Editura Berg
ORIGAMI: Omul de hârtie, Leila Sandra Coroian
Descendența, Cristina Zegheru
Retușat, Livia Furia
Clona, Raluca Iacob
Ușa care se deschide, Ovidiu Bufnila
Editura Crime Scene Press
Trimisul special, de George Arion
Pescărușul, de Ann Cleeves
Recviem pentru nimeni, de Caius Dobrescu
Algoritmul Funcoin, de Stelian Țurlea
Arunc-o pe soră-mea din tren!, de Stelian Țurlea
Tărâmul morților, de Jean-Christophe Grangé
Editura Crux Publishing
Conan Barbarul: Phoenix pe o sabie & Turnul elefantului, de Robert E. Howard
Camera 66(6), de Sorin-Mihai Grad
Tainele psihologiei. 176 de curiozități, de Răzvan T. Coloja
Editura Eikon
Trimisul special Spintecătorul Sorții – Cartea Oamenilor – de Miruna Drăghici
Editura Herg Benet
Singurătatea singularității, de Alexandru Lamba
Soho în lumina lunii, de Ben Aaronovitch (în pregătire)
Răzvrătiții, de Cristina Nemerovschi (în pregătire)
Omul focului, de Joe Hill (premiul Locus 2017)
Magia fetelor Belles, de Dhonielle Clayton;
Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey, de Ruth Emmie Lang;
Neamul Corbilor, de Lavinia Călina.
Editura Libris Editorial
Heruvim, de Adrian Petru Stepan
Editura Nemira
Apusul (Seria Terra XXI, partea a II-a), Adrian Mihălțianu
Frumoasele adormite, de Stephen King și Owen King
Băiatul de pe pod, de M.R. Carey
Dirk Gently. Agenția de investigații holistice, de Douglas Adams
Orașul companiei, de Madeline Ashby
Umbra magiei, de Kat Howard
Editura Paladin
Furia de fier, de Pierce Brown
Orașul și stelele #1, de Arthur C. Clarke
Pământul sfărâmat (#2). Poarta Obeliscului, de N. K. Jemisin
Seveneves. Șapte Eve, de Neal Stephenson
Metro 2034, de Dmitri Gluhovski
Atingerea, de Claire North
Corabia zeiței Ishtar, de Abraham Merritt
Cazul Joan M., de James M. Cain
Iulie însângerat, de Joe R. Lansdale
Cavalerul, de Gene Rodman Wolfe
Vremea schimbării, de Robert Silverberg
Pământul iubit de zei, de Guy Gavriel Kay
Editura Paralela 45
Antologia prozei românești science-fiction, selecție realizată de Michael Haulică
Antologia prozei românești polițiste și de mistere, selecție realizată de Michael Haulică
Editura Polirom
Povestitorii din conacul Von Veltheim, de Flavius Ardelean
Lumea care n-a fost, de Ovidiu Pecican
Editura Quantum Publishers
M O O N, de Sandra Coroian
Păcatele fiului cartea a doua, de Theo Anghel
Zeița de foc, de Mihaela Strenc
Copiii din ceață – cartea a doua Vicontele Verenței pierdute, de Laura Știrbu
Editura Tritonic
Un strain in Regatul Assert, de Teodora Matei și Lucian-Dragos Bogdan
12 Povestiri fantastice, de Danut Ungureanu, Marian Truta
Galaxia sudică 5, de Aurel Cărășel
Conspirația femeilor, de Danut Ungureanu
Omul care s-a jucat cu lumea, Marian Truță
Gastro Noir, antologie Mystery & Thriller coordonată de Bogdan Hrib
O noapte la castel, de Teodora Matei
Fata cu rochii înflorate, de Lucian-Dragoș Bogdan
Ops Files: Intelligenex, vol. 3, de Monica Ramirez
Cântec pentru nemurire, de Teodora Anghel
3.5, de Ciprian-Ionuț Baciu, Lucian-Vasile Szabo și Daniel Timariu
Cavalerii timpului 2: Călătoria, de Mirela Oprea
Mandale și moarte albă la hacienda, de Aurel Cărășel
Gripa spaniolă, de Petru Berteanu
Lumânări vii, de Teodora Matei
Editura Vremea
Flamura Neagră. Cronicile Kanjerilor. Cartea întâi – Miloș Dumbraci
Cele mai frumoase povestiri SF&fantasy ale anului 2017, antologator Michael Haulică
Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbați foarte cumsecade, de Radu Liviu
* Această listă este ordonată alfabetic și nu are pretenția de a fi atotcuprinzătoare, în cazul în care știți și alte cărți din zona SF/F/H care se vor lansa la Gaudeamus, vă rugăm să o completați prin intermediul comentariilor.
