastră la un festival dedicat fanilor ficțiunii speculative, așa că n-am avut altceva de făcut decât să suplinim cu vorbele noastre absența elementelor vizuale de care beneficiau ceilalți artiști. Am început iar cu povestea „Suntem trei autori români în viață…”, am continuat cu „Avem cărți SF, fantasy, romance, polițiste…” și tot așa, pe parcursul celor două zile și jumătate. N-am încercat să abordăm oamenii care treceau grăbiți cu privirea peste cărți încercând să evite un contact direct, ba chiar am înghițit vreo două replici de genul: „Hai să trecem mai repede de ăștia cu cărți”. Cum spuneam într-un articol de-acum ceva timp: „La târg, ca la târg, nene Iancule…”
Ceea ce ne-a rămas la inimiă, însă, e bucuria cu care oamenii ne-au ascultat vorbind despre cărțile noastre, ne-au pus întrebări, au vrut să știe de unde pot fi achiziționate, în caz că vor vrea și alte titluri, entuziasmul cu care au cerut dedicații sau au făcut fotografii. Iar toate astea au lăsat undeva în umbra replica spusă în șoaptă, cu uimire: „Nu știam că există autori români în viață…” Există: în carne, oase, minte și inspirație, și nimic nu-i face mai fericiți decât să vorbească despre poveștile imaginate.
Misterele Bucureștiului, ediția I, 2019: Organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Quais du Polar/Lyon, Institutul Francez din România și Teatrul Dramaturgilor Români, festivalul a reunit autori, editori și traducători atât români cât și francezi. Am participat, în prima zi, la o masă rotundă alături de Anamaria Ionescu, domnul George Arion și Oana Stoica-Mujea, pe tema romanului polițist românesc. Moderatorul, domnul Caius Dobrescu, a adresat întrebări generale, dar și personalizate, în funcție de temele abordate de fiecare invitat.
Cum spuneam la începutul acestui articol, nu contează cărui gen aparține cartea semnată de autorul român contemporan, probabil e nevoie de o altă strategie a autorităților, a organizatorilor de evenimente, a editurilor, pentru a atrage un număr cât mai mare de cititori alături de volumul tipărit. Promisiunea unei tombole, prețul scăzut de la târguri, ofertele speciale gen 2+1 nu sunt decât succese pe termen scurt, un plus de imagine sau capital insignifiant pentru cariera unui autor sau activitatea economică a editurii.
Și, cum mulți dintre noi l-am invidiat pe Lucian pentru participarea unui număr important de fani din provincie la lansare cărții polițiste scrise împreună cu Jacky Schwartzmann, poate răspunsurile sunt la ei. La oamenii aceia care vin câteva zeci de kilometri ca să cumpere o carte și să facă o poză cu autorul preferat. Cei care organizează lansări de carte în propriile orașe și promovează evenimentele pe rețelele sociale cu bani din propriul buzunar. Poate aceștia sunt primii pași, mici dar importanți, în schimbarea ideii despre omul de dincolo de copertă.
Așa cum e posibil ca transparența să fie asigurată de atitudinea și dispoziția scriitorului de a se dedica trup și suflet unui proiect, de a deveni, împreună cu cartea, un produs vandabil și căutat. Iar cel mai recent exemplu e cel al autoarei franceze Johana Gustawsson, care a lansat sâmbătă, în cadrul „Misterelor Bucureștiului”, varianta în română a thrillerului „Block 46”. Înainte de asta, participase joi la festivalul „Axis Libri” din Galați, vineri la târgul de carte „Alba Transilvana” din Alba Iulia și, tot sâmbătă, la lansarea de la „Librarium TNB”. S-a prezentat de fiecare dată în fața publicului cu zâmbetul pe buze, a spus povestea din spatele poveștii, a răspuns întrebărilor legate de carte sau de circumstanțele apariției acesteia, a dat autografe, a făcut fotografii și părea dispusă să mai viziteze încă vreo sută de orașe.
Poate asta e atitudinea potrivită de autor profesionist, statut pe care ni-l dorim cu toții, dar găsim uneori portițe de scăpare sau motive pentru a ne justifica absența la un eveniment, indisponiblitatea de a ieși din zona de confort.
Și, ca să mă întorc la introducerea acestui text, poate așa vom ajunge într-o zi să trăim într-un turn de fildeș, cu suita de servitori gata să ne care tăvile cu cafele și șerbet turcesc.
14 comments
Mihail Toma says:
iun. 29, 2019
E și nu e așa!
Doar de văzut pleiada de concursuri gen „Cântarea României”, care inundă posturile TV, ce n-au produs mari revelații în ciuda unor prestații artistice uneori excepționale.
Consider că trambalarea artistului, ca la circ, de colo-colo, cu inerentele aruncări în „gura leilor flămânzi”, nu-i de bun augur, ba distruge, uneori în fașă, „corola de minuni” ce-l însuflețea, transformându-l într-un produs de serie, vandabil doar grație reclamei.
