Îmi amintesc și acum momentul când am sosit pe moșia doftorului Ifrim Adamescu. Locul acela nespus de frumos, cu o uriașă fântână dinaintea conacului, bătută cu piatră trainică de râu. La fel cum era și drumeagul care șerpuia dimprejurul ei și zecile de cărărui care se împleteau printr-o cuvertură de...