12 comments
michael says:
nov. 11, 2018
Copiii din ceață, cartea a doua din Vicontele Verenței pierdute, de Lura Știrbu
michael says:
nov. 11, 2018
Laura Știrbu (nasol că nu-mi pot edita comentariul)
Daniel Timariu says:
nov. 11, 2018
Am corectat. Mulțumesc!
Mihai-Dan Pavelescu says:
nov. 11, 2018
V-ați uitat cumva și aici?
https://www.facebook.com/pg/EdituraPaladin/photos/?tab=album&album_id=1240814506058266&__tn__=-UC-R
Daniel Timariu says:
nov. 12, 2018
Mulțumesc. Am adăugat.
Andrei says:
nov. 12, 2018
De la editura Vremea doar Flamura neagră e noutate
Ovidiu Bufnilă says:
nov. 14, 2018
Scriitorul Ovidiu Bufnilă, boicotat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2018!!! Deși s-au făcut demersurile necesare, lansarea cărții Ușa care se deschide, semnată de Ovidiu Bufnilă și publicată în acest an de curajoasa editură Berg, a fost scoasă din Programul Oficial al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2018!!!
Acest fapt fără precedent pune sub un semn mare de întrebare libertatea de expresie în România și denunță tertipurile josnice la care se pretează mafia editurilor arogante pentru a stăvili adevărata literatură.
La Convenția Națională de Science Fiction, Ploiești, deși mafia editurilor arogante a încercat să scoată de pe lista nominalizărilor romanul bufnilian Jazzonia, publicat de mica și curajoasă editură Plumb, în 1992, planul monstruos a fost dejucat de Ovidiu Bufnilă și Jazzonia a primit Premiul Pentru Cel Mai bun Roman al Anului în ovațiile a sute de participanți.
Deși mafia editurilor arogante a încercat de nenumărate ori să bareze calea cărților lui Ovidiu Bufnilă în România, Ovidiu Bufnilă a publicat două cărți în Israel în acest an!!!
Deși mafia editurilor arogante, prin critici literari sau interpuși, s-a căznit să distrugă proiectele editoriale bufniliene, vezi cazul Dacia, Adenium, Polirom, Humanitas, Ovidiu Bufnilă își continuă destinul literar plin de curaj în Australia, SUA, Olanda, Italia, Israel, Brazilia, Anglia.
În acest an Ovidiu Bufnilă a fost publicat la Cambridge în cadrul unui proiect internațional de mare anvergură.
Lansarea cărții Ușa care se deschide va avea loc 18 noiembrie, orele 14, Standul Autorilor Independenți, Târgul de carte Gaudeamus, ROMEXPO, București, stand 363, nivel 7.70, potrivit editurii Berg.
Vă așteptăm cu mare drag, plini de curaj și prietenie.
Ovidiu Bufnilă
mobil: 0744797266
Ovidiu Bufnilă says:
nov. 16, 2018
Bate vântul prin Gaudeamus. Asta e. Am spus mai demult că istoria s-a destrămat și s-a vălurit. Dar cine a vrut să mă asculte? Ne înbătăm în continuare cu apă rece reâncîlzită. Sunt tone și tone de cărți SF dar cititorii au zbughit-o către console și smatfoane. Am predicționat chestia asta nasoală cu mulți ani în urmă.
Mai mult, am militat ani și ani pentru implementarea unor strategii de ancorare a unui public fidel. Mi-a sărit toată lumea în cap. Unii s-au supărat aiurea-n tramvai.
Adevărul e că lumea SF are o problemă serioasă. S-a întrevăzut încă din 1990. Cu fiecare Romcon, culminând cu Romcon Suceava, Romcon Râmnicu Vâlcea și cu Romcon Reșița, lumea SF s-a micșorat cumplit de tare. S-a contractat inevitabil. Să ne dedulcim că publicăm cărți? Să fim serioși. Cine le citește? Vânzările sunt mici, nesemnificative. Scriitorii SF nu sunt cunoscuți în România. De ce? Printre altele, vestita marotă GHETOUL SF care a dat apă la moară unor orgolii din SF-ul românesc, a distrus orice legătură sănătoasă a Lumii SF cu realitatea înconjurătoare.
Ieșirea la larg, a făcut harcea-parcea din sefiști. Ei nu știu nici astăzi să iasă la larg. Mulți s-au aruncat orbește pe rețelele de socializare. Numai că realitatea virtuală de astăzi nu are nici în clin nici în mânecă cu realitatea formurilor digitale din anii 2000. Acum sun t alte fenomene, mult mai dure, multa mai nemiloase.