Nu! Artistul trebuie să aparțină societății, dar societatea nu-i poate fi stăpână. Creația lui este inestimabilă, iar jocurile mercantile din spatele ei, fără ai fi străine, nu ar trebui să-i fie o preocupare.
Dar aici vorbim și de caractere umane, de o variație infinită, de la timidul-interiorizat, trecând prin obiectivul-timorat, entuziastul-troler, sanguinul-elocvent, sau colericul-distructiv, fiecare având o altă abordare a modului în care să-și popularizeze creațiile.
De aceea au apărut, ca o necesitate organică, impresarii artistici.
Este o rezolvare elegantă și verificată.
teo matei says:
iun. 29, 2019
Până la apariția agenților literari și a strategiilor de marketing, susțin că autorul trebuie să fie prezent, să-și susțină opera, să poarte un dialog cu cei ce investesc în creația lui. Unul dintre motivele scrierii e împărtășirea emoțiilor, iar cel ce-o face doar pentru el poate scrie, liniștit, într-un jurnal din care să citească seara, înainte de culcare. Nimeni nu-l va deranja și nu va încerca să-l influențeze 🙂
Mihail Toma says:
iun. 29, 2019
Desigur. E unul din motivele pentru care ți-am dat, în parte, dreptate.
Altminteri, scrierea aia ar trebui să respire singură, că doară n-o să-i împărtășești emoțiile chiar cu fiecare cititor, bate la ochi!!! 😉
Tavi says:
iul. 2, 2019
Problemele sunt mai complexe decat cele enuntate in articol. Lucrurile nu sunt alb si negru: turnul de fildes sau masa de autografe. La fel cum a scrie intr-un jurnal „(…)să citească seara, înainte de culcare. Nimeni nu-l va deranja și nu va încerca să-l influențeze.”, nu e tocmai simplu. Sunt etape si etape in evolutia unei persoane, iar a incerca un verdict necrutator de la pupitrul unui autor de articole intr-o revista online, este, din punctul meu de vedere riscant.
Din ce punct de vedere definim optimul vietii? Din perspectiva egolatra?
teo matei says:
iul. 2, 2019
Stimate domn,
Daca ati fi acordat o mai mare atentie articolului respectiv, ati fi remarcat ca participarea mea la evenimentele respective a fost in calitate de autor, nu de redactor de revista online. Daca v-ati fi interesat de semnatarii articolelor / povestirilor / recenziilor din revista, ati fi vazut ca ei sunt autori de SF, fantasy, romance, politiste sau ce le mai place lor sa scrie (Teodora Matei, Alexandru Lamba, Daniel Timariu, Rodica Bretin, Marian Truta, George Sauciuc, Marcel Gherman). Participa la cenacluri literare, lansari de carte, la targuri, conventii, etc. Au nume, au personalitati, ies din anonimatul comod oferit de-o tastatura si-un mouse si isi sustin opiniile si creatiile.
Gazeta SF e o revista si atat, nu se vrea Biblia publicatiilor SF romanesti, asa cum nici noi nu avem pretentia c-am fi niste apostoli. Facem, asa cum ne pricepem, o actiune de voluntariat si manifestam suficienta ingaduinta incat sa respectam toate opiniile si sa nu blocam comentariile care n-au, uneori, absolut nicio legatura cu tematica revistei. (Uneori, din pacate, dorinta de a nu cenzura pe nimeni duce la pierderea unor colaboratori de valoare, nedispusi sa se lanseze in polemici initiate doar de dragul schimbului de replici.) Ne exprimam propriile convingeri, fara dorinta de a emite postulate.
Evident ca nu sunt reguli general valabile pe care autorii sa le respecte orbeste, asa cum fiecare cititor e liber sa-si intocmeasca propria lista de lecturi care sa-i ofere un maxim de confort. Lectura de orice fel trebuie sa fie o activitate relaxanta, nu datatoare de batai de cap.
Mihail Toma says:
iul. 2, 2019
Ha! Vezi măi Tavi, dacă te bagi precum musca-n dos la iapă… Ai încasat și papara pe care-o meritam eu!!!
Hă! Hă! Hă!
😀
Tavi says:
iul. 2, 2019
@Mihail Toma
Problema semnalata de Tedora este complexa si nu cred ca poate fi clarificata, dezbatuta si rezolvata asa rapid.
Sunt de acord cu ce a scris Teodora in dreptul dumneaei la replica, rezonez.
Restul e vorbire goala, aflare in treaba.
Nuantarea, este esentiala intr-un dialog deoare cuvantul exprimat nu genereaza intodeauna sensul autorului in mintea/sufletul receptorului. Mai ales in lumea actuala, orientata pe fast forward. „Drum fara tinta sau tinta fara drum.” (A. Plesu)
Mihail Toma says:
iul. 2, 2019
Limba română dispune de toate mijloacele pentru a te face înțeles.
Dacă nu reușești, nu ea-i de vină…
😉
Tavi says:
iul. 3, 2019
LOL. (mai ales in timpurile actuale, cu grijile actuale, cu munca etc.) Nu caut scuze, imi asum greseala insa detest ironia care oricat de fina ar fi poate balansa in bataie de joc.