Ovidiu Bufnilă says:
nov. 16, 2018
Lumea SF a murit. Ceea ce e acum, e un fel de fantomă trist-comică. O fantomă care bântuie prin niște edituri așa-zis SF care trag să moară și ele sfărâmate de indiferența posibilului public, vălurit și fragmentat. Jurnalul SF nu mai este. Atelier Kult e mort. SferaOnline a murit cu zile. Avangarda, condusă de Marius Damian, a dispărut cu totul. BD-iștii români sunt pe nicăieri. Au murit o mulțime de scriitori SF foarte talentați, Dumnezeu să aibă grijă de sufletul lor. În locul lor nu a apărut nimeni. Nu există nicăieri în România vreun curent literar SF curajos și revoluționar. Critica literară SF a murit cu zile, și așa, moartă cum e, a murit departe de lume, nemaifiind luată în seamă de nimeni.
Un fel de dedulcire stranie însă, pare să fie un fel de oxigen mortal cu care se întrețin unii scriitori de SF. An de an, Lumea SF din România se risipește, se descentrează, se pierde în oceanul care înghite absolut tot.
Uneori, mă urcă pe un promontoriu imaginar. Le fac semne cu mâna tuturor sefștilor care fie au dezertat din această literatură, fie au murit, fie au ales alte drumuri, în deplin anonimat. E trist. Stau singur pe acest promontoriu și rememorez marile bătălii SF pe care le-am purtat într-o lume SF zvârcolitoare. A fost foarte mișto și nu regret nimic.
Câteodată, de pe acest promontoriu imaginar, îi zăresc pe unii sau pe alții, căznindu-se să existe în stil science fiction. Dar nu mai au strălucirea de odinioară. Nimic nu mai are strălucirea de odinioară.
Astăzi, mai sunt unele mici evenimente cu pretenții de festivaluri SF sau de mari evenimente SF. Dar, vai, sunt doar niște evenimente triste chiar dacă unii participanți, binevoitori sau încă încrezători, se costumează în fel și chi, încercând să facă din micul eveniment un fel de festival american. Dar nu e festival american de SF nici pe departe. Acolo sunt mii și mii de fani credibili. La noi sunt niște oameni melancolici, stimabili, triști, oarecum dezorientați.
Am știut că acest Gaudeamus va fi un fel de cânte de lebădă al SF-ului românesc așa cum Romcon Reșița a fost și el un cântec de lebădă. Trist, tare trist.
Mulți scriitori sau critici SF încearcă să se salveze prin tot felul de proiecte care nu au legătură cu SF-ul. Alții se încăpățânează să producă volume în serial dar, vai, seriile de hârtie nu mai au căutare.
Editurile care au publicat SF au ucis SF-ul românesc într-un chip neobișnuit. Lipsite de orice imaginație, toate editurile de SF din România, mici sau mari, au fost prinse în acest marasm al destrămării lumii total nepregătite. Nu au nici un fel de strategie de rezervă. Doar aroganță și orbire.
Cândva, în faimoasă revistă ProScris, editată de un om extraordinar, Cătălin Ionescu, am avertizat asupra acestor realități. Eu am zis, eu am auzit.
Aflată în plină destrămare și dezagregare, Lumea SF din România nu poate sau nu vrea să se salveze. În continuare, o mulțime de orgolioși din SF-ul românesc o țin pe a lor, orbi la realitățile acestei noi lumi. În continuare, mici coterii, grupuscule SF, încearcă, de capul lor să mai însuflețească un cadavru literar. Lumea SF din România a murit. Dar nu în felul în care prorocea CTP, cel pe care îl adulează mulți sefiști sau animatori dar care a dezertat cu surle și tobe din SF-ul românesc încî din anii 90.
Ce se va întâmpla? Ce se întâmplă? Greu de spus. Dar previzibil. Am purtat acum jumătate de oră o discuție cu un simpatic editor de SF din România. Nici el nu vede lucrurile în roz. Proiectele lui sunt haioase dar el nu va reuși să salveze SF-ul românesc. Almanahurile Anticipația au murit de multă vreme. Cenaclurile SF sunt o tristă amintire, ucise de orgolii și vanități. Cineva, unul dintre puținii fani autentici din SF-ul românesc, spunea că șansa ar fi revigorarea cenaclurilor SF în toată România. Hai să fim serioși. Asta este o utopie simpatică a la Adrian Rogoz. Cântarea României a apus.
La tot ceea ce spun, pot fi replici, contrargumente, strigăte sau răcnete obosite, indiferență, sictireală, zâmbete confuze. Și atât. Nu va fi nici o polemică. Dar eu nu pierd nimic. Ani și ani am militat pentru SF-ul românesc dintr-o dragoste nebună pentru această literatură. Același fan, mi-a prorocit că voi fi marginalizat în urma atitudinilor, acțiunilor și ideilor mele. Dar ce eroare de optică! Cum să fie marginalizat când de fapt Ovidiu Bufnilă este pretutindeni, vălurit?! Hai să fim serioși. Eu nu am problemele SF-ului românesc. Am știut că Lumea SF din România își conține sfârșitul remarcabil încă din 1977. Din anumite motive secrete, am știut ce se va întâmpla.
Și încă din 1977, eu m-am pregătit temeinic pentru tot ceea ce se întâmplă acum cu Lumea SF din România.
Ovidiu Bufnilă says:
nov. 17, 2018
Acum, dracul nu e așa de negru, în fond. E în firea lucrurilor să se sfârșească lumile și să se nască altele. Ghetoul SF Românesc și-a dat duhul. Acum să vedem ce-o să mai fie. Sincer să fiu, îmi place noua lume. E dezinhibată. E nebună. E tristă și haioasă în același timp.
Timp de două zile, prin Gaudeamus a bătut vântul. Culoare goale, standuri fără cititori. Se anunță, cică, un weekend fierbinte. Lansarea Antologiei String va strânge ceva, ceva suflare sefistică. Or să vină acolo, mulți. Îmi place că Ana-Maria Negrilă, Robert David, Mihaela Murariu-Mândrea revigorează spiritul String. Asta e o chestie mișto.
Acum, despre Antares, festivalul brașovean. Ar trebui să nu moară. Există tot felul de strategii să poți ține un festival în priză maximă până la ediția viitoare. E un nou mod de a gândi vălurit și văluritor. Trebuie să ne schimbăm ideile despre realitate și real. Suntem cu toții navigatori. Pe un ocean extraordinar. O să mai vorbim că nu ne doare gura.
Mihail Toma says:
nov. 17, 2018
Eu nu înțeleg de ce te vălurești în halul ăsta, mai ales că zici că ai anticipat asta încă din ’77, ți-ai reconfirmat previziunile în ’90 și „încă din 1977, eu m-am pregătit temeinic pentru tot ceea ce se întâmplă acum cu Lumea SF din România”.
Traversăm, e drept, printr-o modă, hai să-i zicem digitală, împinsă spre paroxism și de către societățile de device-uri tematice, dar care se va sfârși curând. Omul nu este pregătit funcțional pentru asemenea viteze de operare a datelor. Până la apariția implanturilor neuronale, cu mari provocări de biologie moleculară și tehnologice ( enervanta problemă a stocării de energie electrică fără efect Joule-Lenz), guvernele vor adopta, cât de curând ( Anglia și țările nordice deja lucrează la un pachet de măsuri) limitări drastice în ceea ce privește accesul la internet pe device-uri mobile, limitarea accesului pe rețelele de socializare la maxim 15 minute pe oră, limitarea unei convorbiri la 3 minute, etc.
Asta pentru ca să nu guverneze peste niște zombies și să mai descongestioneze morgile.
Se va reveni la butonul care face un click frumos atunci când îl apeși și la cărți.
E drept că tu nu o să mai apuci… Și nici eu, așa că… ce atâta agitație?
Să o pun pe seama unei obișnuințe? Ca fumător care încearcă, cu disperare, să se lase, te înțeleg. Absența drogului duce la niște sevraje teribile.
Poți lua un exemplu de la tata teu: eu, din 2004, de când m-am pensionat, în fiecare vară merg pe la câte o bibliotecă comunală din zona Moldovei și donez o sută, două sute de cărți, cât reușesc și eu să adun, iar pe lângă ele adaug și niște cărți din producția proprie, c-așa-i în tenis. Crede-mă, nu-i bucurie mai mare decât să-i vezi pe acești copii cum se năpustesc la ele și, dacă măcar unuia gestul meu i-a fost cu folos, eu mi-s cel mai mulțumit.
Căci ce-ți dorești mai mult? Popularitate scrâșnită în fălcile invidiei gratuite? Nu voiesc! Băi de mulțime? Nu simt nevoia, stau bine cu serotonina, unii zic că dau pe-afară… am cărțile mele pe rafturile Bibliotecii Naționale a României și, așa cum tocmai ce ne-a zis Alexandru în editorial:
„Pentru ca o carte să încolțească și să străpungă praful anilor, are nevoie de o vitalitate pe care numai valoarea literară i-o poate da. Arta adevărată are ciudata proprietate de a nu-și pierde strălucirea în timp. Oricât ni s-ar părea, la un moment dat, că societatea și-a pierdut reperele, că sistemele de valori s-au întors cu susul în jos, perspectiva de lungă durată rămâne mereu pe aceleași coordonate”.
Așa că… ?
Mihail Toma says:
nov. 17, 2018
Păr la cur, asta suntem, măi Ovidiu… Mișculim pe o grămadă de rahat și cadavre adunată în trei miliarde de ani pe această planetă, într-o sclipire singulară a timpului.