Si, inca ceva, chiar daca nu apar cu nume complet, profil etc. NU SUNT HATER. Cat despre a scrie carti, sunt si eu autorul unei carti stiintifice, asa ca stiu ce inseamna scrisul. Dar a scrie in domeniul stiintei poate este altfel decat a scrie S.F.
Anyway.
Daca din colaboratorii revistei online, unii renunta in urma diverselor opinii aparute pe site inseamna ca au o rezistenta scazuta la alteritate. Practic, considera ca au facut/scris/creat etc. ceva extraordinar, infailibil.
O usoara distantare de sine, cred ca nu strica nimanui, niciodata.
Tavi says:
iul. 3, 2019
Acesta este (doar) punctul meu de vedere. Take it or leave it.
teo matei says:
iul. 3, 2019
Mulțumim 🙂
K. says:
iul. 5, 2019
Întrebarea este dacă autorul trebuie să livreze ceea ce cere publicul sau ceea ce cere arta.
De regulă, publicul cere chifle.
Chiflele se află în varietăți nenumărate.
Orice preferă o chiflă unei pâini negre și amare.
Chiflele oferă autorului un succes imediat. Chiflele în cantități industriale oferă autorului succes de durată.
Arta cere pâine neagră și amară.
Io, de exemplu, mănânc cantități uriașe de chifle; acestea îngrașă, dar nu mă fac nici mai deștept, nici mai nemuritor.
Decii,…?
teo matei says:
iul. 9, 2019
Anul trecut, in noiembrie, Alex Lamba a avut un editorial excelent despre valoarea unei carti:
http://fanzin.clubsf.ro/valoarea-unei-carti/
Diferenta dintre chifle si paine e relativa, daca ne luam dupa critici avizati sau dupa cititorul de rand care cauta o poveste cum n-a mai citit. Acuma… autorul scrie, cred eu, ce-i place lui. Daca, la un moment dat, i se cer altfel de carti, e posibil sa aiba succes si in alt registru decat cel din zona de confort. E mare lucru sa accepti o provocare, ca autor, de a te limita (sau extinde)la un numar de semne, de a parasi temporar SF-ul pentru politiste sau romantice, e mare lucru sa iei tot ce ti se-ntampla ca pe lectii care te ajuta sa evoluezi ca individ.
Scrierea si vanzarea chiflelor in cantitati industriale poate oferi succes de durata daca stie sa le scoata pe toate rumene si pufoase 🙂
Ovidiu Bufnilă says:
mart. 18, 2020
Apel către scriitorii SF și fanii SF din România!
Extraordinarilor, talentaților și teribililor scriitori SF și fani SF din România, e un Moment Istoric în care menirea noastră de scriitori adevărați și misiunea noastră de oameni talentați și insurgenți trebuie să ne înainteze în prima linie. Sunteți atât de inventivi și de imaginativi! Să sprijinim cu talentul nostru, cu imaginația noastră debordantă efortul oamenilor de știință de pe întreaga planetă. Să încercăm să imaginăm, pe baze științifice, noi strategii de luptă biologică, psihică, chimică, fizică împotriva virusurilor periculoase pentru om. Să găsim cele mai teribile și neașteptate metode pentru ca Sistemul Imunitar al oamenilor să fie din ce în ce mai puternic. Comunicați unii cu alții pe această temă. Găsiți idei surprinzătoare. Studiați formele virusurilor, aflați tot ce se poate despre aceste stranii forme de viață. Gândiți noi scheme structurale dinamice pentru contracararea virusurilor. Studiați Sistemul Imunitar pentru a înțelege cum funcționează această extraordinară alcătuire. Luați legătura cu toți oamenii de știință pe care îi cunoașteți, din țară și din întreaga lume. Cu biochimiști, cu fizicieni, cu chimiști, cu biologi, cu medici, cu psihologi, cu anatomiști. De oriunde ar fi ei. Stați de vorbă cu editorii voștri, cu editorii revistelor SF din întreaga lume, dezvoltați-vă contactele la nivel internațional. Propuneți formarea unor grupe de studiu neconvenționale la nivel internațional formate din scriitori SF, oameni de știință, editori, cititori pasionați. Nu contează meritul de a găsi soluțiile salvatoare ci contează viața oamenilor. Sunteți teribili și talentați. Ar fi extraordinar să încercați. Sunteți curajoși și inventivi. Comunicați concluziile sau soluțiile voastre bazate pe studiile științifice neconvenționale pe care le faceți tuturor revistelor SF, editorilor, oamenilor de știință interesați, profesorilor, universităților din întreaga lume. Sunteți scriitori adevărați și responsabili. Aveți atitudine civică. Efortul vostru se adaugă eforturilor din laboratoare. Sunt convins că v-ați gândit deja la aceste lucruri. Sunt convins că deja ați început să lucrați la acest mare proiect. Sunt convins că sunteți deja porniți într-o cruciadă științific-literară fără precedent în istoria literaturii SF din România. Vă prețuiesc, sunteți excepționali!
Ovidiu Bufnilă
scriitor